Testul relațiilor. Pericolele despre care nu știm să vorbim

Ok, e dificil, dar reușești să ajungi la adolescenți, să îi asculți, să afli ce îi doare. Asta au făcut Fundația Friends For Friends și Avon România în prima parte In a Relationship, un proiect de prevenție a violenței în cuplurile de adolescenți, parte din Campania Respectului. Au incercat sa intre in mintea adolescentilor si sa ii cunoasca, sa le arate celorlalti cine sunt si cum iubesc. 

A urmat, apoi, cea mai grea parte. Cum le răspunzi? Cum ii faci sa conștientizeze abuzurile din relații, să îi ajuți să navigheze printre emoții și neînțelegere? Cum să le vorbești despre pericolele pe care nu le văd?

În mare, adolescenții vorbesc foarte rar despre relațiile lor cu adulți, iar tot ce știu despre abuzuri vine de obicei cu un „nu” în față. Nu ai voie să faci asta, nu e bine/frumos să, etc. Asta era fix genul de atitudine pe care nu voiam s-o avem, povestește Karin Budrugeac.

Le-au vorbit despre toate astea, prin povestea a patru relații toxice, spusă în patru video-uri, care conduceau la un test al relațiilor. 62.000 de tineri au intrat pe acest test, jumate l-au început, iar 18.900 l-au parcurs până la final.

A trebuit să fim destul de atenți în abordare, să nu fim prea brutali și să găsim o formă de comunicare care să le capteze atenția. În cei aproximativ 90 de metri de scroll pe zi am vrut să le oferim un content la care să se oprească puțin, spune Paul Nedelcu

Am vorbit și noi cu echipa de creație, formată din Teodor Chiripuci, copy & Paul Nedelcu, art – Friends \ TBWA, Vlad Mareș, Digital Manager, Friends \ TBWA, Loredana Ciubotaru, CSR Specialist, Avon Cosmetics și Karin Budrugeac, Fundația Friends For Friends, project manager In a Relationship despre cum a prins formă această campanie, de unde a pornit, care au fost reacțiile. Despre cât de greu e să vorbești pe limba adolescenților, cum le atragi atenția, cum păstrezi echilibrul unui subiect serios și îl transformi în conversație la care să participe întreaga societate.

Punctul de pornire. Brieful

Karin Budrugeac: Am început proiectul In a Relationship acum doi ani jumate cu o cercetare națională, pentru că ne-am dat seama că dacă vrem să discutăm cu adolescenții despre violența în relații trebuie să știm mai multe despre ei și despre modurile specifice în care sunt afectați de ea. Cercetătorii noștri de pe teren de atunci, ca de fapt în tot proiectul, au fost adolescenți, care ne-au tradus ce-au aflat despre universul relațiilor la liceu. Am scos câteva teme predilecte din tot ce am aflat de la ei în 2016-2017 și în 2018 am început să ne concentrăm pe ele.

Brieful către agenție, care de altfel ne-a ajutat cu campania asta pro-bono, pentru că sunt niște oameni grozavi, a fost să le arătăm adolescenților câteva situații de abuz cu care este destul de posibil să se fi confruntat sau să le fi văzut la alții din jurul lor. Video-urile din campanie au fost unele de conștientizare dar misiunea lor a fost și să direcționăm tinerii către testul nostru de relație online, din care să afle dacă relația lor are tendințe toxice. 

Teodor Chiripuci: Punctul central al campaniei a fost reprezentat de creșterea gradului de conștientizare, în rândul adolescenților din România, asupra formelor de abuz în cuplu. Prin forme de abuz ne referim la abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și cibernetic. Brieful a fost mai mult decât bine documentat în ceea ce privește comportamentul adolescenților și foarte permisiv în ceea ce privește creația.

Paul Nedelcu: In a Relationship este un proiect care se derulează deja de câțiva ani. Un proiect despre tineri, cu tineri, ce avea deja un număr destul de mare de adolescenți implicați. În același timp este un proiect încă în creștere.

Sensibilități

Karin Budrugeac: În mare, adolescenții vorbesc foarte rar despre relațiile lor cu adulți, iar tot ce știu despre abuzuri vine de obicei cu un „nu” în față. Nu ai voie să faci asta, nu e bine/frumos să, etc. Asta era fix genul de atitudine pe care nu voiam s-o avem. Cum să le vorbim despre relații tinerilor fără să fim intruzivi? Cum să le dăm o direcție despre cum să reacționeze în situații de cuplu periculoase pentru ei fără să pară că îi dădăcim?

Paul Nedelcu: E un subiect destul de sensibil și, discutând cu adolescenți, a trebuit să fim destul de atenți în abordare, să nu fim prea brutali și să găsim o formă de comunicare care să le capteze atenția. În cei aproximativ 90 de metri de scroll pe zi am vrut să le oferim un content la care să se oprească puțin.

Teodor Chiripuci: Atâta timp cât se folosesc cuvintele și tonul potrivit, poate fi abordat orice subiect în discuțiile cu adolescenții. Una dintre principalele noastre temeri a fost dacă modul în care am ales să vorbim despre acest subiect va reuși să schimbe anumite comportamente.

Cel mai important lucru

Karin Budrugeac: Ca să ajungem la ei, ne-am zis, conținutul acestor videouri ar trebui să fie fun. Ori acest fun nu trebuie să ia în derâdere faptul că vorbim despre situații reale, dificile și cu potențial de pericol. E greu în general să faci campaniile de prevenție să fie sexy. Am avut însă încredere în echipa de creație și nu numai că au depășit problema, credem noi, cu succes, dar au făcut-o printr-un conținut sensibil, care vorbește cu umor dar și cu grijă despre abuzuri, ambalat într-o bomboană vizuală (și auditivă!) catchy.

Teodor Chiripuci: Există o subiectivitate foarte mare asupra a ceea ce e corect sau greșit în comportamentului partenerilor de cuplu. Iar chestia asta e valabilă și la adulți, nu doar la adolescenți. Așa că, pentru a sta cât mai departe de acest val de păreri, a trebuit să găsim exemple cât mai evidente ale abuzurilor, dar totodată ancorate în realitate. Formele de abuz pot fi mult mai subtile față de cum le-am prezentat noi.

4 teme

Karin Budrugeac: Ne-am oprit la două forme de abuz foarte vizibile, ușor de recunoscut ca abuz, și la două forme mai greu sondabile care au reieșit din cercetarea noastră. Pe de o parte, am ales să vorbim despre violența fizică (o palmă, care deseori pare foarte naturală în societatea violentă în care trăim) și despre ce numim revenge porn (un fenomen răspândit de violare a intimității unei persoane prin expunerea ei pe net prin poze și videouri intime, cu scopul de a-i face rău).

Pe de alta, ni s-a părut foarte important să nu neglijăm două practici foarte des întâlnite în natura umană, și anume controlul (nevoia de a ști permanent ce face, unde e și cu cine persoana cu care ești) și șantajul emoțional (dacă nu faci ce-ți cer, înseamnă că nu mă iubești).

Primele două sunt atât de grave încât pot avea și consecințe penale pentru cine le face (sau ar trebui, în orice caz, dar asta este altă discuție), în timp ce următoarele două sunt dintr-o sferă mai subtilă și care deseori, mai ales în primele relații, pot fi puse pe seama dragostei.

Controlul, care vine la pachet cu gelozia, poate părea o formă de grijă sau afecțiune exacerbată („nu poate fără mine!”) și este cu atât mai ușor de acceptat în primele relații. Am aflat cu stupoare cât de des se practică verificarea mesajelor și schimbul de parole în relațiile adolescenților de azi, ceva ce pentru ăștia dintre noi care au crescut în epoca anterioară social media sună a stat polițienesc dar care pentru niște tineri îndrăgostiți e interpretat ca o formă de încredere. Iar șantajului emoțional îi poți cădea cu ușurință victimă, tocmai pentru că e un mindfuck acolo: e mai greu să te gândești că cineva îți face rău când pretinde că de fapt tu ești agresorul.

Paul Nedelcu: Temele, în mare, erau existente. FFFFetele ne-au dat toate informațiile de care am avut nevoie, ne-au ajutat foarte mult cu insight-uri, background-ul proiectului, discuții cu tinerii și ne-am rezumat la aceste 4 teme, cel mai des întâlnite. A fost destul de clar din toate informațiile avute în ce direcție trebuie să mergem și ce să punctăm.

Teodor Chiripuci: Poate cel mai important lucru legat de creație e că imediat cum a fost găsită ideea, am stabilit să lucrăm fiecare poveste separat, la distanță de o lună. În felul acesta, poveștile nu s-au influențat una pe cealaltă, ci s-au completat.

Dificultăți

Paul Nedelcu: Sincer să fiu, dificultățile au fost în a simplifica ideile, în a comprima destul de multă informație în niște exemple relevante și în a le filma. În plus, voiam să și rimeze (Teo știe). Neavând un buget mare sau o casă de producție în spate, a trebuit să facem puțin pe McGyver. Mult teamwork, dar a fost fun.

Karin Budrugeac: A trebuit să organizăm pentru fiecare video un proces destul de complex care pornea de la 1. text (aici Teo a făcut o treabă grozavă) și concept de filmare (la asta Teo și Paul au lucrat împreună), apoi 2. înregistrarea audio (mulțumim enorm lui Emil de la Markstadt), 3. ședința foto și abia apoi, după ce printam fotografiile, 4.  filmarea în sine și 5. Editare și montaj. De fotografiat, filmat și editat s-a ocupat Claudiu Popescu, la indicațiile lui Paul.

Fiecare video ne-a luat aproape două săptămâni de producție, pentru c-a trebuit să aliniem, pe timp de vară, programele unor 12 oameni. E o parte din motivul pentru care ne-am dus cu campania până mai târziu, în toamnă. Am lucrat cu patru actori tineri minunați pe care îi știam datorită festivalului Ideo Ideis, Alexandru Ivănoiu, Thea Pușcaru, Ștefan Iancu și Ana Radu și nu, nu au programul mult mai liber decât al unora consacrați!

Obiective

Karin Budrugeac: Concret, să trimitem cât mai mulți tineri să-și facă testul. Asta pentru că testul de relație propus de noi, spre deosebire de majoritatea testelor simple, are nu mai puțin de 7 variante de răspuns la fiecare întrebare, pentru că ia în considerare nu doar modul în care reacționezi într-o situație, ci și motivele pentru care o faci.

La final, rezultatele obținute spun mai multe despre comunicarea de cuplu, despre inteligența emoțională a relației și despre cum poate fi imbunătătiță cu mai mult #respect. Mai mult de atât, testul poate să tragă un semnal de alarmă atunci când relația comportă elemente abuzive.

Testul a fost realizat de colega mea Silvia Guță, care e psiholoagă și psihoterapeută. Dacă răspunzi întrebărilor, fără să vrei treci printr-o analiză a unor situații din relația ta la care este foarte posibil să nu te fi gândit niciodată până acum, și să-ți dai seama de una-alta despre felul în care comunici și unde sunt riscurile de a aluneca într-o relație care să nu fie ok pentru niciunul dintre voi doi.

Teodor Chiripuci: In a Relationship este o campanie despre curaj. Curajul de a nu mai trece cu vederea peste abuzurile din cuplu. Curajul de a pune sub semnul întrebării comportamentul partenerului. Curajul de vorbi atunci când lucrurile scapă de sub control. Și curajul de a spune #DrumBun partenerilor care practică aceste abuzuri. Articolele apărute în ultima vreme în presă ne arată că tinerii încep ușor să prindă acest curaj.

Paul Nedelcu: Awareness, situațiile astea există, se întâmplă, așa că fă ceva! Am avut discuții cu diverse persoane pe acest subiect, adolescenți, și nu numai, și am observat reacții de surprindere, la modul „Hai, că nu e chiar așa...” sau „Pe bune, chiar sunt oameni care fac asta? Exagerezi.” Ei bine, nu. Sunt diverse exemple, chiar se întâmplă și ies din ce în ce mai mult la suprafață. Vrem să încurajam deschiderea adolescenților cu privire la acest subiect, să reacționeze pe măsura faptelor sau situațiilor prin care trec și să știe ca nu sunt singuri, că exista soluții și care sunt acelea.

Loredana Ciubotaru: Violența împotriva femeilor este un fenomen la scară largă, care necesită eforturi susţinute şi, probabil mai mult decât în alte cauze sociale, abordări diferite şi creative. Intervenția este cu atât mai dificilă cu cât violența domestică este încă un subiect tabu pe care noi, ca națiune, îl evităm. Campania Respectului a fost lansată acum 11 ani în România ca să lupte pentru demnitatea femeilor și să înglobeze iniţiativele de stopare a violenţei împotriva femeilor pe care Avon le dezvoltă sau le sprijină.

Când vine vorba de violență în relațiile de dragoste timpurii, în cuplurile adolescenților, deși o realitate, acesta este un subiect care chiar nu există pentru societatea românească, și pe care adulții îl desconsideră. InaRelationship nu doar că aduce în discuție, pentru prima dată la o asemenea amploare, această problemă, dar este și primul proiect care a implicat tinerii în toate etapele de implementare (de la echipa de cercetare, la grupul de comunicare - pagina Facebook coordonată de o tânără de 17 ani, întreaga identitate vizuală a fost creată de Livia Fălcaru, ilustratoare care la vremea aceea avea doar 20 de ani, iar acoperirea foto-video a fost gestionată de 2 elevi de liceu), atelierele InaRelationship au putut fi susţinute de tineri adolescenţi în comunităţile lor iar spoturile pentru campania “Testează-ţi relaţia” au fost realizare cu ajutorul unor tineri actori.

Poate cel mai important efect este dorinţa tinerilor de a vorbi, de a-şi expune relaţiile, de a discuta deschis despre problemele pe care ei le trăiesc într-un cuplu. Însă, acest lucru se întâmplă numai într-un cadru securizat şi pozitiv, care să le permită să descopere şi să exploreze realităţile, preconcepţiile, miturile şi influenţele relaţiilor de dragoste dintre adolescenţi.

Targetul

Vlad Mareș: În Facebook, 16-23 ani, în GDN, 18-24. Sau adolescenți, pe scurt. De asemenea, a existat un target secundar reprezentat de persoanele care vor să ajute la amplificarea acestui subiect.

Karin Budrugeac: A fost amuzant că în primele zile când am lansat testul, înainte să intrăm cu ad-uri pentru un public țintă sub 25 de ani (am decis să acordăm o plajă mai largă primelor relații), și-au făcut testul, organic, vreo 2.000 de oameni peste 25 de ani. Între timp, datorită campaniei targetate, procentul lor final este doar de vreo 12,7%, dar este clar că interesul pentru un dialog deschis despre intimitate nu se oprește la primele relații.

Reacții

Karin Budrugeac: 18.900 de tineri și-au făcut testul până azi. 62.000 au intrat pe el, și jumate l-au și început. Urmează să și analizăm toate aceste rezultate și să putem avea niște ipoteze de lucru pentru mai departe, dar vom putea să vorbim despre asta probabil peste câteva luni.

Vlad Mareș:  Reacțiile au fost predominant pozitive. Două dintre clipuri n-au nici măcar un dislike pe YouTube. Ceva mai controversat a fost primul clip din serie, unde am primit comentarii în genul „Cum să primești un asemenea mesaj? Normal că i-a cerut telefonul.” Ceea ce mă face să cred ca nu este încă suficient de clar că a verifica telefonul partenerului este o formă de abuz.

În schimb, îmi aduc aminte un comentariu la spotul pe tema revenge porn, de la o tânără care a zis că a trecut prin ceva asemănător, că n-a fost ajutată în niciun fel și că se bucură că în sfârșit există și în România o astfel de inițiativă.

Loredana Ciubotaru: Noi credem că misiunea acestor spoturi a fost îndeplinită. Mai exact, testul de relaţie a fost completat de peste 18.000 de adolescenţi. Toţi aceştia şi-au dorit să afle că sunt într-o relaţie care nu prezintă risc de violenţă şi mai mult, şi-au dorit să afle dacă ei au un comportament corect în cuplu. Un test pentru adolescenți, dar nu numai. Nevoia de educație emoțională se resimte și la vârste mai mari, după cum reiese din numărul mare de adulți care au făcut organic testul, fără să fie targetați: 13.4% între 20 și 25 de ani, 12.72% peste 25.

Când vrei sa intri în mintea adolescenților

Vlad Mareș:  Cred că e din ce în ce mai greu să le captezi atenția. Trăim oricum într-un mediu în care se supracomunică, iar attention span-ul este all-time low. Cu cât materialul tău este mai relevant, cu atât e mai ușor să ajungi la ei.

Loredana Ciubotaru: Este foarte important să creezi mediul potrivit altfel încât să se simtă în siguranţă să vorbească despre ei şi relaţiile lor. Trebuie să le explici conceptele şi apoi să le dai exemple din viaţa lor pentru ca aşa să-şi poată raporta experienţele la planul discuţiei. De aceea a fost important în proiect să co-creăm toate fazele cu adolescenți. Cred că sunt dispuși să spună ceea ce gândesc şi simt chiar dacă nu e acceptat de toată lumea, însă este nevoie să le punem la dispoziţie cadrul necesar pentru a face acest lucru.

Descoperiri

Teodor Chiripuci: În momentul în care te gândești la un adolescent, ajungi să crezi fără să vrei, că mai mult sau mai puțin, este la fel ca tine când atunci erai adolescent. Lucrurile nu stau deloc așa. Și asta e foarte bine. Ne-a surprins și ne-a bucurat mult să vedem că adolescenții de azi sunt mult mai aware de ce se întâmplă în jurul lor, mult mai motivați, mult mai curajoși și mult mai deschiși față de generațiile de până acum.

Loredana Ciubotaru: Tinerii au probleme la transpunerea conceptelor din sfera abuzurilor în comportamente observabile (nu recunosc abuzul), nu au educație emoțională și nici vocabular emoțional (le lipsesc termeni care să descrie trăirile emoționale). Încă un punct important este acela că tind să ridiculizeze subiectele sensibile și se refugiază în glume cu orice ocazie, posibil semn al disconfortului creat de abordarea acestor subiecte, care în mare parte includ și informații care îi fac să conștientizeze că ei înșiși practică diverse forme de abuz.

Greșeli în comunicare

Loredana Ciubotaru: După întâlnirile pe care le-am avut pe parcursul derulării acestui proiect, concluziile noastre legate de nevoile adolescenţilor sunt că tinerii au nevoie să fie ascultaţi. Faptul că cineva se poziţionează mereu ca o autoritate nu îi ajută deloc, se închid în ei şi aşa nu poţi afla dacă sunt într-o relaţie toxică, dacă sunt abuzaţi fizic sau emoţional, etc.

Toleranţa părinţilor i-ar ajuta de asemenea pe adolescenţii zilelor noastre. Atunci când ştii că e mereu cineva care îţi va spune că el a ştiut de la început, că el a fost pe drumul pe care ai fost tu şi că ar trebui să asculţi, ai tendinţa să te închizi în tine, să trăieşti de unul singur experienţele dureroase, care ar putea trece mai uşor dacă ar fi exprimate.

Teodor Chiripuci: Cea mai întâlnită greșeală în comunicarea cu adolescenții e frica de a vorbi deschis despre subiecte sensibile. Există această impresie generală că, dacă evităm să vorbim despre un anumit subiect, e ca și cum n-ar exista sau că nu ne-ar afecta. Pe lângă faptul că e greșită, lipsa abordării acestor subiecte duce mai mereu la probleme de comunicare, pentru că orice adolescent va căuta răspunsurile de care are nevoie în altă parte. Iar sursele din care le obțin, deseori, nu sunt de încredere.

Karin Budrugeac: Să-i tratăm, cum a zis și colega mea Silvia, ca pe niște nu-încă-persoane. Să nu-i ascultăm și să le vorbim ca și cum prezentul lor și realitatea a ceea ce trăiesc este mai puțin real decât ceea ce urmează când vor fi adulți.

Paul Nedelcu: O altă greșeală frecventă în comunicare e că lumea uită cam des să spună mulțumesc. Noi nu uităm, așa că mulțumim mult tuturor celor care au susținut și contribuit la acest proiect: Alexandru Ivănoiu, Thea Pușcaru, Ștefan Iancu, Ana Radu, Emil Ciucur, Marcelo Cobzariu, Raluca Benavides, Sorin Trâncă, Eugen Suman, Ioana Teodorescu, Ilinca Marcu, Dan Neagu, Karin Budrugeac, Silvia Guță, Claudiu Popescu și mai ales lui Petre Gheorghe pentru scripetele din a doua poveste.