Sunt pe principiul "Cautam resurse la noi". Napolact, nu Danone, Borsec, nu Dorna cocacolizata, Ursus, nu Tuborg. A fost o vreme pretul, apoi obisnuinta, apoi un pic de snobie pe invers. Lumea stie ca ma revolt in magazine in general si in fata rafturilor in special, cand nu gasesc decat produse globalizatoare si ca dau toti banii cand prind terase cu Alutus, de care n-a auzit decat procentul alora care asculta probabil si Radio France International.
Où sont les bières d'antant?
Despre beri. Le beau. Salariul ma ajuta sa ajung inclusiv pana la Leffe, tot of the top pentru unii amici de-ai mei. Revin insa tot la Ursus si cand sunt la cele mai snoabe terase. Si ma revolt cand n-au, chit ca-s in centru de Bucuresti sau in capat de Rahova. (ca paranteza, aveam niste francezi cu mine la un moment dat pe care i-am carat doua saptamani prin tara. Prin tara, nu pe Magheru. Si nu vroiau Leffe, Carlsberg sau Guinness, ci bere romaneasca. Nu se temeau de gripa aviara de felul lor, erau plimbati prin lume si degustau berea precum vinul. Si Horeca-ul romanesc le trantea te miri in ce colt de Petrosani ca n-au nimica fermentat de pe langa casa, ci numai ce creste in Belgia, Danemarca aso. Si n-au fost multumiti si mi-au spus ca e pacat ca ne aruncam globalizator inspre brandurile de-afara. Atat).
Despre cum comunica mai nou berile
Cred ca s-a scris. Eu, de felul meu, nu stau sa numar sticlele. Asta si pentru ca mi le tot ia un garçon din fata. Si band bere, nu savurez oenologic minute in sir clipa. O beau si mai cer una. La fel, si cu limba impleticita a comunicarii blondelor si brunelor din frigorifica sau raft. Pozitionari fac altii si le fac prost, dupa parerea mea. Pai sa le numaram, coane Fanica. Una la prefectura, Ursus sa-i zicem, ca tot o beau in cele mai mari cantitati. Care are bani sa vorbeasca pe sticla mai logoreic decat cel mai mitic dintre ardelenii molcomi. Si-o face prost. Iti spune cand de mari romani si micute Picasso si mai ales mare bere, cand de distractii pontoase ale unor tinerei romani prin capitale europene, cand (si asta in ultimele clipuri) de ce tare iti schimba tie viata berea asta si noua ei eticheta. S-a luat de valori nationale perene, dar apoi s-a gandit brusc ca musai trebuie sa vorbeasca european, international, cum vrea clientul. Berea creste, spuma creste, gargara din jur la fel. Li se rupe filmul atat de des, incat te poti astepta sa-ti povesteasca orice data viitoare.
Sa mutam Bucegiul in Alpi
Asa s-a gandit brusc. Crease inainte o poveste tihnita, cu mult appeal, cu romani ajutati la greu sa prinda bulgarii, sa rabde penele de curent comuniste, sa razbeasca, mai pe scurt. Era prea lunga escala, s-a socotit berea cea sta cu romanul "impreuna la bine si la greu" si a deviat brusc inspre umorul brevetat de Unirea, dar recuperat si de alte branduri de bere, precum noul Ciucas si-al sau cerb (un Gogu insa fara spuma). Dupa ce-a ratat tinta cu bebelusul din frigider, a incercat o revenire la vechea pozitionare, dar cu norme europene la purtator, de data asta. Din nou pagubosul "ardem etapele" si sarim direct in Europa, ca-i aci si ne prinde ca bem pe stomacul gol. Ce proasta reclama. Stiti filmul ala ratat a lui Geo Saizescu, Pacala se intoarce? Sunt exact la fel de insipide reclamele astea cu berea bauta cu lubenita sau in ograda cu gaini in jur. Ce personaje triste. Ce umor fortat. La tara nu avem fermieri din astia, Bucegiule! Mai fa niste research.
Si de restul, tot bere
Astea au fost doua dintre cele mai noi comunicari facute de berile romanesti. Una premium, una populara. Fiecare a comunicat in felul ei ca vrea in Europa, in lumea buna. Fiecare a ars etape, doar scopul fiind important. N-a stat sa fermenteze nimic mai mult de cateva zile in bucataria strategilor. Tre' sa incheiem capitole. Asfaltam drumuri de tara fara sa ne asiguram inainte ca avem santurile facute pe margine. Alea le rezolvam dupa. La fel a facut si Timisoreana, care n-a stat mult sa se lupte cu habsburgii in 1716 sau sa dea prea multe parale pe "prima fabrica de bere din Romania". Si-a trecut pe salvatorul umor Unirea, pe Trabanturi si romani sugubeti care "nu se-ncurca cu jucarii si salta Loganul".
Noroc pe final
Si pentru ca scriu mereu numai de rau, sa zic totusi ce-mi pare bine facut in toata spuma asta de beri mahmure. Decretez ca Noroc comunica cel mai stiut dintre toate berile. Nu beau asa ceva, imi pare rau, dar baietii spun acelasi lucru, de fiecare data intr-o noua maniera si o spun bine. Reclama cu sticlarul sa traiasca pentru ca n-a plecat sa caute pestii din acvariu in nu stiu ce ocean de pe langa vreo Tenerifa, cum a facut-o Ursus, ci a vorbit in acceasi termeni de cand se stie: "Dupa munca, si rasplata".
Comentarii