Sa incepem cu un citat: "Medicamentul nostru scapa lumea de diaree, in timp ce activitatile si comunicarea noastra scapa lumea de dezinhibare, de subiecte tabu, de inchistare.", Simina Leotescu, Head of Strategic Planning Propaganda. Asadar, dintre toate tabuurile de pe lumea asta, o agentie alege drept provocare diareea. O chestie de principiu. Tot valul asta de "oameni obisnuiti" care-si fac filmulete are un farmec irezistibil tocmai prin gratuitatea actiunilor. Cind un pusti posteaza un filmulet pe you tube sau mai stiu eu pe unde, comite un inceput de act artistic tocmai pentru ca o face dintr-un impuls creativ. Cind plasezi discret reclama la Furazolidon in spatele unei mode a spontaneitatii, incepi sa ai o problema. Sint sigur ca as fi ris la vizionare, daca nu stiam ca e reclama. Astea sint riscurile pe care ti le asumi atunci cind folosesti libertatea netului in scopuri comerciale.
Am inceput cu acel citat tocmai pentru a sublinia emfaza pe care o aduce reusita publicitara. Come on, diareea nu e un tabu. E un subiect neplacut. Atita tot. Inteleg ca acea campanie pe net a avut un succes notabil. Nu pot decit sa-i felicit pe cei de la Propaganda ca au avut ideea sa speculeze un bun moment de explozie a filmuletului home made pe net. Nici nu a reusit sa descopere si sa stinga vreun tabu. Nici nu a rasturnat lumea initiind mica serie de povesti ale defecarii.
Da, Furazolidon este un produs greu de promovat. Nu mai greu decit un detergent sau decit un odorizant de baie. Cum adresezi o astfel de campanie publicului care nu are acces la net sau care nu gusta acest gen de glumite, povesti internautice? Totusi, nu doar cei care o ard pe net si cauta filme funny au diaree. E un produs pentru mase. Abia cind voi vedea la TV o realizare pentru un astfel de public, abia atunci va incepe provocarea. Deocamadata, sintem la stadiul de experiment.
Din campanie, dintre cele trei spoturi propuse de Propaganda, am retinut doar "Mascota". Celelalte mi se par cu adevarat neamuzante. In Mascota e buna povestirea, dar, ceea ce e esential, e bun si personajul ca aparitie. Acel tip imbracat in costumul cu pricina te face sa rizi fara alte comentarii. E o idee simpla si de efect. Limbajul de cartier ajuta si el la servirea subiectului neplacut intr-o forma autentica. In cazul celorlalte doua spoturi, senzatia de "facatura" vine mult prea repede.
Inca ma irita publicitatea strecurata in zone prin traditie libere (libere si in prostie, evident, dar libere), cele de pe Internet mai ales. De aceea am scris aceste citeva semne antipatice despre Furazolidan si agentia care se ocupa de el. Probabil asa as fi reactionat si cind a inceput sa apara publicitatea stradala, acum secole. Deci nu ma bagati in seama. E o rautate. Aveti un medicament pentru rautate? Si un spot?
Comentarii
Sa nu uitam ca noi suntem aici ca sa facem comunicari care sa indeplineasca anumite obiective... nu neaparat comunicare de masa. Uneori pana si clientul isi doreste altceva! ;)