Andrei Tudose: În contextul în care ne-am obișnuit să vedem lucrări în mediul online, ajungem să nu mai observăm limitările ecranului

Este social media un mediu potrivit de consum pentru obiectele artistice? În ce măsură poate micul ecran contemporan să redea complexitatea unei lucrări de artă? Oare artiștii depun un efort mai mare să își promoveze lucrările în social media decât să le realizeze? Proiectul Share, Tag or Dye, organizat de Asociația Fotografică Allkimik, își propune să răspundă la aceste întrebări dar și să democratizeze ideea de open call pentru artiști.

Pe 22 iulie s-a dat startul apelului deschis pentru artiștii din toată lumea care își doresc să se alăture proiectului Share, Tag or Dye, organizat de Asociația Fotografică Allkimik. Apelul se va desfășura până pe 15 august, participarea este gratuită și își propune să colecteze o bază de minimum 200 imagini provenite din social media, care vor fi incluse integral, fără selecție, în limita locurilor disponibile, într-o instalație finală în locația-gazdă - VAGon - spațiu in(ter)disciplinat, din cadrul Atelierelor Malmaison, ce va avea vernisajul la începutul lunii septembrie. Înscrierea lucrărilor este gratuită iar detalii despre apel se găsesc pe pagina de Facebook Allkimik.

În rândurile următoare, povestim mai multe despre  Share, Tag or Dye cu Andrei Tudose, unul dintre inițiatorii proiectului.

De la sociologie și marketing la artă

Arta a fost undeva în fundal mereu, pornind de la pasiunea pentru fotografie pe care am avut-o încă de mic. Ce s-a întâmplat în ultimii ani a fost să o duc dincolo de fotografie, pe măsură ce am descoperit arta conceptuală în multe dintre formele ei. Iar cel mai interesant lucru este că, fundamental, nu simt că am făcut vreun salt major, de la cifre, sociologie, marketing, către artă. Până la urmă, toate au un instrumentar specific dar care servește aceluiași scop – de a conecta oamenii cu realitatea în care trăiesc, de a înțelege ce se întâmplă în jurul nostru. Mă regăsesc foarte bine în acest rol de mediator, iar acum o fac prin limbajul artei.

Mici tensiuni în realitatea imediată

Totul pleacă de la aceeași nevoie de conectare cu ceilalți, de la crearea unei legături care, direct sau indirect, să producă schimbare în societate, să facă lumea în care trăim mai bună. Citându-l pe Steve Jobs – „We're here to put a dent in the universe.” Îmi doresc ca în timp, prin fiecare proiect pe care îl fac, să ajung să produc mici tensiuni în realitatea imediată a fiecăruia dintre noi, iar toate aceste tensiuni să se adune, să se acumuleze pentru un „ceva” pozitiv mai mare.

„The Somatist, the Entropist & the Skeptic”

The Somatist, the Entropist & the Skeptic are la bază interogarea relației pe care o avem cu tehnologia cu care interacționăm zi de zi, iar componenta pe care am dezvoltat-o alături de Sabina Suru investighează în mod particular modul în care identitatea noastră digitală este analizată și transformată de către diferiți algoritmi de învățare automată (machine learning). Mare parte din această interacțiune are loc pe rețelele de socializare, care ocupă un rol major în viață noastră.

Credit foto: Andrei Tudose

Povestea Share, Tag or Dye

Share, Tag or Dye este o altă investigare care pornește de la zona rețelelor de socializare, de această dată raportată la cei care produc artă și privită dintr-o altă perspectivă: Pentru un artist, în condițiile în care nevoia de promovare este atât de acută, în ce măsură devine un efort mai mare cel de (auto)promovare comparativ cu efortul depus pentru crearea lucrărilor artistice? Astfel, invităm toți artiștii, indiferent de mediul în care se exprimă, să răspundă alături de noi la această întrebare.

Pe 22 iulie am lansat un apel deschis pe paginile de Facebook și Instagram Allkimik, în cadrul căruia oricine poate să ne trimită un link către o postare în care și-a autopromovat munca. Vom colecta toate aceste link-uri și le vom transpune în mediu fizic printr-o tehnică fotografică veche de 200 de ani. Practic, vom recrea în spațiul expozițional feed-uri de social media, printre care vizitatorii vor putea să navigheze așa cum o fac pe telefonul mobil. Vom crea o experiență imersivă prin care publicul să poată să experimenteze limitările reale ale foarte micului ecran atunci când vrem să experimentăm arta și, sperăm noi, să extindem cât mai mult consumul de artă dincolo de spațiul virtual.

Credit foto: Andrei Tudose

Artiștii & mediul

De fapt, mi se pare fascinant că în anul 2022 încă discutăm foarte mult despre singularitatea mediului în zona artistică, că analizăm demersul și munca artiștilor în corelație cu un mediu predilect în care aceștia lucrează. După o perioadă destul de lungă, aș zice ultimele două secole, în care am observat o disociere a mediilor și metodelor de lucru, mi se pare că asistăm la o reîntoarcere la mentalitatea artistică în care mediul este doar un instrument ca oricare altul și artistul ar trebui (și are libertatea) să baleieze între mediile de lucru în funcție de conceptul pe care îl abordează și cum dorește să își transmită mesajul către public. Așadar, văd viitorul ca fiind al artiștilor care își asumă această libertate, care se dezic de norma mediului artistic și care explorează diferite moduri de lucru între proiecte sau chiar în cadrul aceleiași lucrări.

Publicul online și offline

Aceasta întrebare este chiar una dintre mizele proiectului Share, Tag or Dye. În special în contextul ultimilor ani – izolarea din perioada pandemiei, corelată cu explozia NFT-urilor, consumul de artă s-a mutat foarte mult în mediul online. Aproape că a devenit o normă să ne uităm la lucrări prin intermediul unui ecran iar evenimentele din spațiile expoziționale să treacă pe un plan secund. Însă finalitatea procesului artistic este reprezentată de interacțiunea cu publicul, modul de expunere a lucrărilor este parte integrantă din experiența culturală, iar artistul gândește această întălnire dintre public și lucrare.

Chiar și dacă vorbim de lucrări digitale, expunerea lor în spațiul expozițional poate să creeze o experiență aparte, fie că vorbim de imersivitate sau de gradul de interactivitate al vizitatorilor. În contextul în care ne-am obișnuit să vedem lucrări în mediul online, ajungem să nu mai observăm limitările ecranului – iar acest aspect va fi dramatizat în expoziția finală a proiectului, în încercarea de a produce o conștientizare a acestor limitări în rândul vizitatorilor.

Credit foto: didielena

Un call fără selecție

Atunci când suntem în social media, avem uneori iluzia controlului – algoritmul care ne arată ce avem nevoie să ne vedem, telefonul care pare că uneori ne ascultă ca să ne ofere exact lucrurile despre care vorbeam sau la care ne gândeam. De fapt, vedem doar o mică parte din conținutul creat de cei pe care îi urmărim și din lucrurile care ne interesează. Vrem să creăm o experiență nefiltrată, o rețea socială adusă în spațiul fizic în care vizitatorul are posibilitatea să exploreze tot ce își dorește, nefiltrat, și apoi să decidă ce îi place și ce nu. Și pentru că, în arta zilelor noastre, calitatea sau valoarea unei lucrări ține exclusiv de o experiență subiectivă și individuală, cei care vor vizita expoziția vor putea să aprecieze și să reacționeze direct la lucrările care îi ating emoțional. Așa cum spune și numele proiectului, în expoziție vizitatorul va fi pus în fața unei decizii: Share, Tag, or Dye.

Dialogul între artiștii români și cei internaționali 

Dialogul se va desfășura pe mai multe nivele. Pe de o parte, prin intermediul Alternative Photography, cea mai mare comunitate de fotografie alternativă din lume, vom crea oportunitatea pentru artiștii de peste tot, inclusiv România, să-și expună lucrările unii alături de ceilalți. Totodată, atelierul de antotipie pe care îl vom organiza pe 6 august va fi transmis și pe Alternative Photography, în cadrul primei ediții a Zilei Mondiale a Antotipiei. Nu în ultimul rând, de-a lungul apelului, vom publica pe canalele de social media Allkimik cât mai multe dintre lucrările pe care le vom primi, însoțite de poveștile pe care le vor împărtăși oamenii cu noi. Toate acestea reprezintă oportunități de vizibilitate și de networking pentru artiștii care vor participa în proiect și sunt pași către scopul Asociației Fotografice Allkimik: coagularea unei comunități românești de oameni pasionați de fotografia alternativă, cu deschidere către scena artistică locală și internațională.

Locația-gazdă 

VAGon – Spațiu In(ter)disciplinat este un spațiu hibrid – atelier de lucru și spațiu expozițional, o reîntoarcere la esența unui Artist Run Space – nu doar un fel de galerie de care se ocupă niște artiști, ci un spațiu de lucru care, ocazional, este deschis către public. Această poziționare îi oferă o libertate pe care spațiile expoziționale clasice nu au o mereau, apropo și de ce ziceam mai devreme despre un apel deschis fară selecție. Totodată, VAGon se află în cadrul Atelierelor Malmaison, cea mai nouă comunitate artistică formată organic în București, compusă din artiști și spații de proiecte independente. Astfel, devine un context foarte relevant pentru proiectul Share, Tag or Dye, având în vedere tema de la care a plecat proiectul: necesitatea autopromovării pentru artiști.

De la digitally native înapoi în offline 

Acesta este un traseu pe care îl parcurgem fiecare dintre noi în viață de zi cu zi, așadar cred că este relevant să îl reflectăm și în artă. În plus, dacă vorbim de o fotografie argentică, de o pictură sau de o sculptură, trecerea de la mediul fizic, la mediul digital (atunci când artistul dorește să își promoveze lucrarea în social media) produce o distorsiune a acesteia, adaugă un strat de zgomot peste lucrarea inițială. În Share, Tag or Dye adaugăm un al doilea strat, reîntorcând lucrările în offline, tocmai din dorința de a dramatiza aceste transformări și de a încurajă consumul de artă în spațiile expoziționale, care, până la urmă, oferă cea mai completă experiență culturală.