Bucurestiul devine altfel dupa ce ai copii. Descoperi tot felul de lucruri. Ca nu exista trotuare, de exemplu. Ca o plimbare cu copilul in carut, pe trotineta sau bicicleta, din punctul A in punctul B este sport extrem. Ca nu prea e loc pentru copilarie. Acum, multe din luptele ONG-urilor se dau pe spatiul public. Iar pandemia a demonstrat ca avem nevoie de un ”afara” comun si de spatii publice prietenoase, unde sa se poata dezvolta comunitati. Din ce in ce mai multe asociatii mici isi apara drepturile si cer mai mult spatiu pentru folosirea comunitara. Pentru ca orasul sa redevina al locuitorilor lui.
Elena Lucaci a infiintat Asociatia Parinti de Ciresari ca parte din lupta ei pentru un parc. ”Mamele de pe whatsapp” și-au pus puterile, resursele și talentele laolaltă și astfel s-a dezvoltat o comunitate care incearca sa faca mai mult loc in Bucuresti pentru copilarie. Despre proiectele lor, București, parcuri și copilărie, dar mai ales despre comunități mici și îndîrjite, vorbește Elena în rândurile de mai jos.
Venita in Bucuresti din Rm-Sarat, m-am inscris la Drept mai mult pentru a corecta cu mintea de atunci niste nedreptati intamplate in copilarie. Nici Facultatea de Drept si nici profesia de avocat nu mi-au “potolit” acest drive de a face dreptate. Ba din contra, mediul acela nu mi se potrivea deloc, asa ca am renuntat. In ianuarie 2017, se cerea in Piata Victoriei corectarea une nedreptati si am simtit ca trebuie sa fiu acolo. Acela a fost momentul in care eu nu m-am mai simtit singura si am simtit puterea unei multimi. Azi la 34 de ani, construiesc o comunitate pentru a reusi ce de unul singur este imposibil.
