Ultimele evolutii de pe scena politica romaneasca nu demonstreaza decat un singur lucru: cat de mult amatorism exista la nivel de comunicare, strategie si constructie de imagine. Trecutul de comandant de nava al presedintelui Traian Basescu constituise un element important in "marketarea" acestuia pe piata politica. Era un element puternic de distinctivitate si pozitionare, care ii oferea in mintea electoratului asocierea cu ideea de curaj, forta, stapanire de sine, autoritate, om dintr-o bucata. Or, intr-o societate anarhica si balcanica precum a noastra, autoritatea si forta sunt atribute ce rezoneaza cu nevoia romanului de a avea un conducator care sa aduca ordine in lucruri.
Disciplina unui comandant de nava si autoritatea lui de a duce lucrurile la bun sfarsit au servit bine imaginii de om politic a lui Traian Basescu. Asta pana acum, cand totul s-a intors impotriva sa. In perceptia publica, comandantul de cursa lunga este acela care, intr-o situatie critica, este ultimul om care paraseste nava. Intai sunt salvati pasagerii, apoi echipajul, iar comandantul este ultimul om care pune piciorul intr-o barca de salvare. Ce a facut Traian Basescu intr-o situatie critica? A insfacat o barca cu motor si a taiat-o la tarm in secunda doi, lasandu-si loctiitorul, pe Nicolaescu, sa ne explice noua, pasagerilor, ca vaporul ia apa si comandantul trebuie salvat.
Decizia omului Traian Basescu este fireasca si de inteles. Orice om are dreptul sa decida in legatura cu sanatatea si viata sa si sa caute sa-si curme suferinta. Insa atunci cand decizi sa fii comandant de nava, renunti la dreptul tau de om de a sari in prima barca ce iti iese in cale. Atunci cand decizi sa fii presedintele unei tari, iti asumi ca ai alte responsabilitati si ca fiecare gest al tau are o dimensiune politica. S-ar putea ca ministrul Nicolaescu sa fi luat niste decizii gresite in ceea ce priveste consilierea presedintelui pe probleme de sanatate, dar opinia publica il va ierta. "Este un fost contabil, nu se pricepe", se va spune. Presedintele Basescu a luat insa o decizie foarte proasta cand a ales sa paraseasca in tromba tara. Ca fost comandant de nava, nu are nicio scuza, ba mai mult, toata constructia de imagine politica se surpa in capul sau. Ar fi fost mult mai bine pentru omul politic Traian Basescu sa fi fost contabil, ar fi scapat mai usor.
S-ar putea ca omul Traian Basescu sa fi fost in dureri atat de mari incat sa nu mai poata lua decizii corecte la nivel de imagine publica. Si asta poate fi de inteles, dar ar fi trebuit sa aiba alaturi strategi si consilieri care sa-l traga de maneca. Dar atunci cand consilier este Theodor Stolojan, care la ora la care presedintele pleca spre Viena, el lansa la apa disponibilitatea de a inlocui premierul, cu cateva zile inainte de Raportul de tara, nu ne mai mira nimic. Ne ramane doar sa asteptam pe calea aerului un fost comandant retrogradat la marinar si sa asistam neputinciosi la disparitia unui mit.
