Nimic nu te poate pregati pentru acest spot. Este Spotul Spoturilor. Cel mai si cel mai. In engleza i-as spune: "The mother of all". Si chiar nu exagerez.
De-a valma
Detergentii Alley si Nilsi m-au prins pe picior gresit intr-un asemenea hal incit nici nu stiu cu ce sa incep.
Castingul este PERFECT. In spiritul neorealismului italian, personajele sint jucate de non-actori care de fapt isi joaca viata. Greseala este insa ca ei joaca si nu traiesc personajul. Si il joaca atit de prost, incit "neconvingator" mi s-a parut un eufemism maxim. Premisa, teoretic buna, ca personajele dintr-un spot pentru un detergent super-ieftin sa fie "rupte" din realitate si nu oameni care joaca un rol, dar acasa joaca altul, a fost pervertita intr-un mod greu de inchipuit inainte de vizionare.
Niciodata nu am vazut un joc regizat atit de prost. Fiecare personaj isi asteapta cuminte rindul pentru a-si rosti replica, dialogul e cit se poate de "scris", lipsindu-i orice fel de naturalete, orice fel de simt al limbii.
Constructia spotului nu putea sa fie mai formala si mai artificiala. Simetrica pina la pedanterie, aceasta ma face sa cred ca "realizatorul" reclamei face niste filme de nunta de cel mai inalt profesionalism, probabil cu aceeasi camera cu care a filmat si spotul acesta. Avem si primplanuri, si planuri de ascultare, parca am fi intr-un An Idiot's Guide luat in mina de un copil in clasa a 7-a.
