Adrian Botan, McCann De cate ori vad un spot din campania "reassuringly expensive" imi vine in minte un singur lucru: inca o palma data research-ului. De fapt, o palma data ideii conform careia marketerii pot delega decizia "consumatorului rege". Putini stiu ca aceasta campanie a fost respinsa in cercetarea facuta de
Millward Brown in 1990. Se spunea atunci, in raportul care a urmat: " memorabilitatea legata de brand este atat de scazuta incat aceste spoturi vor avea o notorietate sub-medie. Reclamele nu vor reusi sa dea brandului exclusivitate, sau sa comunice calitate pentru care merita sa platesti".
Normal! Era o campanie in franceza pentru englezi (cata ironie!). Si mai si spunea ca berea este scumpa (ce sinucigas!). Dar, reconfortant de scumpa. Iar asta inseamna valoare. O interpretare pe care "consumatorii de profesie" sau "marketerii de ocazie", adica participantii la research n-au bunghit-o.
Cinsprezece ani mai tarziu, campania "Reassuringly expensive" numara peste 150 de premii de creativitate si eficacitate si a facut din
Stella Artois este cel mai vandut premium lager din UK. Mai mult, Stella Artois vinde in UK, unde a rulat campania initial, mai mult decat vinde in toate pietele din restul lumii cumulat. Si nici in Romania nu-i merge rau. Concluzia: construirea unui brand este un act de leadership, iar leadershipul nu se poate delega.
Despre spotul "Devil's Island" nu am decat o singur comentariu: de ce nu se vede, dom'le logo-ul pe sticla? Daca se rezolva problema asta eu propun sa fie pus in aer si la noi, eventual dublat de o re-programare a filmului Papillon. Cel cu Steve McQueen
Comentarii
de tucapaul | 2007-02-01 | 08:57:44
yep, I'd probably do that for a stella too :)
de jonezy | 2007-02-01 | 11:32:11
vezi raspuns pe forum (articole)
Pentru a comenta, te poti loga cu