Scriam la un moment dat despre capacitatea lui Ceausescu&Co de a vinde bine. Nu ma bazam pe cifre, ci pur si simplu acordam un pic de incredere creativilor care s-au gindit ca daca iau citeva clisee specifice perioade si le amesteca cu ceva cool si tineresc pot face o knorbitza de sa te lingi pe degete - sau mai bine zis pe portofele. Recunosc ca si atunci aveam ceva dubii cu privire la eficienta metodei, dar acum semnul intrebarii a dobindit proportii.
Deja percep aceasta tema ca pe o lege inca nescrisa a lui David Ogilvy pe care au inceput sa o aplice(uneori fara discernamint) agentiile romanesti in momentele de criza. Altfel, eu nu stiu, zau, cum sa-mi explic noua reclama de la Zapp. In lipsa unei legaturi evidente intre brandul Zapp si al doisprezecelea congres corelatia imi pare facuta doar asa de amorul artei. Aceasta in conditiile in care nu gasesc opozitia ATUNCI-ACUM un motiv suficient de bun si de relevant pentru a alerga la primul centru Zapp ca sa-mi iau un abonament (lasind la o parte faptul ca nu fac parte din publicul tinta).
Omul - si el un animal prin jungla
Da. ATUNCI nu puteam comunica liber. Trist. Frustrant. Revoltator.
Da. ACUM putem vorbi orice cu oricine. Firesc. Logic. Natural. Putem vorbi chiar si gratis si nu numai 1.0000 de minute pe luna, ci cit ne pofteste inima. Nu avem nevoie decit de un computer conectat la internet un messenger si niste casti.
In acest context, vad aceasta reclama ca pe o portretizare in 30 de secunde a unui din postulatele lui Maslow." Omul este un animal ale carui nevoi nu sunt niciodata satisfacute", afirma el prin anii 70. Altfel spus, ACUM dupa ce ca v-ati infruptat de 17 ani din roata de cascaval a libertatii de exprimare( sau in cele mai fericite) tot nemultumiti ati ramas fratilor. Dar stati linistiti. Zapp are o oferta imbatabila. Puteti injura sistemul gratis( daca va limitati bineinteles la 1.000 de minute). Si mai ales ACUM. Care va deveni peste ceva vreme ATUNCI, cind nevoile nesatisfacute ale oamenilor se vor transforma iar in impulsuri de cumparare.
Republicani de la Ploiesti revoltati-va!
Ce apreciez la aest spot este ca, din punct de vedere al targetului, lucrurile merg in aceeasi directie. Am aceeasi imagine a grupului de nonconformisti care se distinge de ceilati fie pentru ca ca bea apa plata cu lamaie fie pentru ca reuseste sa raspunda la mobil in timpul unei sedinte cu tinuta obligatorie. Pentru a reveni insa la obsesia mea cu Ceausescu care - parerea mea- ar trebui lasat sa se odihneasca in pace, as fac o propunere. De ce nu s-a facut oare un spot cu Mita Biciclista, sau cu republicanii de la Ploiesti - ca tot razvratiti ai sistemelor in care au trai sunt. Si ei vroiau mai mult. Si ei puteau mai mult.
In loc de alo! Tovarasi!
Ce vreau sa spun in rindurile care urmeaza nu are nici o legatura cu Zapp-ul. Si la fel de putin cu telefonia mobila. Are in schimb legatura cu iubitorii de publiciate sau, ca sa plagiez o expresie notorie, cu devoratorii de publicitate. In cele citeva ore in care palmele transpirate au mai putut sa celebreze ideile marete mi s-a intarit pentru a nu stiu cita oara urmatoarea convingere: reclamele cu umor si emotie rules. Nu stiu daca am ajuns in faza in care lumea a ajuns "sa cumpere de la clovni" - opusul a ceea ce spunea la un moment dat Claude Hopkins - dar in mod cert acestea sunt reclamele care atrag cel mai mult atentia. Daca totul merge mana in mana si cu strategia iar consumatorul retine si despre ce brand este vorba, eu cred ca punctul ochit se poate transforma lesne in punct lovit. Un lucru ma intristeaza insa. Momentan nu cred ca putem organiza nici macar ora devoratorilor de publicitae cu spoturi romanesti in care impreunarea palmelor sa nu fie ceva fortat.
