Cum era acum 10 ani in publicitate in Romania si cum a evoluat publicitatea in acesti ani?
Acum 10 ani agentiile erau mai naive. Inca mai credeau in festivaluri si in campanii reale care iau premii internationale. Inca mai credeau ca ideile diferite vand mai bine. Inca nu stiau sa manipuleze.
Acum 10 ani oamenii din publicitate erau mai pasionati. Inca mai voiau sa scoata lucruri noi si nemaifacute, care sa arate ca in anuarele de publicitate de afara. Inca priveau la Portoroz ca la un soare. Inca mai stateau noptile inaintea pitch-urilor. Inca mai lucrau fara scheme creative, fara algoritmi, fara strategii de mers la tinta. Inca mai credeau in puterea intuitiei, originalitatii si a inovatiei.
Acum agentiile sunt mai pragmatice. La inceput a fost pragmatismul de festival: atata vreme cat iesi primul nu conteaza mijloacele. Dupa aceea a urmat pragmatismul eficientei: atata vreme cat iti pastrezi clientul nu conteaza la ce rezultate te raportezi (vanzari /cota de piata / numar gospodine entuziaste in focus group-uri / numar articole / numar de vizualizari, de unici, de like-uri, de comments, de tweet-uri). Tipul de pragmatism a dictat si stilul de lucru.
Acum agentiile sunt mai manipulative, in pragmatismul lor. Acum stiu sa manipuleze cifrele pentru a arata bine, pentru a castiga premii si clienti. Cum s-ar spune, cand e vorba sa traga linie, stiu sa faca din rahat bici. Si materie prima e din plin, parca mai multa ca acum 10 ani.
Acum oamenii de publicitate sunt mai pragmatici. Vor locuri de munca unde se munceste putin si se plateste bine. Vor conditii speciale, din ce in ce mai speciale pe masura ce cresc in experienta. Cei care inca mai vor premii, au tot motive pragmatice: vor ca de pe urma lor sa se vanda pe bani mai multi.
Oamenii de publicitate sunt mai profesionisti. Multe campanii au inceput sa arate ca afara. Multe campanii au fost facute dupa retete de afara. Multe campanii au luat premii mari de afara. Multe campanii le-au copiat pe cele de afara. Apoi au luat si ele premii afara.
Oamenii de publicitate sunt mai tristi. Unii sunt tristi pentru ca nu mai au pasiune si nu mai simt bucuria de a face lucruri misto, ci doar plictiseala de a avea un job, oricare ar fi acela. Altii sunt tristi pentru ca nu-si mai gasesc locul. Unii sunt tristi pentru ca nu mai sunt salariile din 2008. Altii sunt tristi pentru ca nu mai au multe ocazii de a face chestii faine pentru clienti reali (dar astia sunt mai putini). Altii sunt tristi pentru ca in continuare castiga retetele, ghosturile, manipularea, incorectitudinea. Altii sunt tristi pentru ca sunt mult prea buni si prea importanti pentru a face o brosura.
Acum si clientii sunt altfel. Ei sunt cei mai pragmatici. Despre ei nu am curaj sa vorbesc, fiindca traim vremuri pragmatice.
Un deceniu in 5 cuvinte
Tine minte cinci cuvinte: nu mai e ca inainte!
Cele mai frumoase amintiri legate de industrie, dar si cele mai neplacute
Yeah
Teambuilding-urile. Partidele de Quake in retea cu colegii (recordul absolut - 17 ore neintrerupte!). Momentul in care venea singura idee buna, in noaptea dinaintea pitch-ului. Oamenii care m-au ajutat sa cresc. Concurenta din D'Arcy. Inceputurile entuziaste ale creatiei Next. Iesirile la Portoroz cu Nextul. Lista e foarte lunga.
Bleah
Ciripitul pasarelelor si trancanitul galetii femeii de serviciu de la ora sase dimineata.Cateva compromisuri care ma urmaresc inca. Ideile bune care s-au pierdut, s-au stricat sau au fost furate. Art directorii si regizorii care au luat idei bici si le-au facut rahat. Oamenii de creatie care m-au dezamagit. In general toate proiectele facute cu profesionisti care nu stiu, nu pot sau nu vor, desi pretind exact opusul. Lista e si mai lunga.
![[FIT] Ghid de supraviețuire în epoca fraudelor digitale](https://media.iqads.ro/2024/04/screenshot-2024-04-12-at-12-00-36-cover-850.jpg)
Comentarii