Cosmar de consumator
Simbata. 19 februarie. Consumatoridi se trezeste tirziu. Are capul greu si inca mai aude in timpane bubuitul boxelor, zgomotul paharelor ciocnite si birfele tipate peste muzica din club. Deschide ochii pe o zi de simbata friguroasa, cu mizga pe cer. Bea cafeaua in bucatarie. Neagra. Cu doua aspirine.
E deja trecut de prinz cind Consumatoridi se hotaraste sa mearga la cumparaturi. La Carrefour. Nu e un amator de chilipiruri, insa a fost acolo acum citeva saptamini, intr-o miercuri seara, si i-a placut. Lui Consumatoridi ii place mirosul de magazin cu de toate. Ii place sa impinga carutul printre rafturi. Sa ajunga de la carti la usturoi in doar citeva secunde. Ii mai place culoarea pestelui proaspat. Data trecuta admirase un crap imens pina il cumparase.
Ora 13.35. Consumatoridi strimba din nas. Parcarea e plina. Da citeva ture fara nici un rezultat si ramine in masina. Porneste glont catre parcela in care vede prima capota miscindu-se. Zimbeste cordial confratelui sofer, ii multumeste cu o ridicare din barbie. Ii multumeste pentru ca deja se vedea facind cale intoarsa. Celalalt nici nu se sinchiseste. Consumatoridi pastreaza, insa, zimbetul.
13.37. Se indreapta cu pasi aproape dansati catre adapostul pentru carucioare. E gol. Porneste catre intrare. In fata magazinului sint oameni fara carucioare. Si oameni cu tirguieli in carucioare. Nu sint oameni in carucioare. Paznicul nu-i da nici o speranta. Sint o mie cinci sute de cosuri pe roti disponibile. Inauntru sint citeva mii de oameni. Consumatoridi ocheste o batrinica. In cos nu are mare lucru, se bucura mai degraba de sprijinul pe roti. Batrinica o porneste agale spre iesirea din parcare. Consumatoridi isi ia o mina distrata, isi infunda miinile in buzunare si porneste pe urmele ei. Batrinica grabeste pasul. El n-o scapa din ochi. Batrinica priveste in urma cu teama. Consumatoridi priveste distrat, spre cer. Batrinica isi ia in graba sacosele si o zbugheste catre poarta. Consumatoridi are carucior. Este fix ora 14.00 cind consumatoridi intra in Carrefour.
Ora 14.10. Consumatoridi se strecoara printre rafturi. Face tot posibilul sa nu loveasca pe nimeni, se poticneste des in coliziune cu alti ageamii ai sofatului printre gondole. Consumatoridi zimbeste incurcat, de fiecare data cind se intimpla asta. Isi cere scuze de fiecare data si isi continua drumul. Ocheste standul cu sosuri. Lui Consumatoridi ii place maioneza. Porneste in zig-zag catre rafturi, dar se opreste brusc, sagetat de o durere teribila in fluierul piciorului. "Asta e, te misti ca melcu'", il admonesteaza o grasa cu caciula de blana. Consumatoridi respira adinc si isi recapata echilibrul. Grasa isi scoate caruciorul din fluierul lui. El nu mai zimbeste.
Ora 14.20. Consumatoridi rascoleste in maldarul cu jeans "no name". Sint prea ieftini si nici rau nu arata. Si-ar lua doua perechi, mai bine sa zaca in sifonier decit sa nu-i aiba in cine stie ce situatie. Gaseste cu greu etichetele cu marimea pantalonilor, nu se poate hotari. Si nici de probat citeva zeci de perechi nu-i arde. In jur, nici tipenie de asistent de raion. Consumatoridi se resemneaza.
Ora 14.55. Eroul nostru s-a oprit in fata raionului cu mezeluri. Miroase innebunitor de bine, totul pare proaspat si atitator. Nu e prea multa lume la raion, sint vreo patru vinzatoare care zburda si isi povestesc aventuri deocheate intre clienti, cintare si cirnati. Servirea se face in ordinea bonurilor. Ca la medic. Consumatoridi gaseste cu greu dispozitivul cu bonuri, rupe unul si il citeste cu infrigurare: 53. Pe micul panou cu leduri din fundul raionului clipeste perfid 24. Unii au abandonat deja, altii isi fac de lucru prin apropiere, in asteptarea strigatului de izbinda. Lui Consumatoridi ii ploua in gura, dar nu mai zimbeste.
Ora 15.17. In raionul de brutarie, citiva oameni stau cocosati, in fata unuia dintre rafturile de jos. In spatele raftului, un baietandru in salopeta alba apuca piini mari, crescute, de pe carutul tocmai venit de la cuptor. Ia piinile una cite una, le imbrobodeste incet cu o punga de hirtie, apoi le arunca pe raftul de jos. Oamenii cocosati le apuca febril si pleaca indreptindu-se de sale, satisfacuti ca "au prins". Baietandrul zimbeste ironic, la adapostul rafturilor. Consumatoridi apuca la intimplare o piine din raftul de sus si se indreapta spre casa de marcat.
Ora 15.23. Consumatoridi sta de citeva minute la rindul de la casa. Are in fata vreo treizeci de persoane. Fiecare - cu cite un cos umplut cu virf. Priveste in caruciorul lui, isi vede cu usurinta virful pantofului printre gratiile cosului. Sint trei pachete cu meseluri, doua caserole de la macelarie, un borcan de compot, o piine, o sapca, o punga cu doi pastravi, o caserola cu salata si un pachet de cafea.
Ora 15.40. E tot la coada. Ar ucide pentru o tigara.
Ora 15.55. Consumatoridi avanseaza cu greu. Ii e foame, dar i-a pierit tot cheful. Isi aduce aminte de fiecare raion pe la care a trecut astazi. Inca il doare piciorul. Cocosatii de la brutarie sint tot acolo. Piinea continua sa iasa din cuptor.
Ora 16.20. Ajunge la casa si scoate cu gesturi apasate pachetele din cos. Ajunge in fata caseieritei. Cu un zimbet fals, obosit si aproape dispretuitor, femeia atinge apogeul rabdarii lui Consumatoridi: "Bine ati venit la Carrefour !". Omul ofteaza si ingaima printre dinti: "Tocmai plecam "
