Tot despre compromis, ce-i drept de o alta natura, e vorba si in episodul doi. Ca, deh, daca noul Papa e supranumit "Rottweiler-ul lui Dumnezeu", imi asum eu titulatura de "Mopsul publicitatii din spatiul carpato-danubiano-pontic".
Antreurile fiind servite, trecem direct la felul principal, relatia contra naturii dintre Knorr si emisiunea Bucataria lui Radu.
Ma declar, din primul moment, un suporter al emisiunii. Este una dintre nepermis de putinele emisiuni adevarate, fara amuzamente sau melodrame ieftine, fara decoltee si burice, fara ceea ce indeobste se cheama show in zilele noastre. Farmecul vine din interior, din continut, nu din tehnici importate din occident si indesate pe gitul nostru. N-are aplauze false, desfasurari impresionante de figuratie, decoruri fantastice. Despre sex-appeal-ul prezentatorilor nu mai vorbim. Si toate aceste lipsuri lucreaza in favoarea ei. Ma rog, ideea e ca emisiunea imi place, probabil si ca o haple ce sint.
Weekend-ul acesta am urmarit-o si m-am revoltat instantaneu. Mai participasem la acea sceneta de un grotesc exemplar, dar acum a fost prima data cind m-am simtit tradat.
Astfel, d-l Radu Anton Roman si cu d-l Florin Busuioc, jucau, sint curios pentru ce suma, intr-o scena cu butaforie indiana asezonata cu condimente Knorr. Dialogul, desprins dintr-o reclama de gradinita includea obisnuitele trimiteri barbare si simpliste si false. Ce-i drept nu mi-am notat atunci pe loc, incerc insa sa reproduc stilul: "Sahib, mergem in India. Da Busu, sa le aratam si indienilor ce sint sarmalele." Desi eram cu parintii mei de fata mi-a scapat un: "No shit!"
Contra naturii este cel mai potrivit calificativ pentru acest compromis, tocmai pentru ca este dincolo de bine si de rau.
Agentia si-a facut datoria, dar si ea numai pe jumatate. Pentru d-l Roman am insa numai cuvinte de ocara. Sa le luam pe rind.
Agentia (clientul)
Ce poti sa-ti doresti mai mult ca producator de prafuri instant? E ca si cum fata de familie, dar lipsita de avere, accepta sa se casatoreasca pentru bani cu un proaspat imbogatit, care aspira la "vechimea" numelui ei. Nici nu se potrivesc, nici nu il iubeste, iar, pe deasupra, banii pe care ii aduce el nu o vor face nici fericita si nici nu sint suficienti cit sa-i spele obrazul in lume. O uniune contra naturii, buna de dat exemplu la scoala.
Agentia e codosul sau, in cuvinte mai politicoase, petitorul. Ne place sau nu, face parte din atributiile unei agentii. Asa ca hai sa spunem, cu jumatate de gura, ca au facut o treaba buna.
Insa numai pe sfert. Pentru ca ceea ce lipseste acestei uniuni este tocmai ceea ce conteaza pentru ea, fatada, aparenta. Astfel, chiar daca pe majoritatea privitorilor la tv nu ii da nici inteligenta afara din casa, nici cultura si, cu atit mai mult, nici cunostintele despre advertising, eu tot nu cred ca "pun botul" la scenete ieftine cu Sahib Roman si discipolul Busu sau la altele, translatate la fel de fals, in alte culturi.
Oare era atit de greu, luat atit de mult timp, sa se gindeasca departamentul de creatie la un mod mult mai natural, mult mai lubrifiat, prin care sa introduca reclama la prafurile Knorr?
Ajungem din nou la concluzia ca trebuie sa-i recunoastem agentiei ca s-a orientat bine pe piata, dar, din motive pe care putem doar sa le presupunem, s-a oprit la o spoiala simplista si fara efort. Din pacate pentru ei, aceasta lipsa de interes se vede de la distanta si, bag mina in foc, ca si publicul mai putin avizat nu va musca momeala din supa instant.
Este cit se poate de normal sa-si doreasca asocierea cu o emisiune care prezinta bucate traditionale, gustoase si, prin esenta lor, opuse Knorr. E vorba totusi de mincaruri cu retete traditionale, naturale, uneori dificile. Knorr reprezinta opusul, rapid, non-natural, lipsit de traditie s.a.m.d. Insa e pacat ca agentiile pierd mereu din vedere ca e cel putin la fel de important si "Cum-ul" si ca daca alegi bine ce sa spui si unde, treaba e numai pe jumatate facuta.
Banuiesc ca nimanui nu-i place mincarea pe jumatate facuta, dar sint convins ca nimanui nu-i place o reclama pe jumatate facuta.
Emisiunea
D-le Radu Anton Roman. Va apreciez ca pe un adevarat specialist in gastronomia traditionala si va invidiez uneori pentru priceperea cu care minuiti si vorbele. Cum se face atunci ca negati, ce-i drept in 30 de secunde sau un minut, ceea ce propovaduiti in restul de 45 de minute? Banuiesc ca hotarirea a venit de mai sus si nu am aceleasi pretentii de la persoane a caror singura treaba in viata si la post este doar sa faca mai multi bani.
In loc de desert
Recomand un studiu mai atent asupra modului in care se face product placement la vecinii de peste Ocean, mai ales prin filme. De cele mai multe ori, nici nu observam reclamele decit la a doua vizionare a filmului si asta pentru ca isi dau silinta ca totul sa decurga firesc si natural.
Una din primele lectii pe care le-am invatat e ca daca vrei sa prinzi mistretul sau gheonoaia in capcana, e bine sa iti ascunzi mirosul si sa te integrezi cit mai bine mediului. Artificialul creeaza instinctiv o reactie de respingere.
Cit despre emisiunea "Bucataria lui Radu" trebuie sa fac si eu un compromis si sa multumesc celor care au inventat telecomanda. Ma voi uita in continuare duminica dupa-amiaza la ea, dar voi sta pe faza sa mut postul. La fel cum sper sa faca si ceilalti privitori.
Va invit la telecomanda. Pofta buna.
