O campanie despre frica de a fi gay, in Republica Moldova. “A fost greu. Nu reuseam sa gasesc un actor. Chiar si in echipa de filmare au existat oameni care au refuzat sa participe”

„Nu putem participa la propaganda homosexuala”. Acesta a fost raspunsul. Si din partea actorilor, si din partea personalitatilor care ar fi putut sustine campania, dar si din partea echipei tehnice. A fost greu, povesteste Eugen Damaschin, directorul Milk Films din Republica Moldova, compania care a realizat spoturile video in campania Fara frica, pentru Centrul de Informatii GENDERDOC-M.

„Intr-o tara mica ca Republica Moldova, oameni profesionisti sunt putini, iar atunci cand unul, pe care mizezi, te refuza, exista pericolul sa cada tot proiectul”.

Proiectul nu a picat si reactiile au fost uimitoare. Pentru ca s-au trezit toti, chiar daca in tabere diferite: si cei care se tem ca homosexualii le vor distruge familiile (de altfel, perfecte) si cei care si-au dat seama ca drepturile LGBT trebuie sustinute public. Romania s-a trezit si ea, recent, in fata aceleiasi dileme: cine are prerogative asupra normalitatii? Si oare ce poate face o campanie sociala in fata prejudecatilor?

Eugen este optimist si crede ca publicitatea poate misca putin granitele in aceasta directie: „Este frumos sa scapi de frici. Cred ca asta-i formula libertatii”.

 

Frica la inceput de campanie

Am inteles din start ca este un proiect prin care putem schimba ceva. Pe parcursul discutiilor si meeting-urilor, am inteles cat de importanta este aceasta problema si ca, de fapt, trebuie nu doar sa atingem targetul, dar si sa-l zgariem putin.

Fricile noastre aveau caracter profesional – daca vom reusi sau nu. Ele s-au transformat in provocari. Ceea ce ne-a permis sa atingem rezultatul dorit.

 

Ideea

Ideea campaniei apartine agentiei de comunicare Fabrica de imagine, care in urma cercetarilor a depistat ca unul dintre sentimentele ce uneste cetatenii Republicii Moldova este frica – frica fata de viitorul copiilor, frica de saracie, frica de a ramane in tara, frica de a pleca din tara etc. Din cauza fricii nu ne realizam potentialul si ne consolam cu ceea ce avem, desi am putea sa obtinem mult mai mult.

De aici a pornit ideea de a crea un brand al fricii – patratul negru. Spotul video a ilustrat filosofia acestui brand. Frica este, de fapt, o eroare, un vis absurd in care noi traim.

Spotul arata, in prim-plan, un om care se afla intr-un spatiu inchis – un cub plin cu noroi – un corp blocat intr-o atmosfera claustrofobica. Cred ca aceasta imagine ilustreaza cel mai bine ce simte un om dominat de frici. „Noroiul” dispare in momentul cand incepi sa vorbesti despre fricile tale.

Persoanele LGBT traiesc aceleasi frici, la care se mai adauga o lista intreaga de frici legate de acceptarea lor in societate. Incearca sa traiesti cu acest sentiment in fiecare zi.

 

Implementarea

A fost o campanie grea, ce a inclus mai multe activitati, implicand persoane publice non-LGBT. Pe langa spotul video si Marsul de solidaritate „Fara frica”, campania a inclus realizarea mai multor vox-uri in care persoane publice, formatori de opinie si oameni simpli au vorbit despre propriile frici.

Partea complicata, dar mult mai trista, a fost ca multe persoane cunoscute au refuzat sa participe in campanie, din cauza unor stereotipuri, zicand ca nu sunt contra persoanelor LGBT, pur si simplu nu vor sa se asocieze cu ei. Altii au refuzat categoric, fara sa explice. Unii m-au intrebat daca nu-mi este greata sa lucrez la acest proiect.

Chiar si la castingul organizat pentru spot, nu reuseam sa gasesc un actor. Toti refuzau. Nu pentru ca e complicat – sa nu respiri timp de un minut, fiind cu capul in jos, scufundat intr-o solutie mai putin placuta – dar pentru ca lumea sa nu creada cumva ca este gay. Chiar si in echipa de filmare au existat oameni care au refuzat sa participe, motivul fiind ca nu vor sa fie parte a propagandei homosexualilor.

Am avut aceasta problema si la inregistrarea voice over-ului. Cand a aflat cine-i clientul, persoana care urma sa sonorizeze spotul, a refuzat s-o faca. Deci, a fost greu. Intr-o tara mica ca Republica Moldova, oameni profesionisti sunt putini, iar atunci cand unul, pe care mizezi, te refuza, exista pericolul sa cada tot proiectul.

 

Targetul

In cadrul acestei campanii au fost identificate 3 categorii de public tinta:

  • persoane publice si tineri activi social, care in discutii private sustin membrii LGBT, dar nu-si afiseaza sustinerea in cadrul evenimentelor publice, pentru ca acest lucru nu este popular sau acceptat de majoritate;
  • membrii comunitatii LGBT, care in urma activitatilor campaniei urmeaza sa depaseasca anumite frici legate de orientarea lor sexuala;
  • homofobi ascunsi, care trebuie sa inteleaga ca intre membrii comunitatii LGBT si restul cetatenilor acestei tari nu exista diferente, pentru ca ne unesc aceleasi sentimente, inclusiv frica.

 

Reactii

Reactiile au fost uimitoare. Brusc, toti s-au trezit. Unii si-au amintit ca urasc homosexualii si ca acestia vor sa le distruga familiile lor perfecte si traditionale. Altii, au inteles ca gandesc diferit si ca de fapt sustin comunitatea LGBT. Din acest motiv, cred ca a fost primita extraordinar, fiindca am trezit ambele tabere.

 

Surprize

Cea mai mare surpriza a fost numarul mare de sustinatori. In campanie s-au implicat multe persoane publice non-LGBT, carora nu le-a fost frica sa-si faca cunoscuta atitudinea fata de comunitatea LGBT. 

 

Ce poate schimba o campanie

In Republica Moldova, persoanele LGBT inca se mai tem sa-si dezvaluie identitatea. Daca se afla cine este, un homosexual risca sa fie dat afara de la serviciu, chiar daca este un specialist bun, sa-si piarda prietenii, sa fie respins de parinti, sa fie batut in strada in plina zi si nimeni sa nu-i ia apararea, fiindca el este altfel si asta il lipseste de drepturi.

Seamana foarte mult cu o perioada bine-cunoscuta a secolului trecut. Din pacate, asa gandeste o buna parte a societatii.

Foarte curios este ca oamenii acestei tari nu manifesta interes si nemultumire atunci cand li se distruge un oras, din cauza incompetentei primarului, sau cand li se cere mita, sau cand un partid politic face din icoane materiale de promovare a propriului brand politic.

Dar atunci cand iese un gay si zice ca el are aceleasi drepturi ca si orice alt cetatean si vrea ca ele sa-i fie respectate – ies in strada si zic ca este propaganda a homosexualilor.

Eu cred ca o campanie sociala de acest gen poate schimba anumite stereotipuri legate de persoanele LGBT. Membrii comunitatii LGBT nu si-au propus sa devina prieteni ori rude cu toti oamenii. Ei doar vor sa fie tratati ca si ceilalti membri ai societatii. Campania „Fara frica” a miscat putin lucrurile in aceasta directie.

 

Prejudecatile si publicitatea

Da, eu cred ca publicitatea poate schimba prejudecatile, daca are la baza o strategie buna si o implementare excelenta. Am primit multe mesaje. Unii ne-au scris ca au inteles cat de greu le este acestor oameni in Moldova, altii habar nu aveau ca in tara noastra exista astfel de probleme.

Cele mai importante mi se par mesajele venite din partea persoanelor LGBT, care ne-au povestit ca, in rezultatul acestei campanii, au reusit sa-si deschida identitatea fata de parinti si prieteni.

Este frumos sa scapi de frici. Cred ca asta-i formula libertatii.



Subiecte

Sectiune