Fozzie :"Campaniile sociale nu se fac cu spoturi, se fac cu oameni"

IQads: Ati realizat una dintre cele mai de succes reclame sociale, castigatoare a premiului EFFIE in Romania si ajunsa chiar pe lista finalistelor la Euro Effie. Este vorba de “Casa de copii nu e acasa”. De aceea as vrea sa centram aceasta discutie pe problematica intresanta a campaniilor sociale. Spuneti-mi daca exista o reteta de succes a acestui tip aparte de publictitate?

Bogdan Manea: E greu de spus daca exista o reteta de succes. Ca orice campanie, si una sociala se bazeaza pe principiile si regulile date de problematica sociala la care trebuie sa raspunda. Nu exista o reteta, ci niste oameni care cred in acea problematica, in cauzele care o genereaza si care gasesc niste mecanisme sa raspunda la acele cauze. Degeaba tratam fenomenul simptomatologic, daca nu ii tratam si cauzele.

In ceea ce priveste “Casa de copii nu e acasa”, principala cauza a abandonului copilului e saracia. Aici n-am putut face multe lucruri. Ce-am putut realiza e o ridicare a constiintei oamenilor, in special a femeilor, cu privire la modul in care isi cresc copiii, o mai mare responsabilizarea a ceea ce inseamna sa fii mama.

Campania e ingrozitor de complexa, exista vreo sapte targeturi, apoi mesajele au fost vreo 12 in total, s-a lucrat pe mai multe planuri, timp de doi ani. Daca noi am putut sa modificam catusi de putin mentalitatea femeii, mai ales in mediul rural, acolo unde e foarte puternic influentata de opinia publica, ne bucuram nespus. Un foarte mare numar de abandonuri are loc in mediul rural.

Femeile trebuie sa fie constiente de faptul ca un copil isi creeaza personalitatea intre 1 si 6 ani, si atunci e obligatoriu sa fie langa mama. Nu se poate inlocui dragostea de mama cu orice educatoare, doamna sau bona. Copilul se dezvolta intelectual si afectiv mai ales in primii 4 ani. El stie ce e rau si ce e bine , daca ii e cald sau daca ii e frig, toate de la mama. Ori daca asta nu se intampla, copilul se dezvolta mai greu, vorbeste mai greu, are un intelect mai greoi.

Nu exista o reteta, exista pasiune pentru ceea ce facem. Iar rezultatatele au fost edificatoare pentru mine chiar in agentia asta. Am doi colegi care au adoptat copii- un copywriter si IT- managerul nostru.

Inainte de a face aceasta campanie, situatia unui copil era ca atunci cand il trimiteai in armata de la 6 luni. E un univers concentrational ca in puscarie. Si copiii asa se comporta, ca in puscarie. Chiar daca au de toate, hainute, caldura, nu e nimic al lor, nu au constiinta identitatii, nu isi construiesc o constiinta a proprietatii, pentru ca nimic nu e al lor. Nici hainele, nici incaltarile nu sunt ale lor, sunt ale grupului. Pe masura ce se murdaresc, le duc la spalatorie si iau altele, pe care ieri le-a purtat altcineva. Astea sunt realitati pe care putina lume le stie. Am incercat sa schimbam asta, putin cate putin.

Noi ca agentie, suntem implicati in toata lumea mai ales in campanii sociale. Pentru ca una dintre componentele filozofiei noastre este ca suntem cetateni corporationali. Nu ai numai responsabilitati comerciale - sa ai profit, dar ai si responsabilitati sociale.

Problema violentei domestice e alta in Romania. Aici bataia este rupta din rai si are o tradititie abolita abia in 1866. Pana atunci era permisa bataia in scoli prin regulamentul scolar. In constiinta colectiva acesta butada falsa mai exista inca si acum .

Toate lucrurile astea sunt particulare de la o tara la alta. In Albania, sa-ti bati copiii, de exemplu, este un delict mai aspru pedepsit decat violul. La noi nu putem spune ca e permis, dar e tolerata tacit. Daca un barbat da intr-un copil, un politist presupune ca e tatal lui. Si nu intervine, desi poate nu e. E o prejudecata ce trebuie schimbata. Aceste probleme nu se rezolva printr-o singura campanie.

IQads: Cunoasteti foarte multe lucruri despre problematica sociala a abandonului. Cum s-a realizat documentarea pentru o astfel de campanie?

Bogdan Manea: Documentarea a durat 6 luni. Am mers in mai multe vizite in centre, am vazut cum sunt tratati copiii acolo. Am vazut modele alternative, pentru ca nu e de ajuns sa vezi cum e intr-o institutie mare, centralizata, ci trebuie sa vezi si ceea ce se propune, sa vezi ce e fiabil. Am fost in institutii, in centrele mari, unde stiau ca venim in vizita si era totul in regula, dar am facut si vizite inopinate.

Eu mai am avantajul ca am mai vazut asa ceva, am lucrat, inainte de a intra in publicitate, in doua fundatii care lucrau pentru copiii orfani cu handicap. O asemenea vizita te marcheaza puternic. Cand te intorci, multumesti cerului si pamantului pentru ceea ce esti. Sunt lucruri pe care nu le vedem pentru ca nu ne prea pasa. In Baia Mare, unde au fost colegi de-ai nostri si au filmat, s-au introdus mai rapid centrele maternale, sunt foarte multe centre de ingrijire a copilului si rezultatele sunt fenomenale.

Copiii vorbesc, comunica, chiar si cei mici, nu se mai leagana. Leganatul e un semn de carenta afectiva majora, se leagana pentru a avea un confort, ca atunci cand erau mici.

Documentarea a insemnat foarte multe discutii cu mame, cu preoti, cu primari, si din orase si din sate, focus-grup-uri cu mame in situatii de risc, cu mame care si-au abandonat copiii si cu altele care nu i-au abandonat. Au fost sase sau sapte grupuri, cu cate 10 femei. Apoi cu vecini de-ai lor, ca sa vedem cum este privita din afara. Exista un teanc de observatii si multe casete. Eu sunt la creatie, dar cei care le-au facut au muncit mult mai mult. Ne-a luat jumatate din citeste mai departe »