[Cu marcom-ul in bucate] Alexandra Caraulani: Fiecare rețetă era un brief pe care trebuia să-l rezolv

În ziua în care a rostit cu voce tare în biroul de agenție: ”abia aștept să ajung acasă ca să gătesc”, Alexandra Caraulani și-a dat seama că nu mai are scăpare. Ajunsese în lumea pasionaților de bucătărie.

Alexandra, o aromâncă cu accent de ardeleancă, după cum se autodescrie pe blogul ei, Fata care scria, este social media consultant, cu 7 ani de publicitate în spate. Are și 4 ani de canto la activ, mai și aleargă. Dintre toate acestea, noi o să vorbim totuși despre mâncare. Și publicitate. Și, mai ales, cum s-au întâlnit cele două lumi și cum funcționează intersecția. 

O intersecție și mai exactă între cele două lumi puteți observa și gusta între  9 si 11 mai, la Gradina Eden, unde are loc Cupa Marketerilor la Gatit. Un sfat de la Alexandra pentru concurenți: Nu uitați, bucătăria e un loc de joacă.

 

Cum a început drumul culinar

Am început să gătesc atunci când mi-am dat seama că nu pot să (mai) trăiesc doar cu mere, salate și iaurt. Pentru că da, doar asta mâncăm la un moment dat.

Cumva metabolismul meu mi-a sugerat că nu-i chiar bine ce fac și asta a condus încet-încet la introducerea în alimentație a noi ingrediente.

Sigur că a ajutat foarte mult și viața sportivă pe care o duc. După sesiunile de alergare și înot, corpul îmi cerea ceva mai mult decât niște simple gustări, iar prin frigiderul meu bătea vântul.

Asta nu a fost chiar bine și de aceea mi-am zis că trebuie să fac ceva.

 

Declicul

Am vrut să văd dacă sunt în stare în primă fază, să fac ceva comestibil (la momentul respectiv la modul ăsta se punea problema).

Am luat o rețetă de pe site-ul Jamilei, am dus-o la bun sfârșit și mi-am zis că ar fi tare dacă aș mai face asta încă o dată. Și încă o dată și tot așa.

Declicul s-a produs când mi-am dat seama că mă simt bine în bucătărie: cu muzica pe fundal, cu un pahar de vin, cu Motănescu (motanul meu) supraveghindu-mă sus de pe hotă.

Mă relaxam gătind. În ziua în care am rostit cu voce tare în birou: ”abia aștept să ajung acasă ca să gătesc” am conștientizat că nu mai am scăpare. Pătrunsesem în lumea asta a pasionaților de bucătărie. Și era tare bine.

 

Temerile de început

Temeri există și acum pentru că bucătăria e o artă în adevăratul sens al cuvântului și cred că nimeni nu a descoperit-o pe deplin.

Mi-era teamă de multe: de la banalele ”dacă am pus prea multă sare?” & ”dacă mi se arde mâncarea?” până la mai complicatele ”turmericul ăsta e prea înțepător în acest pesto” & ”sosul ăsta de portocale nu a pătruns suficient de mult în vițelul de la cuptor”.

Cred că fricile se gestionează neluându-ne prea mult în serios și acceptând că putem greși. Eu așa am făcut. Mi-am zis că bucătăria e playground-ul meu și că prin joacă pot evolua. Cea mai grea parte a fost să încep:). Să mă urnesc în bucătărie în loc să-mi ghiorțăie mațele a fost însă, de departe, cea mai bună decizie.

 

Cum ajută experiența în publicitate 

Cu siguranță. Fiecare rețetă era un brief pe care trebuia să-l rezolv :). În plus, fiecare moment în care deschid frigiderul și-mi pun întrebarea: ”eu ce mai gătesc astăzi?” seamănă cu începutul unui brainstorming: ”și, ce putem să facem pentru clientul x?”.

Ca să nu mai zic de cum comunic ceea ce gătesc. Și aici mă refer desigur la social media, copywriting și vizualuri cât mai yummy.

 

Cum și de unde ai învățat

Le urmăresc pe Jamila și Teo's Kitchen. Sunt oamenii care vorbesc pe limba mea când vine vorba de cooking. Poveștile lui Adi Hădean și ale lui Exarhu au avut, iarăși, un rol important. Era fain cum fiecare rețetă de-ale lor, era o istorisire.

Recent, și-a lansat un blog de cooking și Muntele. Da, mult așteptatul blog de cooking al lui Muntele a devenit realitate! N-aveam cum să nu-l citesc și cum să nu mă inspir de acolo. Mai am tot felul de cărți de bucate cu rețete ale lumii - un raft întreg ca să fiu mai exactă.

Totodată, recunosc, am avut noroc să am alături de mine un om pasionat de bucătărie care nu doar că știe să gătească, dar are și tot felul de ustensile care să-l ajute să facă asta. Așadar era clar că ”virusul” avea să mă prindă.

 

Bilanț

Părțile bune sunt clare: tot timpul există ceva de mâncare proaspăt gătit, la mine în frigider. Nu dau iama în junk food când mi-e foame pentru că mă îmbie nebunia de miresme din bucătărie și nu-i pot rezista.

Un lucru, iarăși, foarte tare e că de când gătesc mă simt un creator-wanna-be și e mișto feelingul ăsta. Să simți că a ieșit ceva bun din mâinile tale. Gătitul e acel: ”îmi pasă de tine”, e o călătorie, e un limbaj. Și eu sunt norocoasă că descopăr toate lucrurile astea.

Părțile rele: aveam perioade în care găteam prea mult pentru că ”trebuie să fac și rețeta asta! sunt legumele astea de sezon acum deci trebuie să gătesc n feluri de mâncare!”. Și frigiderul ăla are o capacitate cilindrică limitată. Câtă mâncare să pun în el?

Și da, acum reușesc să fac un număr ok de porții de mâncare și mă opresc din bucătărit când trebuie:).

 

Planuri

Îmi doresc ca prin exercițiu să reușesc să găsesc acele combinații de ingrediente mai puțin obișnuite care să ducă la reacții de genul: ”băi, dar nu-mi vine să cred că din x și y poate rezulta așa un gust fain”.

Așadar printre provocările din acest moment aș aminti: nevoia constantă de a inova și celebru de-acum: timp. Lipsa lui mai exact:), care face de așa manieră încât să nu-mi petrec în bucătărie atât de multe ore precum aș vrea.

 

Targetul

Tuturor celor care văd în mâncare mai mult decât mâncare:). Celor cărora le place un plating fain, o combinație inedită de gusturi. Celor care se relaxează gătind:). Așa cum fac și eu.

 

Cum s-au schimbat obiceiurile oamenilor

Cred că oamenii au devenit mai atenți la ce mănâncă. Mâncarea bio, eco, raw sau toate inițiativele acelea de tipul ”Adoptă un țăran” prin care poți să cumperi produse naturale, crescute la țară demonstrează acest lucru.

Mai cred că oamenii nu vor doar să se sature mâncând, vor să călătorească mâncând. De aceea vedem restaurante din mai toate bucătăriile lumii și consumatori din ce în ce mai dornici să experimenteze ceva mai mult decât celebrul și, de altfel, foarte bunul ”șnițel cu cartofi prăjiți”.

 

Schimbări

Văd clar o trecere de la fast-food la slow food, de la cantitate la calitate și de la ”mănânc ca să-mi potolesc foamea” la ”mănânc echilibrat”. Cred că a găti nu mai e perceput de ceva timp ca: ”stau la cratiță”, ci mai degrabă ca ”acum creez”.

 

Trenduri

Cred că din dorința de a controla ce mănâncă, oamenii vor acorda mai multă atenție acestui domeniu: cookingul. Mai cred că atelierele de gătit vor vui de oameni care deși mai până ieri nu aveau nici un drive să gătească, dintr-o dată vor vrea să descopere ce înseamnă un pesto bun, o prăjitură făcută în casă și alte asemenea.

Văd o schimbare de paradigmă de la ”simplu bucătar” la înțelegerea pe deplin a termenilor: Chefs, Executive-Chefs, Sous-Chefs, bucătari. Un mare respect și mai multă atenție vor fi acordate celor care sunt connaisseurs în adevăratul sens al cuvântului (se vede deja asta și va continua trend-ul).

 

Promovarea

Sunt cumva încă la început în povestea asta cu gătitul (am doar 2 ani de experiență) și ca un social media lover ce sunt, primele platforme prin care mă laud cu ce am mai gătit sunt: Instagram & Facebook. Din când în când, mai scriu povești despre cum m-a schimbat gătitul. Atunci aștern cuvinte pe blogul meu.

Și desigur că nu pot să nu amintesc de word-of-mouth (a se citi: mă mai laud acasă la ai mei sau prietenilor).



Dosare editoriale

Sectiune



Related