[Bunele maniere online] Bogdana Butnar: Entuziasmul acestui “always on” a degenerat in niste obiceiuri proaste care trebuie corectate

Cea mai importanta problema pe care o vede Bogdana Butnar, Head of Strategy la Poke Londra, in limitele intrepatrunse ale noii comuncari online este faptul ca oamenii nu mai fac diferenta intre impolitete, reguli de eticheta, marlanie si abuz.

La intersectia tuturor acestor optiuni exista niste reguli simple de comportament.

E nevoie de un control mai strict al felului in care ne comportam in online, iar conventiile ajuta in acest sens. Bogdana Butnar vorbeste si de noua dimensiune a acestui tip de comunicare, aparuta organic: partea emotionala si supra-interpretarea. 

Cum sa iti recastigi linistea si timpul?

Eu am ales sa fiu eu cea care decide cand si ce citesc: am notificari minimale pe telefonul mobil, nu citesc mesaje trimise la ore foarte tarzii decat daca vin de la parinti sau prietenii mei cei mai buni, blochez fara remuscari oameni care persevereaza in a fi abuzivi in comentarii sau mesaje, mi-am setat anumite momente din zi cand citesc noutatile si niciodata nu incarc fotografii “live” din locurile unde ma aflu.

Netiquette

Politetea pe net e un subiect foarte mare si are si un nume, netiquette. Netiquette descrie o multime de situatii cu reguli diferite pentru fiecare (cum scriu un email, cum dau un sms, adaug sau nu adaug un om pe whatsapp daca nu e prieten apropiat, etc).

Eu as imparti situatiile astea in functie de doua considerente: relatia pe care o ai fata de omul cu care discuti (va cunoasteti, sunteti apropiati, abia v-ati cunoascut, nu va cunoasteti deloc, el/ea are o relatie indirecta cu tine) si mediul pe care il folosesti ptr discutie (email, retele de socializare, chat, etc).

Cumva apoi, la intersectia tuturor acestor optiuni exista niste reguli simple de comportament. Evident regulile astea sunt flexibile in masura in care intre cele doua persoane care comunica exista o intelegere - cu alte cuvinte daca seful iti spune “Da-mi pe Whatsapp ca e mai simplu”, probabil ca e okay sa stai la taclale cu el si pe Whatsapp.

Limite

Inainte de a da niste exemple insa, e important sa observ ca  cu treaba asta cu politetea pe net incat oamenii nu mai pot face diferenta intre impolitete, marlanie crasa si abuz.

Eu mi-am intrebat comunitatea pe Twitter despre situatii de impolitete pe net si printre raspunsuri am intalnit si exemple de genul “cand cineva iti fura identitatea pe net” sau “cand cineva te hartuieste pe profilul de social media”.

Astea-s exemple clare de mult mai mult decat impolitete, furtul de identitate e pasibil de inchisoare deci mult mai grav decat o simpla injuratura. Faptul ca in capul unor oameni diferenta intre ceva care te poate duce la inchisoare si faptul ca ai trimis un emoji unui sef nu e asa de evidenta mi se parte demn de luat in seama si ma ingrijoreaza sentimentul ca pe net totul e mai putin drastic, tout e pris a la legere oarecum.

Exemple

Iaca mai jos niste exemple simple de cum as face eu sau unde mi se pare putin problematic cum se face de catre altii.

Cand nu cunosti personal omul cu care vrei sa vorbesti, exista o ierarhie aproape naturala a mijloacelor de comunicare. Daca vrei sa te imprietenesti cu el ca ti-e drag, poti incerca cu un mesaj delicat pe retele de socializare mai “pentru prietenii” cum e Facebook.

Mi se pare ciudat sa ii afli omului telefonul si sa-i dai sms, fara o introducere de la  un cunoscut, sau mai ciudat sa ii trantesti un mesaj pe chat. Lucrul asta denota o lipsa completa de intelegere a spatiului personal.

Daca vrei sa te conectezi cu omul in chestiune din motive profesionale, in lipsa unui email pe care l-ai primit direct sau de la un partener comun, LinkedIn mi se pare o solutie buna. Poate si un @ pe Twitter dar cu un mesaj foarte clar si simplu. Personal, nu pot sa ma gandesc la ceva mai suparator decat la emailurile care vin fara nicio explicatie si intra direct in subiect “Salut, as vrea sa discutam despre…”. Bun, bun, dar de unde ai adresa mea de email?

Si cand cunosti persoana cu care vorbesti, cred ca am ajuns intr-un moment unde multe reguli mai vechi dar inca valabile nu se mai aplica si asta e o greseala. Primesc numeroase mesaje in care oamenii nu mai deschid conversatia cu o formula de salut, exagereaza cu prescurtarile sau folosesc numai emojis.

Mi se pare treaba asta acceptabila numai cand erai deja in mijlocul unei conversatii cu un prieten foarte bun. Altminteri, e ca si cum ai da nas in nas cu un cunoscut pe strada si ai incepe direct cu “auzi, dar cartea aia de care ai scris unde se gaseste”.

Teren alunecos

Bucata cea mai spinoasa, cand vine vorba despre politetea online, e cand vorbim despre comentarii, de orice fel si pe orice platforma (retea de socializare sau blog, website, etc).

Aici e mereu teren alunecos: e cazul sa comentezi, cum sa comentezi, cat sa comentezi, etc. Impresia mea este ca azi nimeni nu mai aplica nici bun simt si nici reguli de politete cand vine vorba de comentarii.

Mi-e greu sa inteleg cum poti comenta, de multe ori agresiv, pe postarea unei persoane private pe care nu o cunosti personal (deci nu o celebritate sau un ziar). La fel cum nu inteleg oamenii care adauga taguri catre alti oameni pe care ii critica. Cred insa ca politetea si eticheta pe retele de socializare e un subiect imens si imposibil de lamurit cu niste reguli simple pentru ca aici, cel mai frecvent, se face trecerea intre comunicare si bullying.

Codul personal

In ce ma priveste, nu raspund bine la oamenii care ma taguiesc in fotografii sau mesaje de vanzare pe retele de socializare. La fel, ma enerveaza mesajele email fara introduceri si care nu explica cum au ajuns sa imi scrie.

Nu ca eu as fi fara defectele mele. Si eu scriu mai degraba informal pe email indiferent de destinatar si uneori postez comentarii usor rautacioase cand identific o greseala de “strategie”. Daca ar fi sa imi scriu mie trei reguli simple si aplicabile mereu, cred ca as merge cu:

Orice mesaj trebuie scris cu punctuatia corecta si literele mari trebuie folosite numai cand e necesar gramatical.

Nu abordezi niciodata pe cineva necunoscut pe Messenger sau alt tip de chat.

Mesajele critice nu se posteaza anonim.

Conventii

Cat priveste formatul mesajului, cred ca am ajuns sa uitam despre niste conventii foarte foarte importante. Poate parea usor inertial sa construiesti un email sau un sms la fel cum ai fi construit o scrisoare, dar eu cred in continuare in necesitatea unor formule de inceput si a unei incheieri clare si standard.

Evident daca ai un schimb de mesaje pe chat sau sms intr-un timp scurt, nu e necesar sa incepi mereu cu “Salutare” sau “Draga Maria”, dar un email care soseste fara un salut initial imi pare dovada de neglijenta. Eu imi incep emailurile cu “Salut” sau “Salutare” si nu am un motiv foarte clar pentru alegerea asta.

Am spus deja ca sunt putin mai informala decat ar trebui in emailuri dar nu ma omor dupa “Buna ziua” la inceputul unui mesaj nici daca as trimite scrisori.

Si, mai apoi, vine problema cu punctuatia si literele mari. Am facut din asta prima regula de mai sus pentru ca ma trezesc si eu eliminand cratime, virgule si puncte si inlocuindu-le cu spatii, din graba sau pentru ca mi se pare ca e pe net deci e ok.

Si imi vine sa-mi dau eu mie palme cand fac asta, pentru ca, normal, ar trebui sa pastram aceleasi conventii de scriitura peste tot.

Exista o serie de situatii unde mesajul trimis online a impus alte reguli. Mesaje scrise in totalitate cu litere mari denota fie iritare extrema, fie ignoranta celui care scrie. Dar ideal ar fi sa le evitam.

Excesul de semne de exclamare e ceva tot mai frecvent si, din nou, de evitat.  Onlineul pare a predispune si la … … … (multe puncte puncte) si din nou, mi-e neclar de ce sunt ele necesare. Cred ca, devenind aceasta forma de comunicare printre cele mai importante, nevoia de a injecta emotia vorbitului si a expresiilor faciale in scris e tot mai mare si atunci oamenii dezvolta aceste “carje” de scriitura. Asta e explicatia si pentru avalansa de emoji-uri.

Noile simboluri

Comunicarea online mai are, in ultima vreme, si o dimensiune usor ciudata care tine de faptul ca mai peste tot, cel care discuta stie daca cealalta persoana a vazut mesajul, l-a vazut si l-a ignorat, raspunde chiar acum, a iesit de pe platforma etc.

Asta nu are musai legatura cu politetea sau cu regulile de comunicare dar adauga o oarecare tensiune si incarcatura emotionala inutila. Spre exemplu, cand trimiti un mesaj pe Facebook Messenger sau Whatsapp, poti vedea daca mesajul a fost livrat si citit de catre destinatar.

De aici pana la a trage concluzii gresite despre intentiile acestuia (daca nu raspunde instant, daca ramane online si totusi nu raspunde etc) e un pas foarte mic. As recomanda din toata inima sa nu cadem prada acestor meta-informatii. Genul asta de supra-citire si supra-interpretare a contextului unui mesaj nu ajuta in nicio situatie.

Telefonul

Nu in ultimul rand, cand vorbim despre comunicare “digitala” probabil ca trebuie sa mentionam si telefonul mobil si faptul ca a devenit cel mai important accesoriu al vietilor noastre. Aici trecem deja dincolo de discutia politetii in comunicare si ajungem la politete in comportament.

In ce ma priveste, incerc sa nu-l tin pe masa mereu, sa nu-l verific la fiecare 5 minute, mi-am anulat toate notificarile in afara de cele de pe e-mail si nu ma opresc din mancat ca sa verific Instagram sau ca sa fac fotografii farfuriei.

Cred, in general, ca un control mai strict asupra modului in care ne comportam online e benefic. Mi se pare ca entuziasmul acestui “always on” a degenerat in niste obiceiuri proaste care trebuie corectate.

Eu am ales sa fiu eu cea care decide cand si ce citesc: am notificari minimale pe telefonul mobil, nu citesc mesaje trimise la ore foarte tarzii decat daca vin de la parinti sau prietenii mei cei mai buni, blochez fara remuscari oameni care persevereaza in a fi abuzivi in comentarii sau mesaje, mi-am setat anumite momente din zi cand citesc noutatile si niciodata nu incarc fotografii “live” din locurile unde ma aflu.

Am descoperit, facand toate aceste lucruri, ca nu pierd nimic si castig mult mai mult timp, liniste si “peace of mind”.