[O zi din viata] Sergiu Vasile (Times New Roman): Ziua buna se cunoaste dupa un text cu zece mii de like-uri si ziua rea dupa aglomeratia de la metrou

Urmeaza o enumerare de personaje cu care sigur v-ati mai intalnit: sasul Gunther Vonpimmel, muzicologul Dezebal Pimmelbach, Pimmel Gebrochen (seful de cabinet al Angelai Merkel), Hans Arschrotz (proprietar de service camere foto din Berlin), Hans Hodensack (directorul unei televiziuni elevetiene). Majoritatea apar mentionati in cunoscutul cotidian german Die Wurst, iar numele lor au conotatii cel putin dizgratioase pe care le puteti consulta via Google Translate. Pentru noi a fost o adevarata placere sa-i cautam prin arhivele de aur ale Times New Roman.

Pontul ni l-a dat una din vedetele TNR, Sergiu Vasile pe numele lui, care se afla aici cu noi, in pagina de mai jos, povestindu-ne cum ii decurge dimineata pana ajunge la birou (actiunile nu-s simultane), cum arata o sedinta de redactie TNR si ce face seara, cu vinovatie, inainte de culcare (nimic deocheat, nu fiti obraznici).

Lume, Vasile de la Times New Roman (cronicar la Utopia Balcanica si boier-sef la Daraveri de boieri) e al vostru.


Investigam zilele nebune ale oamenilor creativi pana la momentele de pauza pe care le petrec cu ei insisi, demers 
inspirat de Doncafepartener al festivalului de creativitate Premiile FIBRA, desfasurat intre 3 si 6 mai la Bucuresti.

 

Dimineata, dupa al 5-lea snooze, pun niste muzica. Profit de faptul ca ma trezesc (probabil) mai tarziu decat toti vecinii. Ce muzica? Depinde de vremea de afara - de la opera la country la rock clasic la electroswing la psy-trance la manele.

Micul dejun? Pfft, n-am niciodata pofta de mancare dimineata. Beau ceva cald, fumez o tigara pe balcon.

Pornesc din Balta Alba spre sediul din Victoriei. Uneori cu metroul, uneori cu troleibuzul, alteori pe jos pana incep sa ma bata pantofii.

Ajung la munca la 11.00, 12.00. E OK fiindca nu-i aglomeratie pe drum. E naspa fiindca uneori stau pana tarziu. Go figure.

Primul lucru pe care il fac la birou e sa citesc stirile zilei in timp ce Ionut, Calin si Eftimie discuta despre sport si alte chestii sanatoase. Am inteles ca vor sa participe si la un maraton.

Ma asez la birou. Urmeaza cateva ore de brainstorming intens. Uite o poza cu noi in timp ce brainstormuim intens.

Imi place sa lucrez in redactia asta pentru ca pot sa ma laud prietenilor ca fac glume pe internet for a living.

Din pacate, sunt si zile moarte cand n-ai incotro si cauti inspiratie in tabloide. “De ce doarme cu un pistol sub perna fotbalistul care a inghitit supozitoare” e un titlu real.

Colegilor le plac cafelele. Eu imi dau scaunul pe spate si ma uit in tavan - n-am mai baut cafea “serios” de vreo 3 ani. Ma mai prostesc cu cate un decof. E misto fiindca, daca se impute treaba si trebuie sa pierd o noapte muncind, n-am nevoie decat de o gura de cafea adevarata.

Cand simt nevoia de un moment de liniste, ma joc Transport Tycoon sau alte vechituri in MS-DOS. Dar biroul are un perete de sticla si trebuie sa am grija sa par harnic tot timpul.

Mancam tot felul de dracii comandate de la chinezi, arabi sau greci si, dupa masa, ducem dorul canapelei din vechiul nostru sediu.

Revenim la scris si programam cateva texte hazlii pentru a doua zi, ca sa nu fim nevoiti sa ne trezim cu noaptea in cap.

Un titlu prost pe care l-am gandit azi suna asa: hm... Era inevitabil: lantul [lant indragit de farmacii] deschide in Bucuresti prima farmacie all you can eat!

Putini si-au dat seama de faptul ca, atunci cand intr-un text al meu apar nemti, au intotdeauna nume complet obscene. Se trage de la 12 ani de scoala germana.

Seara, ies cu colegii la o “sedinta” pe terasa daca e vremea buna. Alteori torn un whisky cu prieteni vechi intr-un bar intunecos si punem la cale scheme de imbogatire rapida. Ne plac carciumile obscure, n-am mai calcat “pe Lipscani” de ani de zile.

Ziua buna se cunoaste dupa un text cu zece mii de like-uri si ziua rea dupa aglomeratia de la metrou.

Daca n-ar fi TNR-ul, m-ati gasi intr-o agentie de publicitate ocupandu-ma tot cu poante scandaloase. Sau mi-as transforma blogul in munca. Sau as face caricatura si benzi desenate. Sau logo-uri, DTP si afise. Uneori imi pare rau ca n-am timp sa ma ocup mai serios de toate hobby-urile astea.

Somnul intervine vertiginos pe la 2.00, 3.00 noaptea, dar inainte de asta ma uit oleaca la televizor, la reality show-uri cretine, ca o placere vinovata.



Dosare editoriale

Companii

Oameni

Festivaluri

Subiecte

Sectiune



Related