Ani buni am fost public tinta pentru "Televiziunea, dragostea mea!". Sarea camesa de pe mine de emotie la revederea sketch-urilor care mi-au colorat copilaria si au detensionat momentele delicate dintre racituri, sarmale si toasturile prezindential-ceausiste. Atit de multe personaje alb-negru - sarind de la zaibar si claponul Vetei la dictarea telegramelor, de la "passing shot" la achizitionarea "pozelor" cu "al' de sus", facind galerie pe stadion sau clatite cu Ileana Stana Ionescu - pastrau legatura temeinica dintre copilaria mea si-a TVR-ului.
Ceva lipsea totusi...nimic nu-i perfect pe lume. Imi doream o imersiune exhaustiva in trecut, o capsula a timpului si-un talisman de safir, sa ma poarte printre filele istoriei televizive romanesti si prin copilariile altora. Am ramas cu degetele blocate pe telecomanda saptamina trecuta, cind am descoperit raiul pe pamint. Nu stiu cum am ratat National TV-ul pina acum, tirindu-mi zilele in ignoranta si lipsa de consideratiune pentru Chemical Brothers.
Copiii reusiti din arhivele ProTV - Klimovici, Teo Avramescu, Gianina Monea - se imbina armonios cu pasta de tomate Regal, fragiluta Catrinel si napolitanele Naty, satisfacind in mod ciudat apetenta mea pentru paseism. Dar, de de departe, berea - aceasta frate a romanului - ma trimite fara drept de apel la momentul t0 al publicitatii mioritice. Titan Ice si vrajitoarele prinse de Felix sint spoturi absolvente de liceu, cu story, casting si regie, pe linga cele trei glumite difuzate in bucla de National TV.
