Cinema pentru urechi

Stim ca aveti deja destule griji, dar o sa va mai prezentam una, ca si noua tocmai ce ne-a fost explicata pe indelete. Este grija pentru ascultare, pe care Anamaria Pravicencu doreste sa o propage peste urechile noastre. Anamaria a studiat sculptura si arta sunetului la Paris, iar odata revenita in tara, a experimentat mult cu ”ascultarea spatiului de la distanta”.

Iar alaturi de Octav Avramescu a facut proiectul SEMI / SILENT. Care este, pe de-o parte, o platforma de podcast de creatie radio, dar este si documentar sonor. Ca si Ear to Bucharest, un proiect asemanator facut anul trecut de alti entuziasti ai sunetului, SEMI / SILENT este munca finala a mai multor buni ”ascultatori”. A fost, de asemenea, finantat de AFCN, ba chiar a fost nominalizat la premiile AFCN, la sectiunea patrimoniu imaterial.

Cei doi podcasteri si experimentatori isi doresc ca prin demersul lor sa stimuleze oamenii sa inregistreze audio la fel de usor cum fac poze sau filmeaza peisaje. Luati-va un reportofon (merge si cu smartfon) si la treaba.

Cum v-ati intalnit?

Anamaria: Cu Octav Avramescu ne cunoastem din 1999 si ne-am format impreuna gustul pentru muzica experimentala si contemporana, si mai tarziu pentru creatia sonora. Eu am studiat sculptura si sound art la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Art din Paris, in departamentul Sculpture et mise en espace.

Octav a studiat literatura engleza la Universitatea British Columbia din Vancouver si istorie intelectuala europeana la Paris. In paralel, in perioada cat am locuit la Paris, am descoperit potentialul plastic si narativ al benzii desenate datorita noului val de creatie grafica independenta.

Astfel, la intoarcerea in Romania in 2005, am creat asociatia Jumatatea plina si inceput sa dezvoltam proiecte intai in jurul benzii desenate (libraria Jumatatea plina si editura cu acelasi nume) si ulterior Sambata Sonora, sub forma unui program de initiere in sound art, radio art, poezie sonora, muzica contemporana si experimentala.

Daca Libraria Jumatatea plina este in stand-by din toamna lui 2014, iar editura a publicat ultima carte in mai 2015, Sambata Sonora a continuat sa faca copii, respectiv PFA Orchestra, Saptamana Sunetului si, mai nou, SEMI / SILENT.

PFA Orchestra este formata dintr-un grup de 10-12 muzicieni tineri din Bucuresti si a fost creata in noiembrie 2015 cu ocazia festivalului de muzica spectrala Sonic Transfusion. Acesti muzicieni, fiecare implicat in proiecte muzicale creative si experimentale, au fost invitati sa participe la un workshop dirijat de compozitorii Iancu Dumitrescu si Ana-Maria Avram, cu care au facut ulterior 4-5 concerte, insa si proiecte mai personale, creand un corp de improvizatori cu identitate proprie si, speram, cu viata proprie. Pana acum PFA Orchestra a concertat de 12 ori.

Saptamana Sunetului este un eveniment societal creat in Franta de un inginer acustician in urma cu 14 ani in jurul complexitatii notiunii de sunet din prezent, adresand chestiuni legate de sanatatea auditiva, acustica, tehnici de inregistrare si redare a sunetului, relatia sunetului cu imaginea si scrierea sonora (muzica, sound art, radio art etc.).

Romania este a 8-a tara care a aderat la principiile redactate de Semaine du Son si prima din Europa Centrala si de Est.

SEMI / SILENT 

Personal, ma intereseaza creatia sonora inca din 1997 cand am descoperit acest domeniu in cadrul studiilor de la Beaux-Arts si in 2001 cu ocazia unei burse la School of the Art Institute din Chicago unde am urmat timp de un semestru cursurile departamentului de sunet.

Am avut ocazia sa lucrez cu oameni exceptionali, foarte buni pedagogi, sa descoper potentialul creativ al sunetului si sa experimentez tehnici de field recording cu aparate de mare calitate, dar si crearea de dispozitive de ascultare cu potential discusiv sub forma de performance sau instalatie sonora.

In paralel cu activitatile Asociatiei Jumatatea plina am avut rar ocazia sa continui lucrul personal cu sunetul, limitandu-ma la mii de ore de inregistrari in asteptare, cateva piese si o instalatie sonora multicanal in 2014, care ce folosea field recording.

In intreaga lume radio-ul este intr-o perioada de re-chestionare a formatelor si improspatare contemporana a potentialului sonor. Din ce in ce mai multe radio-uri, in special publice sau alternative (aproape niciodata comerciale), construiesc platforme de creatie radiofonica in care sunetul este valorizat pentru proprietatile sale narative chiar si in absenta vocii naratorului, deschizandu-se nenumarate posibilitati in formate si creand vocatii artistice.

Azi putem vorbi de confirmarea unor noi profesii ce folosesc sunetul ca materie prima, respectiv artist sonor, artist radio, field recordist etc.

SEMI / SILENT a aparut la intersectia acestor elemente: interes personal pentru sunet si field recording, un interes mondial crescut pentru aceste domenii si quasi absenta lucrului cu sunetul de sine statator in peisajul artistic si radiofonic romanesc.

SEMI / SILENT si-a propus sa deschida un spatiu de experiment, o oportunitate de vizibilitate internationala prin fomatul de podcast si poate de aparitie a unor vocatii si a unor autori dedicati, constanti si vizionari.

Echipa

SEMI / SILENT, ca toate proiectele Jumatatii pline, are o echipa de baza formata din doua persoane, eu si Octav, insa eu ma ocup de partea concreta a lucrurilor. Noi am creat conceptul, am organizat echipa, planul de lucru, evenimentul de lansare, continutul site-ului, comunicarea, evenimentele de promovare din Targu Mures si Cluj si directia artistica.

Pentru lansarea platformei de podcast am avut cativa colaboratori pe care dorim sa-i pastram aproape: Mara Maracinescu, sound artist si inginer de sunet, Mihaela Dedeoglu, jurnalist cultural la RFI si pasionata de radio si documentar sonor, Sasa-Liviu Stoianovici, muzician si field recordist cu istorie si Ciprian Tudor, antropolog, care a contribuit punctual in cadrul proiectului la identificare si valorizarea unui context teoretic pentru doua dintre temele alese, respectiv Gara de Nord si Piata Obor.

Finantarea

Finantarile AFCN au reguli foarte stricte, atat la faza de concurs, cat si la raportare. Nu e nimic artistic in aceste doua etape, cum de altfel nici in partea, oh, atat de vasta, a management-ului de proiect.

Participantii la concursul de finantare trebuie sa aiba idei si metode inovative, sa adreseze chestiuni de actualitate si sa demonstreze capacitatea manageriala ce va asigura implementarea cu succes si continuitate a proiectelor.

O confirmare suplimentara a faptului ca am respectat conditiile finantarii la toate nivelurile este si nominalizarea proiectului SEMI / SILENT la premiile AFCN la sectiunea patrimoniu imaterial.

SEMI / SILENT este creat in parteneriat cu ARTE Radio (arteradio.com), platforma de radio online a televiziunii franco-germane ARTE, biroul francez. Fondatorul Silvain Gire a participat la lansarea SEMI / SILENT cu sprijinul Institutului Francez din Bucuresti.

Lansarea a avut loc la sediul din Verona a Ordinului Arhitectilor din Romania, iar partenerii prezentarilor de la Targu Mures si Cluj au fost fundatia ArtEast, galeria B5 Studios, festivalul ALTER-NATIVE si festivalul Temps d’Images.

”Semi Silent”

Am cautat luni de zile un nume potrivit pentru platforma. Voiam sa vorbeasca, bineinteles, de sunet, dar in acelasi timp sa nu foloseasca cuvantul in engleza, sa fie poetic, sa adreseze ideea de teritoriu sau o stare/tip de ascultare.

Ne doream ca lumea sa nu asocieze numele cu un preamult de sunet, ci cu o grija pentru ascultare. Pana la urma Octav l-a gasit. Notiunea semisilent apare in manifestul Radia a lui Marinetti, 1932.

Grafica, site, identitate vizuala

Site-ul este realizat de Marius Weber de la Next Hype, ca si la site-ul Saptamanii Sunetului. E un Wordpress in continuu proces de adaptare. Sunetele sunt grele, reprezentarea grafica a wave-ului e de asemenea solicitanta pentru site, deci cautam in continuare cea mai potrivita arhitectura.

Am optat pentru o forma supla care sa permita introducerea permanenta de noi capitole si directii, pentru ca proiectul SEMI / SILENT este o platforma evolutiva.

Identitatea vizuala este un „cadou” de la Milos Jovanovic. Ma pregateam sa fac vizualul pentru call-ul de texte despre liniste cu cateva saptamani inainte de lansarea site-ul si i-am spus lui Milos ca nu stiam cum sa reprezint grafic linistea, sa vorbesc despre sunet, liniste si ascultare in acelasi timp.

In momentul in care s-a asezat la masa cu carnetul de note deschis, fiecare idee a fost geniala. Ce mi-a propus era radical, curajos, intens, precis si in acelasi timp aerian, poetic, flexibil.

Cred ca a fost un moment de gratie pentru ceea ce ar trebui sa fie colaborarea dintre designer si client, in care amandoi eram multumiti: eu pentru calitatea si potentialul ideilor, iar Milos pentru ca le aplicam cu adevarat fara sa cer variante si modificari.

Kraft-ul e in principal al meu, insa ideile sunt ale lui: logo-ului SEMI / SILENT (versiunea grafica si textuala) si ecranul jumatatea alb, spatiu de liniste, de reflectie si de fictiune (declinat grafic in poster, sacosa si cover sau visual pe Facebook), dar si clin d’oeil la Jumatatea plina.

Fotografiile folosite pe site si in comunicarea pe Facebook sunt ale lui Nicu Ilfoveanu si sunt extrase din diferite albume. Cumva a acceptat sa-i taiem toate imaginile in doua si sa publicam doar jumatati.

Un podcast

SEMI / SILENT este o platforma de podcast, adica produce si/sau gazduieste materiale sonore ce pot fi ascultate pe site, dar si prin abonament pe telefon, in formatul de podcast.

Podcast-ul este un format pentru ascultare pe net foarte flexibil, adica poate avea orice forma, continut sau dimensiune. Astfel putem urca field recording de 1 minut sau materiale mai elaborate de aproape o ora. Abonatii primesc automat sunetele pe masura ce sunt urcate pe site, ceea ce ne ajuta sa construim cu niscaiva coerenta un demers de autor sau unul tematic.

...dar si un documentar sonor

Creatia radiofonica, cea de care ne dorim sa fim cat mai aproape in viitorul apropiat, este numita si „cinema pentru urechi”. Astfel putem sa ne imaginam diversitatea de formate si de continut.

Traditional, documentarul sonor este un format de radio si este construit din interviuri, ilustratie muzicala si vocea naratorului. Noi ne dorim sa cream lucrari care sa foloseasca in prioritate inregistrarile de teren, in care povestea sa fie spusa prin compozitia sonora, cu sau fara voci, cu sunete care sa stimuleze imaginarul ascultatorilor si sa-i faca sa calatoreasca.

Pentru autori actul de creatie incepe cu inregistrarea – alegerea instantei de inregistrat, felul in care este inregistrata, tipul de microfon folosit, durata – sau cu scrierea: ideea ce urmeaza a fi ilustrata sonor, felul in care este compusa, modalitatile narative folosite in compozitie, decupajul. Constructia piesei propriu-zise presupune o dramaturgie si modelarea materialului sonor.

Teme SEMI / SILENTIOASE

In acest moment, ne intereseaza sunetele realului, sunetele din jurul nostru, dar si sunetele rare, pe cale de disparitie. Nu avem cu adevarat un demers antropologic, ci mai degraba ne dorim sa stimulam oamenii sa inregistreze la fel de usor cum fac fotografii sau filmeaza si sa inteleaga puterea sugestiva a sunetului, atat in viata de zi cu zi, cat si in constructia memoriei subiective sau istorice.

Inregistrarea sunetelor Bucurestiului asa cum este el azi a inceput oarecum in paralel cu crearea hartii sonore Ear to Bucharest a Marei Maracinescu. Mara aseaza sunetele pe harta, insa noi ne-am dorit sa impingem atentia putin mai departe si sa ne imaginam un fel de portrete ale locurilor. Mara, de altfel, a compus pentru SEMI / SILENT un portret al Garii de Nord.

Din perspectiva mea de inregistrator, o dificultate majora o reprezinta vocile. Atat din punct de vedere tehnic – inregistrare, mixaj –, cat si al continutului. O voce poarta un mesaj prin tonalitate, timbru, cadenta, accent si prin continutul propriu-zis.

O voce poate fi interesanta prin muzicalitate sau prin frazaj, prin ceea ce spune sau felul cum o spune. In plus, vocea unei persoane dragi are o incarcatura afectiva mult mai puternica decat o fotografie.

De exemplu, vocea unui bunic decedat sau a unui prieten pe care nu l-am vazut/auzit de ani de zile. Vocea este foarte complexa si as vrea sa ramana o preocupare pentru multe din materialele pe care vom produce de acum incolo.

Linistea si instantele de ascultare sunt alte doua subiecte care ne preocupa. In prima faza vom incerca sa le discutam in scris. Iar in legatura cu scrisul, recent am inteles dificultatea vorbirii despre sunet, lipsa vocabularului despre sunet in limba romana si tentatia folosirii comparatiei sau metaforei ca parghie de intelegere. Mi-ar placea sa ne gandim mai serios la un lexic ce ar putea fi inceput pe site si continuat prin dialog cu artistii si ascultatorii.

Criterii in selectie

Pana acum am propus teme care noua ni s-au parut evidente sau care erau atat de simple incat un raspuns banal era greu de inchipuit. Unele au functionat mai bine decat altele, e drept.

La inceputul anului 2016, cu ocazia primei editii a Saptamanii Sunetului, am facut un open call de carti postale cu Bucurestiul. Am primit 47 de piese destul de diferite. Am fost foarte entuziasmati.

Astfel am cunoscut cativa inregistratori care acum ne sunt apropiati. Urmatorul call de succes a fost cel de texte despre liniste. Desi majoritatea sunt poetice si metaforice, unele texte ne-au incantat. De asemenea, am inteles dificultatea scrierii despre sunet in frontierele limbii romane. Am mai tentat o tema cu sunete de vacanta, mai precis cu voci de mame si bunici, si un apel pentru inregistrari de la proteste.

Tema majora cu care am inceput proiectul a fost Bucurestiul sonor, o incercare de identificare si explorare a sunetelor orasului asa cum este el azi si al sunetelor pe cale de disparitie.

Astfel am adresat Gara de Nord, Piata Obor (pietele agro-alimentare de cartier), Manastirea Antim (biserici dintre blocuri) si... fiare vechi (ocupatii cu o dimensiune sonora identitara).

Autorii

Pentru lansarea platformei am invitat 4 autori a caror munca o cunosteam si apreciam: Mara Maracinescu, inginera de sunet si artista, Mihaela Dedeoglu, jurnalista radio, Sasa-Liviu Stoianovici, muzician, si eu. Fiind comenzi (cu plata si relativ suficient timp de lucru), cu Mara si Mihaela am avut numeroase discutii de-a lungul perioadei de lucru.

E o situatie ideala pe care speram sa o putem recrea cat de repede. Alte sunete au fost solicitate de noi sau propuse direct de oameni.

Open-call-uri

Am ales aceasta modalitate de colectare a sunetelor pentru a stimula lumea sa inregistreze, dar si pentru a descoperi oameni noi. Am creat si un grup de vreo 15 inregistratori carora le-am propus pana acum 2 ateliere, cu Silvain Gire, fondatorul Arte Radio, si Patrick McGinley, fondatorul Framework radio.

Ideea e sa constituim o comunitate cu o practica sustinuta. Persoanele care raspund la call-uri sunt artisti, muzicieni sau ingineri de sunet, iar uneori oameni cu o sensibilitate acustica si o minte jucausa. Zilele astea am primit un sunet (hors theme) de la Cornel Brad, un artist fotograf. Este exact genul de sunet care ma intereseaza: bine inregistrat, curat, surprinzator, bogat.

Pentru selectia pieselor, cand sunt teme precise, e important sa fie respectate, insa de cele mai multe ori fac alegeri foarte subiective. Ma intereseaza anumite calitati ale sunetului si ale montajului. Prefer inregistrarile de buna calitate, curate, insa ma las repede sedusa de o intorsatura retorica, de un decupaj surprinzator sau de plasticitate.

De selectie ma ocup eu, uneori ma consult cu Octav Avramescu si Mara Maracinescu si, aproape de fiecare data, ii trimit sunetele Marei pentru pregatirea de upload.

Cel mai popular episod

Se pare ca motorul de survey de pe site a fost activat abia in ianuarie, deci stim doar ce piese au fost ascultate in ultimele luni. Din acestea, cel mai popular pare a fi „Despre pantofi si chiloti” a lui Horia Baldea.

Titlul s-ar putea sa fi jucat un rol, insa inregistrarea este grozava. Se pare ca Miruna Vasilescu face un film despre bunica ei, iar Horia a inregistrat sunetul. Este o piesa primita in urma call-ului cu sunete de vacanta, voci de mame si bunici. Este o inregistrare de foarte buna calitate, ceea ce permite ascultatorilor sa se bucure de timbrul vocii, de detaliile vorbirii si sa-si imagineze ca-si asculta propria bunica.

Promovarea

Am comunicat in principal pe Facebook, cu exceptia lansarii cand informatiile au fost preluate pe mai multe site-uri si blog-uri, si chiar la radio (direct la RFI, Radio Romania Cultural si Radio Guerilla).

In ideal, am avea mai multa „audibilitate” la radio, adica in mediul traditional dedicat sunetelor, in afara programelor de stiri culturale in care am fost invitati pana acum. Insa radio-urile din Romania nu au prevazut spatiu pentru creatie sonora sau radiofonica, poate doar cu exceptia unor productii recente ale Teatrului National Radiofonic semnate de Ilinca Stihi.

Offline?

Pentru evenimentele de lansare am avut afise (Bucuresti) si bannere (Targu Mures), insa credem ca cel mai util este sa iesim in lume cu sesiuni de ascultare, prezentari si ateliere.

Pentru lansare, in plus fata de evenimentul de la Bucuresti (workshop de scriere sonora cu Silvain Gire si panel despre sunet si patrimoniu), am fost invitati la Galeria B5 Studios din Targu Mures pentru un atelier si o prezentare in cadrul festivalului de film Alter-Native si la Cluj la festivalul Temps d’Images.

Deci adresam 2 categorii de public: autorii si inregistratorii prin call-uri si ateliere specializate, iar ascultatorii prin prezentari, sesiuni de ascultare si ateliere de initiere.

Importanta „patrimoniului imaterial”

Patrimoniul imaterial prezentat in general publicului larg din Romania adreseaza obiceiurile si traditiile folclorice (cantece, dansuri, diverse ritualuri etc.) si sunt redate exclusiv pe care vizuala sau textuala.

Patrimoniul imaterial urban contemporan este valorizat foarte putin, tocmai pentru ca este format dintr-un complex de manifestari dinamice, in curs de evolutie, transformare, devenire.

Ne-am propus o analiza sonora a practicilor, reprezentarilor, expresiilor, cunostintelor si atitudinilor din mediul urban contemporan ce au un aport identitar si sunt constant recreate si adaptate de comunitati care se definesc prin astfel de activitati: cumparatorii de metal, participantii la activitatile sacre si profane din Manastirea Antim, actorii principali si secundari ai Garii de Nord, actorii principali si secundari ai Pietei Obor.

Planuri sonore

In 2017 avem planuri mari. Dorim sa organizam 2 ateliere pentru grupul nostru de artisti-inregistratori, unul cu Felix Blume, un artist francez care traieste in Mexic (sfarsitul lunii mai), si unul cu Charo Calvo, o artista spaniola din Bruxelles.

Acesti artisti sunt printre cei care ne-au creat imaginarul sonor si ne-au dat chef sa ne lansam in acest proiect. In paralel, o parte dintre noi luam parte la un atelier mai tehnic dirijat de Horia Baldea, ce se desfasoara de-a lungul mai multor saptamani.

Am vrea sa gasim o finantare pentru o rezidenta de artisti, undeva la tara, unde sa avem timp pe indelete si conditii de munca pentru o sesiune ampla de scriere/montaj/mixaj.

Continuam seria de open call-uri, iar impreuna cu Laura Jiga-Iliescu organizam un grup de lucru pentru constituirea unei arhive a sunetelor de la protestele din februarie, dar poate si altele mai vechi. Acum elaboram categoriile si modalitatile de arhivare propriu-zise. Un mic montaj din aceste sunete va fi prezentat la DoR Live de la Teatrul Excelsior, candva saptamina viitoare. (n. red.: evenimentul a fost anulat)

Impreuna cu grupul de artisti-inregistratori am vrea sa ne gandim la modalitati de display, tip instalatie sonora, pentru o eventuala expozitie tematica.

Anul acesta vom demara colaborarea cu Arte Radio, sub forma de coproductii, dar speram sa strangem legaturile si cu Atelier de Creation Sonore Radiophonique de la Bruxelles.