In sufletul fiecarui roman care are cont pe Facebook bate o inima de copywriter inflacarat. Lucreaza in fiecare zi la deadline. Crezi ca e usoara presiunea statusului? Crezi ca trebuie sa scrii pur si simplu ce faci? Hahaha. Simpatic. Statusul trebuie sa aiba un hook, un twist, trebuie sa iasa in evidenta in calupul de statusuri de pe pagina. Numai el, saracul copy de facebook, numai el stie de cate ori a scris si a sters, a completat si a corectat pana cand sa dea Publish.
Ca nimeni nu pune status ca sa anunte ce face. Rare sunt statusurile sincere de genul "Pe la birou, stau". Lumea pune status ca sa adune commenturi si likeuri. Aici e presiunea. Statusul necomentat sau nelikeuit e o lovitura de moral pentru orice facebooker adevarat si consolarea ca "Eh, n-o prea fi lumea pe net" nu elimina presiunea urmatorului status. Si de cine esti judecat? Chiar de prietenii tai.
Asa ca nu va mirati ca aici se nasc copywiterii adevarati, in conditiile vitrege ale Facebook-ului.
Toata lumea stie testul ala "interesant" dat atunci cand te angajezi in publicitate cu o poza "nebuna" pe care trebuie sa pui tu cel mai "surprinzator" headline. Pai stresul asta il au cei 800.000 de romani de pe Facebook in fiecare zi cand trebuie sa puna cate un comment pe o poza a vreunui prieten. Sa vezi aici presiune de comment out of the box.
Abia astept noile interviuri la agentiile de publicitate. Ce portofolii, ce reclame, ce interesantenii. La interviu o sa se intrebe simplu "Ai cont pe Facebook? Ia sa vedem noi, ce statusuri pui tu? Ce commenturi bagi pe poze? Ce medie de likeuri ai? Dar de commenturi? Ai facut vreun grup? Ia sa vedem, cata lume i-a dat join" Pentru ca, vorba aia, zi-mi ce status ai ca sa-ti zic cine esti. Statusul spune multe despre om: gandeste in engleza, ii plac jocurile de cuvinte, fura din versurile melodiilor, da la prima mana, etc.
Parca vad, la un moment dat, o sa apara o poveste de succes a unui tip care "parca-si aminteste": "Atunci cand m-am angajat, directorul de creatie mi-a inchis portofoliul, a scos telefonul si a zis. Ia sa vedem ce status ai pe facebook. A iesit din camera si asta a fost. M-a angajat."
Deci putem sa stam linistiti, la copywriteri, sky's the limit. Special pentru ei am facut grupul "La ce statusuri am, merit sa fiu copywriter" (cine nu se prinde unde e, sa nu-si mai bata capul) unde, mai stii, poate povestea de succes de mai sus poate deveni realitate. Ofer toolul asta industriei. Un grup de unde poate oricine sa selecteze dintre copywriterii de Facebook.
Si, daca stau sa ma gandesc un pic, iau acum Flickr-ul si rezolv si partea de art directori.
![[FIT] Ce trebuie să știi înainte să faci un credit](https://media.iqads.ro/2024/04/screenshot-2024-04-08-at-07-55-47-cover-850.jpg)
Comentarii
"La interviu o sa se intrebe simplu "Ai cont pe Facebook? Ia sa vedem noi, ce statusuri pui tu? Ce commenturi bagi pe poze? Ce medie de likeuri ai? Dar de commenturi? Ai facut vreun grup? Ia sa vedem, cata lume i-a dat join" Pentru ca, vorba aia, zi-mi ce status ai ca sa-ti zic cine esti."
Nu mi se pare corect sa verifice angajatorul ce materiale aleg sa arat eu prietenilor mei - daca am un cont protejat pe Facebook, il am cu un motiv foarte bine definit - e personal.
Cred ca articolul asta s-ar fi potrivit mai bine pentru Twitter - acolo sunt copywriterii adevarati - claritate si concizie in 140 de caractere(sau mai putin)
Chiar o sustin pe glenn aici, avand in vedere ca am foarte multi prieteni care viseaza la un post de copy si care se gandesc cate 2 ore la ce status sa-si puna sau alte detalii asemanatoare. Twitter-ul e un pic mai nisat si inca nu are destui "curajosi" care sa-l foloseasca in mod constant, dar cand vine vorba de facebook, la nivelul de copy si artsi avem "fara numar" :))
De cand cu aceste unelte de promovare personala, lumea incepe sa devina experta si in probleme de marketing, cum ar fi targetarea: "Oare ce status sa-mi pun ca sa-si dea seama ca e pentru ea? ".
Copywriteri ajung cei care in primul rand citesc de le sar capacele, si mai apoi scriu.