[Ce se-ntampla, Artule?] Razvan Mitoiu (Tempo Advertising): E o greseala fatala sa crezi ca, daca iti indesi in creier toate printurile misto din lume, o sa devii mai bun

Razvan Mitoiu (Creative Director, Tempo Advertising) spune ca, in esenta, rolul artului nu s-a schimbat - si atunci, ca si acum, artul trebuie sa impresioneze - ca inainte nu avea pe ce programe si site-uri sa puna mana, iar acum vin valurile de idei deja facute peste el si totusi trebuie sa scoata ceva original (si repede). Cu toate astea, Razvan spune:

Nu cred ca un art trebuie sa stie tot ce au facut si fac restul artilor din lume. E o greseala fatala sa crezi ca, daca iti indesi in creier toate printurile misto din lume, o sa devii mai bun. Digitalizarea trebuie sa ajute un art, nu sa il deraieze de la concept. Conceptele vin din cap, nu de pe net, duh! 

Cumva, Razvan pare ca resimte o oaresce nostalgie dupa vremurile demult apuse. Cand artii desenau schite, fonturi si logo-uri, scanau, rasfoiau albume si reviste, se uitau la documentare si CD-uri de festival, faceau prospectie de locatii si mergeau cu plansele A2 la client. Si astazi fac mai toate astea, dar din spatele unui ecran. Ce nu a disparut din peisaj? Gheizerul cu modificari.

 

Rolul art-ului atunci si acum 

Pare neschimbat. Pe el pica greul cand nu avea situri de stock, smart tools-uri, camere foto profesioniste accesibile, adsoftheworld and co., pe el pica acum cand le are pe toate si trebuie sa caute acel ceva intr-un ocean de posibilitati (si bune si ratate).

Lumea din agentie (si nu doar) se strange in continuare in spatele lui, asteptand sa fie multumita + impresionata. In cateva minute daca se poate. E sufletul petrecerii la orice sindrofie de agentie, sau daca nu, e fix inversul.

Art-ul a fost si este omul ala care o sa isi rupa din timpul lui, ca sa iti deseneze viitorul tau tatuaj sau sa-ti faca un design de tricou / cover de facebook cu schepsis, indiferent de urgente, clienti sau sefi.

 

Adaptarea la tehnici si moduri noi de gandire

Multi dintre noi am avut de a face cu magnetofoane, videoplayere, CIP-uri, 486, Sega, Nokia banana etc. Acum avem homecinema-uri, B&O wirelless, tablete Cintinq, smartphones si ochelari VR. Am evoluat odata cu tehnologia intr-un mod natural, fara a simti o ruptura in matrice. Se aplica si la nivelul job-ului de art.

Aproape ca nu-ti mai amintesti cum era fara zeci de banci de imagini sau fonturi, cand desenai si scanai, cand mergeai cu planse A2 la prezentari. Ca art, e vital sa te mulezi pe tool-urile noi. Oricat de multe obiceiuri (si frizuri) vintage ar avea un art, in ziua de azi nu mai are nimeni rabdarea (si timpul?) pentru procesele de odinioara. Da, adicatelea rasfoit de albume, reviste, vizionat documentare si cd-uri de festival, desenat schite, fonturi si logo-uri, prospectie locatii/research la client, brainstorming-uri in pub, fumat pipa in parc etc.

Totul s-a mutat in fastlane, in fata unui computer, unde ai toate cele de mai sus & more.

Nu cred ca are rost sa subliniez ca goana asta tehnologica are si o groaza de hibe nu doar beneficii. Sincer, imi placea mai mult cand aveam creierul neimbacsit de atata informatie inutila. Nu cred ca un art trebuie sa stie tot ce au facut si fac restul artilor din lume. E o greseala fatala sa crezi ca, daca iti indesi in creier toate printurile misto din lume, o sa devii mai bun. Digitalizarea trebuie sa ajute un art, nu sa il deraieze de la concept. Conceptele vin din cap, nu de pe net, duh!

 

"Relatia" cu modificarile succesive - atunci si acum

Cred ca modificarile interne/externe nu s-au demodat vreodata. Nici intensificat sau potolit. Am auzit de la mai multi in ultima vreme, ca s-au inasprit, ca toti sunt mai rai, neprofesionisti etc. Nu cred ca e cazul. Sau daca este, sigur e de ambele parti. Mai curand cred ca se ajunge la o plafonare (/oboseala/saturare) a echipelor de creatie. Modificarile vor exista si dupa ce ne vom da demisia, pensiona sau muri de batranete. Am povesti nebunesti de atunci si de acum. Nimic nou sub soare. Welcome to Advertising. We have cookies.

Acum, felul in care faci fata distractiei, iti va hotari viitorul, desigur. Plangaciosii vor face anual turul agentiilor, iar cei cu rabdare si agilitate vor face cariera.

 

Abordari si trenduri in art direction 

Nu cred ca are rost sa reiau lucruri deja zise bine de Liviu David sau ceilalti breslasi. Daca au fost trenduri la noi, nu m-au tras de maneca. Stiu sigur ca la un moment dat (ca si in film, muzica) s-a incercat sa se recupereze tot ce s-a ratat din cauza comunismului, in scurt timp si pe nepregatitelea. Cred ca doar lipsa originalitatii a ramas pe trend. Si nu doar in art direction sau advertising, biensur.

 

Prezentarea la client pentru art directori

Storyboard-urile sunt de actualitate, bine merci. Ilustratorii au in continuare ce manca intre postere de sezon sau proiecte pe bani putini. Nu au doar daca art-ul e multitalentat si face si asta pe langa restul livrabilelor. Avantajele storyboard-ului raman pe pozitii si ele: clientul intelege mai usor scriptul si intra mult mai repede in atmosfera de shooting board ce vine in faza ulterioara.

Versiunea updatata este animatics-ul, referinta/mood-ul video, montaj din stock s.a. Cel mai bine e sa ai art directorul la prezentare, ca sa iti zica de chestiile astea de mai sus. Sa povesteasca munca depusa pentru key visual, animatia interactiva pe bannere, aplicatia gen joc, outdoor-ul special care e si original, plus ca poate are un tatuaj nou sau un tricou cu roboti care se f..ac sex.

Tot el va zice (daca stie) ce culori merg impreuna si in ce proportii, cat de mare poate fi un logo mic, cat de simplu va fi de declinat conceptul in alte executii ce nu sunt cuprinse in prezentare. El poate schita anumite detalii tehnice sau artistice pe loc, pentru ca toti sa inteleaga care e faza, nu doar sa caste ochii la niste desene in aer facute de degetul accountului.

Ca si in cazul de mai sus, de cele mai multe ori el este sufletul prezentarii (sau tot ca mai sus, inversul). Nu are rost sa mai intaresc rolul lui in prezentari. E clar ca icon-ul de Illustrator. De asemeni, nu are rost sa intaresesc accentul pe pregatirea si experienta lui. Un art mediocru spre slab mai rau te incurca, asa ca nu e vorba de lasat in agentie ci de schimbat cu unul tare pe care sa il iei la toate prezentarile.

 

S-a spus la FIBRA: art directionul romanesc, unul dintre punctele slabe

Nu stiu cine a spus la FIBRA ca art direction-ul nostru e slab, dar sigur n-a descoperit roata cu afirmatia asta. Slaba e industria, nu doar art direction-ul. Si nu pentru ca noi romanii suntem talambi, ci pentru ca tara asta nu face bine creatiei in general.

De obicei ruleaza distrugerea. Totul e corupt, se pare. De ce nu si art direction-ul? Sunt sigur ca intentia festivalurilor locale e buna, dar substanta le lipseste cu desavarsire. Tineri din ce in ce mai nepregatiti ajung in advertising, doar pentru ca aia buni si-au gasit (normal, nu?) ceva mai interesant de facut.

E putin paradoxal ca generatii ce nu au avut acces la atata informatie si educatie de specialitate sa fie cu muuult mai bune ca cele crescute in mijlocul actiunii. Acum ceva ani buni, aveam o teama (mica) de astia noi si tineri, care imi vor pune in periocol job-ul sau eventualele optiuni secundare, pentru ca mi se pareau rapizi, foarte inteligenti si nascuti cu computerele in brate. Heh. Away from me that thought, vorba cantecului. Acum imi doresc din tot sufletul sa faca fata distractiei, nu sa ne depaseasca. Asta e deja o utopie. Inca o data, dinozaurii vor conduce lumea, se pare. Cel putin la noi in est.

Craft, design-concept, functionalitate, eficienta, comunicare sustinuta si alte cuvinte din repertoriu sunt numai bune de pus in propozitii, nu si aplicate. Sunt multe de spus, dar s-au mai zis si nu cred ca vreti sa faceti doar o colectie de nemultumiri si solutii greu de implementat.

Eu sunt pentru educatie si o sa va bantui pe toti cu ea si dupa ce dau coltul. S-au dus vremurile cand invatai din mers pentru ca nu aveai alternative. Acum sunt facultati, scoli de creatie, cursuri live si online, evenimente, targuri si tot ce iti trece prin cap. Da, multe din cele bune nu sunt la noi in tara si nici prea blande financiar, but hey, life is hard. And then you Save as...

 

Rolul artului in formula echipei de creatie

Echipele de azi cauta solutii adaptate la miscarea rapida a vremurilor in care traim. Craft-ul e un lux pe care putin si-l permit. Plus ca nu au nicio garantie ca va merge. Doar un gut-feeling. Si cui il vinzi? Avem o piata consumatoare de asa ceva? Il poti vinde intern? La client? Target-ului? Sau il faci pentru ca poti si ai o bresa de festival? Ai buget? Pardon, timp? Nu astept raspunsuri, dar parca suna mai bine sa intrebi.

La fel trebuie sa faca si art-ul. Sa chestioneze tot inainte sa se lipeasca de un monitor. Rolul lui e al naibii de important. Iar dialogul in echipa face minuni. In ultima echipa in care am fost art, am vorbit mii de ore si am lucrat sute. Dintr-o zi de 8 ore, cred ca 5 erau de dialog. Pare ca o cam frecam, nu? Asa tind sa zic si eu, dar ma linistesc putin cand imi amintesc de pitchurile mari castigate, zecile de premii din care si un Film Lion la Cannes, Art Director-ul anului de 2 ori, locul 4 in Luerzer’s si 5 pe Bestads on Tv printre altele. Ceva cred ca a functionat, zic.

 

Proiecte in care designul si-a spus cuvantul

Designul isi spune cuvantul mai tot timpul. Ca e analfabet uneori, e alta discutie. Avem trenduri pro-kitch care il apara si p-asta. Ala bun si de pus in loc de icoana pe perete, vine din locuri cu oameni care isi doresc la maxim sa fie unde sunt si sa faca ce fac.

Mi-amintesc cu invi..drag de: Heaven and Hell - Samsonite de JWT Shanghai. A curatat toate premiile posibile (setand si un record) si a ridicat nivelul destul de sus pentru cei mici si far’ de buget, la momentul dat. Anywaaaaay..

 

Cum privesti generatiile noi de arti?

Am zis mai sus cum ii privesc. Cu o figura cam cum avea tata cand m-a prins cu aparatul de tatuat (improvizat) in mana si cu tatuajul pe picior aproape terminat. Putin dezamagit, putin amuzat si in general cu o mica teama pentru viitorul lor. Au nevoie de seriozitate, de mentori si mai tot timpul de concentrare. Pentru ca la asta sunt deficitari mai toti, chiar si seniorii.

Hiperactivitatea celor mai noi in domeniu e destul de problematica. Vor sa le faca pe toate si nu le iese mai nimic. Vor sa ajunga repede sus, fara prea mult efort. Pot, totusi, sa le gasesc si un sac de scuze. Pana la urma pen’ce? Problema calitatii art direction-ului local este compusa din mai multi factori, la care se adauga sos de mentalitate pe deasupra ca sa dea gust autentic.

Art directorii au de facut multe ajustari la orgoliu inainte de a se juca cu filtre. Au de construit multe layere de cunostinte, iar asta trebuie sustinuta in parte de si cei ce ii vor buni sau mai buni. Au nevoie de incredere ca de aer. In primul rand in ei si pe urma de cea care vine in portii de la colegi, sefi, clienti. Se stie, artul e ca o floare. Ma rog, mai curand ca un bonsai. Ca sa creasca, il uzi periodic, il trim-uiesti si-l tii in lumina.



Dosare editoriale

Subiecte

Sectiune



Related