by Ovidiu Bufnila » Sun Jan 25, 2009 10:50 am
Teoria Universului Valurit, potrivit Meduzei, spune ca Big Bang e o minciuna haioasa iar geometria euclidiana o ridicola iluzie. Era Complexitatii este un concept valurit si nonliniar care se valureste inspre stiinta si fictiune, spre euforia burselor si fondurilor de investitii, inspre utopia de pe strada ta virtuala, e cyberpunk in lupta cu dinozaurii science fiction, e fantasy in fratia inelului, sunt artele imaginarului teleportate si perversitatea imaginarului, cluburi, forumuri si reviste virtuale, e corporalitatea valurita si centrul de greutate narativa, e creierul valurit si noua gandire science fiction non-liniara, e utopia asimetrica si razboiul imaginilor nebune, e scriitorul valurit fara sa stie si valul de navigatori care sunt valuriti de house, rap, techno, jazz, free, horror, cyberpunk, new wave, fantasy, black fantasy, funky SF, techno, free fantasy, pop SF, samba, horror, fiction tango, heroic fantasy. Ce ar putea fi Meduza? Cosmogonie magica? Strategie? Magia comunicarii? Sau o perversa stiinta militara? E o fiinta fabuloasa a lumii sau o metafora ciudata? Imagine, strategie si comunicare, imagologie, uuups, ce provocare in Era Complexitatii cand totul e valurit si valuritor de la suporterii furiosii valuriti si valuritori pe stadioane si in conflicte stradale pana la informatiile clasificate si demagogiile politicienilor prafuiti pe care istoria ii face harcea-parcea. Sau uneltirile meduzelor birocratice! Totul pare sa fie o Meduza, fara de sfarsit. Cum luptam cu ea? Cum ne salvam viata? Cum reusim sa nu devenim niste meduze plictisite sau dezamagite sau pacalite sau manipulate? Sau nu cumva suntem chiar noi Meduza? E oare Meduza explicatia ultima a magiei brandurilor, a psihologiilor abisale si a miscarilor sociale zapacite, a dezamagirilor si caderilor in penumbra? Putem inainta in corporalitatea spiritului de navigatie care anunta Era Complexitatii fara sa ne mai tinem mortis de conceptii invechite. Numai navigatorii care isi asuma riscul de a pune sub semnul intrebarii valorile prafuite pot inainta cumva catre un sens profund al lumii, intrezarit in zbaterile razboaielor fictionale din toate domeniile existentei. Stiintele de frontiera ale Secolului 20 au fost marcate de mari razboaie fictionale. Toate domeniile existentei au fost marcate de mari razboaie fictionale. Din praful de pusca al acestor razboaie fictionale, uneori, niste oameni impatimiti de literatura si de fictiune, au scris, onorabil sau pasionant schite, nuvele, romane. Dar literatura e un biet artificiu in timp ce Fictiunea e provocarea Spiritului de Navigatie. Un om poate avea intr-o viata o multime de roluri si poate juca o multime de jocuri. Ar trebui sa acceptam in cele din urma ca noi, oamenii, suntem extrem de diferiti. Poate ca in asta sta adevarul magic despre sensul existentei noastre. Putem sa ne injuram unii pe altii dar asta nu ne-ar ajuta sa inaintam catre adevar. Putem sa ne ucidem unii pe altii la nesfarsit dar asta ne va indeparta de adevar. Vom pune si punem la cale tot soiul de razboaie culturale, religioase, politice, comerciale, imagologice. Daca nu invatam arta razboiului o luam peste cap iar invingatorii vor fi aplaudati nu noi. Lumea se razboieste tot timpul. Oamenii politici se razboiesc si ei. Scriitorii nu se lasa mai prejos iar oamenii de stiinta se caftesc printre eprubete si entropii magice. In cele din urma, furtunile se potolesc si, cu totii, zarim pentru o clipa Adevarul. Il prindem in catare. Il tintim cu nesat. Numai ca fiecare dintre noi vede cu totul altceva decat ceilalti.
