![[Publicitar OST] Bogdana Voican (MRM//McCann) ni-i servește pe Vivaldi și Foo Fighters pe post de calmante](https://media.iqads.ro/2017/02/1272164-10203299091468742-7095273518609594218-o-cover-850.jpg?v=201709061101)
Macarale râd în viscol ruginii. Nu vă uitați afară, uitați-vă la seria noastră super haioasă și super civilizatoare despre muzică, natura omului și fascinanta lume a publicitarilor.
Că până la urmă, tot cu publicitarii faci treabă dacă vrei s-asculți o muzică bună sau mai altfel. Nu există breaslă mai predispusă la fluctuații generoase de temperament ca aceasta. De la 0 la 100 sau de la ”te omor”, la ”ce miștoooo!” în doar trei secunde. De-aia ni-s dragi, că nu ne plictisim niciodata cu ei.
Bogdana Voican, Senior Account Manager (MRM//McCann) ne asigură coloana sonoră în timp ce ne plimbă prin toate stările sufletești ale unui account veritabil. Orice v-ar zice lumea, System of a Down și Vivaldi merg de minune unul după altul. Iar Nirvana e ok atunci când brief-ul se comportă ca un mimuțoi în trafic: adică profund nerezonabil.
Când ajungi dimineața la birou și te apuci de mailuri.
Are dedicație, acum pe bune! Spor la lucru, și te iubesc(ul de acasă) :)
Când trebuie să lucrezi cu un brief unde campania trebuie să fie "wow", target 18-65.
E un paradox absolut cum melodia asta (mie) îmi invocă o naivitate combinată cu optimism, un sentiment oarecum exagerat, dar la care oricine se poate raporta. Extra: Kurt a fost the original hipster. Ar fi fost și azi…
Când e clar ca bugetul nu acoperă nici costul creatiei.
Nu a inventat nimeni apa caldă, dar să fie clar că încercăm noi!
Când ce vor să facă oamenii din creație nu e chiar ce vrea clientul.
E ceva complet schizofrenic în melodia asta, care persistă ca o picătură chinezească:
Când ce vor să facă oamenii din creație e imposibil :)
Accountul e calm la început. Creația vine cu prima idee. Accountul începe să se agite, creația insistă că prima idee e cea mai bună. Accountul trece de la nervi, la panică, la curată nebunie. Creația rămâne victorioasă: FACEM IMPOSIBILUL!
Când ajungi într-o ceartă constructiva cu CD-ul.
O ceartă așa e precum anotimpul vară. Începe brusc, dar evident, se temperează pe alocuri, mai dă și o ploicică sau o furtună pe mare, apoi se termină (după toate istericalele și nevrozele) la fel de senin cum a și început.
Când urmează o ședință cu clientul ăla care nu ți-e drag deloc.
E, asta este exact genul de chestie care m-ar face să suspin a dramă. Încerc să mă comport matur și să înțeleg că nu pot amâna inevitabilul.
Când clientul nu știe ce vrea, dar știe că nu-i place ce aveți.
La prima îndoială a clientului, când mă văd deja întorcându-mă cu debrieful în creație, aud primele acordurile din cântecul ăsta în minte. E melodia mea plasă-de-salvare, îmi lasă loc de furie latentă.
Când pleci ultimul de la birou. Iar.
…choose to drink your milk in the morning, be at home in the evenings, choose a big screen TV…
Când te sună clientul sâmbată, pe la 19.00 și simti cum răbdarea scade vertiginos :)
Fail- proof! Mă face mereu să râd în sinea mea.
Când te lovești de stereotipul accountului-poștaș
Același lucru cu atunci când tu nu știi ce faci, dar tu de fapt știi de toate
Când cineva din afara domeniului te întreabă "ce lucrezi".
Fix așa te simți când explici ce lucrezi unui neavizat: ca un paranoic obosit.
Când începi să te îndoiești cu privire la viața ta de publicitar.
