Caro diario, adica jurnalule, mai draga: ma uit de vreo zece zile la spotul cu Norbert, Lili si Gianina, incercind sa descopar usoare urme de creativitate, de inovatie, de pragmatism, dar nici pragmatismul mileniului trei nu mai e ca alta data - nu se lasa decriptat cu una, cu doua. Cit despre cai nebatatorite, mai e mult pina departe.
Am patruns cu smerenie in labirintul mitologiei publicitare, fara a putea sa-i dau de capat, sa ajung la o justa intelegere a patternurilor si a mecanismelor logice care le genereaza. Se introduce mai intii cliseul femeii "de casa", cu sinii mici si fizionomia inexpresiva, dar abila in manipularea cratitelor, lavetelor si retetelor culinare, cu doctoratul luat in combinarea detergentilor si balsamurilor de rufe. Ea va cistiga intotdeauna razboiul casnic, in detrimentul posesoarei de forme onctuoase si cupa D la sutien. Ma intreb de ce? Asa au concluzionat specialistii in urma mamografiei? Sau siliconul si serul fiziologic trebuie sa stea departe de ochiurile aragazului, pentru evitarea accidentelor domestice? Varianta A sau B? Astept raspunsul.
Al doilea cliseu se afla cuibarit in tiparul masculin propus - verisorul mai tinar si nouazecist al gastii din panourile publicitare Kent, frate bun cu "buna dimineata, barbierit uscat" si cumnatul lui Mach3 - tipul ala nici imbracat nici dezbracat, nici tuns nici hippy, nici ras nici neras, nici calare nici pe jos, barbatul acela care - in 90% din spoturi - mimeaza actul gindirii scarpinindu-se in barba. Din nou ma intreb de ce e mare inflatie de cucoane pe capul lui, cind il gasim integrat in natura in aceeasi proportie ca apa?
