Cea mai haioasa idee de promovare pentru Dacia de care-mi amintesc provine de la un banc, in care intrebarea era „cum vinde o blonda o Dacie?”. Raspunsul era in acelasi timp o invitatie: ”Ia D’acia, neamule!”. De la popor incoace, reclamele la Dacia, in special in epoca Logan, nu au parasit foarte des caroseria spoturilor din categorie, in care accentul cade intotdeauna pe calitatile mai mult sau mai putin demne de luat in considerare atunci cand vine vorba de o masina romaneasca. Asta ar fi la capitolul promovare. Cat despre cea mai, la fel de haioasa dar frusta, anti-reclama la Dacia, cred ca am auzit-o din gura unui aspirant la un carnet de categorie B, si suna cam asa: „Bai, nu-mi iau Dacie nici in ruptul capului, prefer orice altceva, care sa nu-mi aduca aminte de Ceasca”. Asta e preambulul unei reclame care intra in service in urmatoarele 5 minute. Neavand carnet de conducere, garantez obiectivitate maxima, asa ca bag rapid a-ntaia.

In cele 30 de secunde, spotul Dacia – 40 de ani, realizat de Graffiti BBDO, aduna imagini dintr-o epoca nu tocmai buna de ridicat moralul cumparatorului de auto made in ro, dar care sunt aranjate in asa fel, incat dilueaza putin incruntarea acelor ani.

Reclama e alcatuita din niste cadre, tehnic vorbind, 2D cu efect de profunzime, in care evolutia masinii e legata de crearea unei familii, de la agatat pana la nunta copiilor. Intra in cadru “tanarul”, “gagica”, “indragostitii”, “papusa-mireasa cracanata pe capota”, “familia desenata pe parbrizul acoperit de zapada”, “familia cu cei doi scoleri”, “copiii miri” si din nou “tanarul”, de data aceasta in varianta incaruntita, si cu 30% mai multe carouri pe pulover.

Personajele spotului apar in secvente care au o cursivitate temporala, dar de care mi-am dat seama abia dupa a zecea vizionare. Cu toate astea, oricat m-as fi fortat weekendul trecut sa spun ceva de rau despre spotul asta, nu mi-a iesit. Apare pana si o fetita imbracata in albinuta, asa cum numai prin clipurile lui Beck mai apuci sa vezi, semn ca oamenii de la Dacia, ma refer aici, la toti, de la agentie, la mecanicul sef de la service-ul din colt, au iesit din incruntarea liniilor patratoase, in care ii incadreaza, fara voia lor, designul masinii pentru care lucreaza.

E un spot aniversar, dupa cum spune si voice over-ul, “primii nostri 40 de ani”, iar imaginea Daciei la aceasta varsta ne apare grizonata, dar cu destul de putine fire albe. Mesajul ar fi ca, “uite, oamenii astia s-au bucurat de masina noastra in felul lor, au avut momente Kodak pe bancheta din fata, daca ai timp, incearca sa treci pe la showroom-ul nostru, unde, normal, gasesti, ce altceva, “cadouri si surprize”.

Daca ma gandesc mai bine, tara intreaga e un showroom imens Dacia, ale carei cadouri si surprize sunt insa de cele mai multe ori gropile si traficul haotic. Acum insa, pitestenii ne propun altceva, pe un alt ton. La capitolul muzica se mai putea lucra, desi zgomotul de vinil da foarte bine peste imaginile 70’s. Una peste alta e o campanie despre care agentia spune probabil ca “si-a facut treaba”, si pe care clientul o mai scoate la interval cand vin francezii in vizita. E curajos si gestul de a arata fata vintage a unei masini, care, e prin definitie, putin in urma, la multe capitole. O ultima observatie ar fi ca in spot apare aceeasi Dacie rosie, coapta, probabil asta era trendul atunci, sa ai o Dacie rosie, daca se poate, care sa te tina o viata. De unde, tragem concluzia ca nu era chiar foarte usor sa schimbi masina pe vremea aia, cel putin nu la viteza cu care se fac copii in reclame. Dar, ca totul sa fie cu happy end si in ton cu varsta, in ultimul cadru isi face aparitia si un Logan, mandru, falcos, parcat in pozitie de packshot. Peste cei 40 de ani pica si logo-ul Dacia. Realizezi ca te-ai uitat la un spot romanesc si asta nu te-a deranjat foarte tare. Fara slogan de final si fara glumita dupa packshot. Nu pot spune decat: Luati D’acia!