Ma bucur nespus ca gasesc, in sfirsit, citeva minute in care sa-ti pot scrie despre gindurile ce ma nelinistesc in ultima vreme. Sper ca scrisoarea mea sa te gaseasca bine, sanatoasa, cu pofta de munca si pregatita pentru inca un sezon de "Surprize...". Publicul tau te asteapta cu emotie, sint sigur ca si anul acesta vei reusi sa domini topurile de audienta. Am ascultat la radio spotul promotional si deja imi transpira palmele gindindu-ma ca voi auzi din nou acordurile notoriului generic in difuzoarele televizoarelor din vecini. Sa nu te superi pe mine, nu prea sint in target, dar promit sa nu pierd reluarile de miercuri seara, de la "Cronicuta".
Ce voiam sa-ti zic... Stii spotul ala TV la vopsea? Ala cu telefonul, cu mama, cind te asezi tu misto pe pat, pe salteaua aia flexibila... Dragut. Da' zau, m-ai facut curios ca o codana cind am ghicit in zimbetul ala ghidus ( e al tau, ce mai, e parte din marca ) ca nu vorbeai cu mami. Prea pareai incurcata de hilarul situatiei si, crede-ma, tendentiosii aia de ziaristi abia asteapta un prilej cit de mic sa te hartuiasca iar cu presupunerile lor deplasate.
Da' nu asta era miezul problemei ( apropo...Madaline, iti prelungesti viza de Paranoia sau te intorci in tara, sa vezi ce frumos au inflorit toporasii? ). Andreea, n-am ratat nici o difuzare din ultima vreme a spotului de care-ti zic. Si te intreb fara sa-mi ascund ingrijorarea: de opt ori??? Pai daca de opt ori trebuie sa faci gestul ala enervant din cap in varianta difuzabila, singura concluzie la care ajung ar fi ca, dupa minimum cinci-sase duble, aveai deja crize de torticolis. Pai bine, zina buna, asa ii lasi sa te chinuie? Pe cine au vazut ei in viata asta, cotidiana cum e ea, sa zvicneasca si sa balabane din plete intr-un fel atit de nefiresc?
