A inceput sezonul gripal. E timpul sa vorbim pe nas, sa stranutam in batiste si sa asteptam sub plapuma tricoul convalescentei. Sau putem sa fim combativi, sa tocam putin tub catodic cu retina si sa-l tragem pe nas o data pe calup. Zilele astea am renuntat la soarta si ma bucur din plin de voluptatile determinismului. Si, cum la baza oricarui determinism se afla un lucru infim, iar notele observatiei o confirma, de data aceasta causa prima este o structura minuscula - cunoscuta sub numele de fulg. Asa incepe isteria. Intr-un mod absolut comun.
Incepe cu departamente de marketing privind induiosate prin geamurile incalzite ale birourilor, lacrimi evaporate de radiatiile monitoarelor, brand manageri cu degetele oprite intre separatoare in fata acestui fenomen de piata sublim. Primul fulg. Un fulg pe care natura l-a tras probabil din greseala, dar ce mai conteaza cine loveste primul in acest tavalug. A venit iarna in publicitate.
Iata-ne, deci, pe toti aici, in piata publica, asteptand ceremonios sa fie inaugurata fisa de observatie a acestui anotimp tardiv. In fata noastra, intr-un pat cat China comunista, sta marele consumator ipohondru. Are picioarele reci, iar freamatul usor al narilor ne spune ca e pe cale sa stranute. Incearca sa se abtina, insa spasmele propriilor plamani il iau prin surprindere, zguduindu-l sanatos pe sub grilajul pijamalei. Rumoare. Piata palpita. Suferindul sopteste cu jumatate de glas, peste multimea amortita de asteptare: "cred ca am racit ". Urale, caciuli si pushing in prime time. S-a deschis sezonul gripal, stimati telespectatori. In meteorologia pietei, no more business forecast, stratul rarefiat de ozon scoate farmaceuticele la guerilla.
