Mult timp, Marlene Stanciu s-a considerat un nomad al acestei lumi. A lucrat in domeniul cultural inca din facultate, a studiat si a lucrat la Berlin si Londra si s-a intors in Romania, sperand ca isi poate aduce contributia la Ministerul Culturii sau Institutul Cultural Roman. Politica romaneasca ramane indiferenta la astfel de initiative culturale, asa ca Marlene s-a intors in Transilvania, in satul copilariei. Aici si-a limpezit conceptul Kraftmade, o retea de mestesugari si creativi dedicata recuperarii unor traditii de patrimoniu.
Multa lume m-a intrebat care este sensul trecerii de la “consilier de ministru” la razboiul de tesut (a se citi “coada vacii”).
Cred ca acum, dupa acesti cativa ani de ‘craftivism’ acest clivaj pare mai mic, reintorcerea la mestesug mai plauzibila, convietuirea cu natura mai dezirabila.
Marlene povesteste cum a crescut Kraftmade, despre clivajul dintre urban si rural din Romania, reintoarcerea la mestesug si traditii, nostalgie, memorie colectiva si cum poate fi reinventat craftul in prezent.
M-am nascut si am crescut la Bucuresti, insa mult timp m-am considerat un nomad al acestei lumi. Am lucrat in domeniul cultural inca din facultate, din 2003, cand in Bucuresti abia mijea o scena de arta tanara si foarte ambitioasa sa-si gaseasca un drum, sa-si croiasca un loc. Apoi am plecat sa studiez si sa lucrez in Berlin si Londra unde m-am specializat in politici si finantarea culturii.
