In pauza publicitara, la noi e bataie pe telecomanda. Cam ca in orice familie presupun. Ne impartim in doua echipe absolut inegale: cei care vor sa schimbe canalul (toti ceilalti) si cei care vor sa vada reclamele (eu). Norocul meu ca mi-am gasit un nou aliat, nepotul meu de un si jumatate, cu care, se pare, impartasesc pasiunea publicitara. Totusi, unele reclame sunt atat de banale si cliseistice, incat lupta e pierduta si trebuie sa predam telecomanda. Am intrebat publicitarii care sunt principalele clisee din publicitate care le vin in minte si care sunt cele mai cliseistice reclame pe care si le amintesc.
Imaginea succesului trambiteaza una, realitatea romaneasca e complet alta. Ne explica Stefan Chiritescu (Head of Strategy, Kaleidoscope Proximity):
Ai un party si de ales un singur om care sa fie pe lista:
- El, 35 de ani, conduce o masina straina, are un job de succes, o sotie perfecta, 1 copil si mai perfect care canta la pian si vorbeste germana. Omul nostru are timp sa mearga la sala dimineata, seara iese cu prietenii, isi face planuri de viitor, daca nu-i ajung banii face repede un credit, pensia e asigurata si pare ca o vacanta nesfarsita.
- El, 35 de ani, functionar, bea o bere proasta cu nume nemtesc dar cantitate romaneasca, ideea lui de going out e la un gratar la Diham impreuna cu nasu', finu', catelu', are o masina second hand nemteasca luata cu un credit de nu a mai iesit in vacanta de 2 ani, la pensie o sa se retraga la casa parinteasca de la tara si spera ca ala micu', plecat in Italia sa-si faca un rost, o sa-i dea un pahar cu apa.
Deci, cu cine vrei sa fie party-ul tau? Care e cliseul lumii moderne cu o imagine foarte clara a succesului si care e realitatea care defineste peste 60% din populatia Romaniei?
P.S. Acum cativa ani, am fost la un pitch de bere. Ca sa stim pe unde suntem si sa fim si mai credibili ca nu vindem avioane, ne-am testat creatia. Creatia presupunea o tensiune, niste domni care ajunsesera sus, dar o luasera de jos. Munca, efort, esecuri, victorii, bucurie, tristete. Inutil sa spun ca eram foarte mandri de noi si de creatia noastra pana la urmatorul verbatim “ e atat de greu in timpul zilei incat abia astept sa dau drumul la televizor si sa vad ceva frumos”.
























