Sufar de o boala incurabila. Nu stiu cat mai am de trait, dar stiu exact cum vreau sa traiesc. In momentele de egoism si rautate imi doresc ca boala mea sa fie transmisibila. Sa se ia pur si simplu prin contact uman. Stiu demult ca o am, dar se pare ca am sanse sa o duc pe picioare mult si bine. Aceasta boala, de care nu pot scapa desi ma straduiesc uneori constiincios, o aveam si in urma cu doi ani si un pic, cand am intrat in advertising.
Mi s-a spus ca Publicitatea e The place to be, daca vreau sa scap de ea. Optimista cum sunt m-am apucat de treaba. Zi de zi, asemeni celor de la Salonta, am incercat sa sfredelesc tainele acestei meserii ce avea sa-mi aduca vindecarea. Doua lucruri am invatat in eforturile mele. Unu: Coelho e plin de bullshit publicitar. Nu e adevarat ca daca iti doresti cu adevarat ceva, intreg universul conspira la realizarea lui. Universul conspira si atat. Si doi: exista lucruri pe care nici macar advertisingul nu le poate solutiona. Boala mea e unul dintre ele si, in termeni non-medicali de specialitate, se cheama PASIUNE.
De ce spun ca e o boala? Simplu. Din cauza simptomatologiei. Ma face sa dorm putin si sa lucrez mult. Sa cred ca ce fac eu nu e un job, ci un fel de viata. Sa ma incapatanez pana la epuizare ca sa demonstrez eu ca se poate, chiar daca toti blazatii mioritici mi-ar spune ca nu e posibil. Si, la fel ca orice boala incurabila, ma marginalizeaza social, astfel incat oamenilor le e frica de mine, ma urasc sau, in cel mai bun caz, pastreaza distanta regulamentara. Bine, hai, recunosc. Exista si oameni care ma iubesc.
Dar, cum va spuneam... Cu aceasta pasiune am intrat in advertising. La inceput am incaput pe mana lui Coliban, care plin de intelepciune si optimism m-a asigurat ca o sa-mi treaca cat de repede. Au venit primele nopti si weekend-uri lucrate si eu, nimic. S-au adaugat dezamagirile, nervii, exasperarea provocata de incompetenta sau lipsa de pasiune a celor din jur. Si, de-a dracu', pasiunea se tinea scai de mine. Cum te-ai dus tu, Colibane, la Moscova si cum n-ai mai stat tu sa vezi ca nu-mi trece! Si am incercat si cu ambitie si cu plans, sa stii.
Cand m-am lamurit eu cum sta treaba, am zis hai sa incerc cu metode mai dure. Si am venit sa muncesc cu Liviu David. Un om, nici pe departe la fel de optimist precum Coliban, dar foarte hotarat. Cand mi-a trimis mailul cum ca ma primeste la Next, mai ca nu m-a injurat in primele trei paragrafe, apasand grav pe defectele mele, iar apoi a incheiat apoteotic: vreau sa vii sa lucrezi la noi. Cu asta m-a cucerit. Am simtit ca aveam o sansa la exorcizarea pasiunii.
Au trecut multe proiecte peste mine de atunci, si nu putine au fost clipele grele ce m-au incercat, dar inca nici o posibilitate autentica de vindecare nu mi s-a aratat. Cu exceptia a vreo doua episoade de indiferenta impusa, ce m-au tinut mai putin decat o raceala, nimic.
Si ce e mai grav e ca pasiunea a si crescut, multiplicata poate de rezultatele care au inceput sa apara. Nu e asa simplu sa te tii tare atunci cand reusesti niste lucruri asa against all odds, cum s-ar spune. Cand le arati tu lor... Cand faci din kkt bitch si mai si pocneste. Toate acestea favorizeaza extinderea virusului numit pasiune.
E greu, nu zic nu. S-o aduci in fiecare zi de-acasa, s-o cari peste tot cu tine, sa nu o poti deconta si sa o raspandesti cu atata efort. Gata, m-am jelit destul. Mai vreau doar sa le multumesc pe aceasta cale tuturor celor care m-au suportat asa cum sunt si celor care mi-au dat multe lucruri de facut ca sa nu plictisesc cu atata pasiune. Nici lor nu le-a fost usor fiindca boala mea e rara si ar fi putut fi reticenti.
Contul "comentarii" este deschis mai jos tuturor celor interesati sa ma ajute cu retete sau experiente personale reusite.
Impasionare grabnica, tuturor!
![[FIT] Ghid de supraviețuire în epoca fraudelor digitale](https://media.iqads.ro/2024/04/screenshot-2024-04-12-at-12-00-36-cover-850.jpg)
Comentarii
Daca e prima - as fi zis ca se poate sa ai si mai multa inspiratie, dar tuturor ni se intampla sa fim in pana.
Daca e a doua - nu as putea sa te ajut prea mult. Eu mi-am impus sa nu mai stau (prea mult) peste program si merge destul de ok. Se poate lucra si de acasa, cu cafeaua si tigara in mana, lungita pe pat si visand dupa idei mai bune - eu asa fac.
So - which one?
Arunca'ti putin praf in ochi si spune'ti ca e o prostie... pasiunea pasiunii pentru advertising.
Cand faci din kkt bici si mai si pocneste... asta nu e pasiune! E reciclare! Cu modestia cum ramane?!
Za bear
Semida, ramai pasionala:)
beware the jabberwalky
O mana de oameni care "stiu sa imblanzeasca" vorbele (btw, asta nu e defintia jurnalistului, draga littleevilme?) si care stiu adevarurile universale cu aplicabilitate in viata tugulanului inghititor de "advertaising".
Gasca de blazati, producatori doar de nervi...
Creativii lu' Freud, care au reinventat viata.
Nu mai bine ati ramane la ce (credeti) ca va pricepeti, si lasati parerile pretioase pentru discutii la bere? E foarte romaneste sa te repezi la jugulara oricui, doar ca sa ti se vada noii colti "de firma" Va mai spala premiile astea recente. Probabil obtinute tot de cativa psihopasionati d'astia, care va ingretoseaza ca MUNCESC si din pasiune.
Iar m-ati scarbit!
'timate/a ...
Numele e real. La voi la gradinita nu va invata ca nu e frumos sa fac referiri si comparatii stupide in legatura cu numele unei persoane?
Daca simti ca ai replici inteligente ce abia asteapta sa fie postate, abtine-te! Ca n-ai!
Iti urez spor. La ce vrei tu.
Iar frustrarile prea mari ca sa poate fi cuprinse intr-un amarat de box limitat la 2000 de caractere. De aceea, hai sa deschidem dexonline, sa cautam cateva cuvinte care sa ne "dea destepti" si sa scriem "pah blog".
Ca aici ar trebui sa fie comentarii la subiectul tratat, nu la persoana care l-a adus in discutie.
Dupa ce veti invata sa comentati punctual si sa evitati atacurile la persoana veti fi in stare sa faceti si lucruri pozitive.
Iutilizator.
P.S.
Autorul acestui comentariu NU ESTE autorul acestui articol.
Iar putin-ganditoarele care si-au imaginat altceva sunt invitate sa-si ceara scuze autoarei. Si sa-mi scrie, daca au nelamuriri sau suspiciuni.
I.
PS
nu sunt autoarea articolului fireste ci doar un cititor indignat de impertinenta.
Ia te rog aminte la comentariile articolului tau. Au starnit mai multe reactii decat ce ai scris tu. Pasiunea in meseria ta trebuie sa se observe din ceea ce scrii si nu din ceea ce simti. Eu am simtit nevoia sa citesc alt articol, dar comentariile sunt savuroase. In advertising estii ceeea ce percepe lumea ca transmiti... iar tu scumpa doamna esti insipida!