B'ESTFEST se vedea de dinafara asa cum se vedea si pe dinauntru: brandat si plin de viata. Inca de la check-in fluturau in vant insemnele partenerilor principali Coca-Cola si Ciuc Premium si mai tarziu am descoperit si branding-ul Jagermeister si Burn, printre altele. Conform hartii care ne-a ghidat prin multimea de activitati care se intreceau sa ne atraga atentia la B'ESTFEST, Coca-Cola a avut o zona speciala, unde activarile Coca-Cola au fost menite sa reaminteasca participantilor ca brandul este fresh, plin de viata, fun si, de ce nu, neconventional.
Asa ca oricine cu ceva curaj si ceva mai multa incredere in talentele de dansator si de cantaret a putut sa-si demonstreze skill-urile la Dance Pad-ul pus la dispozitie de Coca-Cola sau cu chitara electronica, cu speranta de a dobori high score-ul ultimului jucator de Guitar Hero. Si ca imaginea sa fie completa, alaturi de cantec si dans, oricare participant a putut sa traiasca propria experienta de stage-diving. Direct de pe mini-scena pusa la dispozitie de Cola pe salteaua gonflabila cu acelasi branding.
Si daca avem scena cu Guitar Hero, miscarile invatate la Dance Pad, stage diving si un pseudo-public, inseamna ca avem un concert, intr-o oarecare masura. Si carui concert serios ii lipsesc din public oamenii cu tatuaje si cu coafuri rebele? Nu concertului astuia. Pe langa toate activitatile de care v-am zis mai sus, oricine a putut sa incerce coafura a la sauvage sau un tatuaj nepermanent. Iar participantii cu gusturi mai temperate au putut alege sa se distreze cu un joc de foosball. O alta varianta a fost un bowl game cu doze de Cola sau un meci real de fotbal in spatiul special amenajat. Premiu: o minge cu branding Coca-Cola.
Oricine voia sa aiba o adevarata experienta de brand, adica sa vada cum e sa fii Cola, a putut sa sara pe trambulina instalata in interiorul unei sticle gigantice de Cola, care se umfla mai mult cu cat sareai mai tare. Intrarea pentru fiecare joc se platea cu un pahar de Cola.
Apropo de pahare Cola. Desi culoarea de brand reprezentativa este rosu, Cola a avut si ceva activitate verde. Adica, pentru fiecare 10 pahare de Cola returnate centrului de reciclare, fiecare participant care le aducea a primit un pahar de Cola gratis.
Si daca in zona de activitati Coca-Cola au fost cantareti entuziasti dar amatori, pe scena Cola au urcat trupe precum Popo Sapka, Madam Hooligan, Coma, Roger Sanchez (in prima seara), Magnolia, Petrol, Electric Brother, Lamb (in a doua seara) si in ultima seara pe scena au urcat Cuantume, Smallman si ROA.
Coma a facut un spectacol care merita de vazut de-aproape. Bine, si sonorizarea buna si spatiul deschis a atras un public destul de entuziasmat care canta pe versurile “Canta-mi povestea/ Sa nu mai uiti nicicand, nicicum/ Adu-mi vestea/ Din gura ta va suna bine oricum”. Dar difuzoarele de pe scena Cola au vibrat cu-adevarat pe muzica mixata de Roger Sanchez care adunase o multime destul de mare. A fost frig, dar vremea nu a deranjat prea tare pe nimeni pentru ca toata lumea era prea ocupata cantand, dand din cap si sarind pe ritmurile melodiilor mixate de Sanchez.
Seara a doua a fost mai linistita la scena Cola. Muzica ce a facut publicul sa se intinda pe iarba si sa asculte relaxat formatia Petrol care se desfasura pe scena. Nu la fel de intens, dar cel putin la fel de placut. Electric Brother si Lamb au adunat si ei un public destul de numeros, mai putin pasional ca in prima seara, dar s-a simtit aceeasi atmosfera de festival de care va vorbeam mai sus. Atmosfera care era inregistrata de camerele plasate in fata scenei pe o schela cu acelasi binecunoscut branding.
Ultima, dar in nici un caz cea din urma seara a festivalului a fost literalmente electrizata de ROA care au cantat binecunoscutul “Ne place, place, place”. Si iar a vibrat scena, si iar sareau oamenii din public si iar s-a simtit energia de care, parca, ne fusese dor in a doua seara. Sonorizare buna, public entuziast, proiectii inspirate pe acelasi ecran brandat Cola.
Apropo de energie, au fost cateva variante care puteau sa ne mai alunge oboseala in toiul serii sau, dupa caz, senzatia de frig care se intalase dupa vantul care ne cam batuse in prealabil. Avem asa: un power-nap in camping, o bere Ciuc sau un Burn in compania super trupei de rideri care sa ne ofere un spectacol demn de fotografiat. Decizii, decizii. Mai jos o sa vedeti Hardcore Spot unde s-au desfasurat Damian Barbanas, Tibor Bajka, George Barbulescu, Cristian Benescu si Mihail Gherghelah, care ne-au aratat niste miscari pe care multi dintre voi o sa regrete ca nu le-au vazut live.
Bikerii au pedalat pe o rampa brandata, evident tot Burn, si au aratat, spre deliciul publicului (constant si entuziasmat, dar nu prea numeros) cum este sa fii profesionist. Am vazut de cateva ori bicicletele rotindu-se in aer si aterizand pe salteaua gonflabila special amenajta de organizatorii Burn. Pe o alta rampa, de data asta sub forma de “u”, alti rideri, si profesionisti si neprofesionisti, isi aratau skill-urile, in timp ce publicul a privit relaxat din zona chillout amenajata de Burn. Si toate astea pe ritmurile mixate de DJ Shaka care a intretinut atmosfera.
Dar la scena Cola si in Hardcore Spot n-au fost singurele zone in care s-a simtit energia B'ESTFEST-ului din plin. Aflati si ce s-a intamplat la scena Ciuc si cateva insight-uri despre cum e sa bei un Jagermeister si sa-l asculti pe pe Gojira mixand. Reporter de teren, over and out.
Comentarii
Pentru a comenta, te poti loga cu