Urbani si trendy prin definitie, publicitarii romani o iau adesea serios pe aratura atunci cand trebuie sa dea glas taranilor.
Taranul nu vinde. Laptele nu e trecut in reclame pe la coada vacii si prin sistarul mulgatorului din Dorna sau Alba. Mezelurile sunt impachetate cu imagini de copii sasaitii, iar cele mai cu staif sunt pe felie direct cu Adi Ilie. Ultimul spot cu iz rustic la mijloc, facut pentru Muzeul Taranului Roman, numa' bine ne arata cat de la naftalina ni-i talpa tarii. Veritabili, naivi, fara tol festiv, fara staif, adica, si totodata fara un gram de persuasiune, cum ar clama oricine din industrie. Taranul iese din ecuatie, iar cand creativii autohtoni il incurajeaza, o fac in mod natang, daca nu pervers, punandu-l sa bea o bere sau sa puna de-o gluma numai de citadini gustata cu vreun pateu ardelenesc intins si obosit.
Umor cu tarani in decor
Taranul nu face testimonial. Insa te distrezi cu el ca la caminul cultural. Asta se numeste ca se glumeste pe seama lui. "Mama, ce ficati au astia", spune agricultorul dintr-o reclama la pateu Ardealul dupa ce alearga sa prinda niste gaini. Nici la Agricola Bacau nu are o soarta mai buna: un ins, fermier, cu echipament purtand sigla intreprinderii, cotcodaceste in aparenta persuasiv, in esenta penibil, printre gainile din curte. "Arta" de a scoate ce e mai bun din pui, dupa cum ne este tradus la final panseul, nu se face prin vreun fel de know-how al crescatorului, ci scalambaindu-te pentru oraseanul care trebuie sa-si burduseasca astfel lada frigorifica cu carne de aviara.
Agent Moromete
Taranul nu uita. Si se razbuna pe chiaburii de la bloc in alte spoturi mai ceva ca la 1907, dar asta numai dupa o gura de bere. "O sa facem gradini supraetajate" ii spune baciul din reclama la Bucegi manzului de ginerica in mijlocul bataturii, atunci cand necoptul de la oras il intreba cum impaca spatiul pentru gaini cu normele UE. Epilogul se numeste o bere la PET si un indemn la fel de autist formulat de taran catre consoarta: "Mama, hai s-o reciclam si pe asta". Acelasi calapod si in al doilea spot din campanie si acelasi rural descurcaret care emana o alta cugetare care iar nu-l prinde nicicum. "Zicem ca-i mazare", raspunde un taran de la camp, cand e intrebat ce se face cand nu-i va primi Uniunea pepenii cei mici. Despre subtile nuci in perete precum paharele de plastic la marginea tarlalei sau lada frigorifica la dunga santului nu mai pomenim nimic celor din departamentele de research.
In satul lor fruntasi
Taranul nu se lasa. Vorbeam despre reclama pentru MTR si despre cazul aproape singular de a gasi o maniera de prezentare veritabila a locuitorii satelor si totodata de a vinde, prin ei si nu prin alti terti, produse. Iar acest lucru se datoreaza probabil nu atat echipei de creatie, cat celor de la muzeu, ale caror studii etnografice nu se opresc la un umor fals mucalit sau la o mana de alte stereotipii. Personajele sunt veridice pentru ca, in definitiv, despre mostenirea lor trebuie sa comunice cei de la muzeu. "Personajul principal este singura actrita profesionista, iar textul este improvizatia sa pe tema sugerata de noi", precizau pentru Cotidianul cei de la Mercury Promotions, realizatorii campaniei de comunicare. Un taran precupet incearca sa impuna si reclama la pateu Sibiu, insa scufundatul in pasunism este accentuat aici peste masura. In numele traditiei rurale, se face apel la arhetipuri duse la extrem, precum moara de apa, razboiul de tesut sau toaca de la biserica. "Exista inca locuri care si-au pastrat armonia, iar farmecul acestor locuri se regaseste in gustul delicios de pateu Sibiu", trambiteaza reclama dedicata unei "marci romanesti de traditie".
Comentarii
Articolul este curajos, desi un pic cam..concesiv!
Rusine echipei care sta in spatele acestei campanii, superficiali si ignoranti! De fapt, n-ati fi singurii( v. reclama Cosmo cu trimitere la blonde...)Stati si prostiti clientii cu conceptele si ideile voastre, inutililor!