Ziaristii romani au acces la un numar in continua crestere de programe internationale de refacere si dezvoltare profesionala, puse la punct de mai multe organizatii occidentale, care s-au declarat ingrijorate de evolutia presei acolo unde, pana nu de mult, se credea ca jurnalismul este rege.
Pentru omul de rand, munca de jurnalist este fie o activitate pitoreasca, plina de aventura, fie o vanatoare lipsita de scrupule dupa subiecte mai mult sau mai putin interesante, in stare sa manipuleze audienta. Pentru ziarist, munca sa este adesea o operatiune birocratica, monotona, pe alocuri alienanta. Tot mai multe organizatii occidentale considera ca jurnalistul nu este decat un jucator care, din cand in cand, are nevoie de cantonamente menite sa-l ajute sa iasa din cotidian, sa-si improspateze abilitatile si cunostintele, sa invete noi trucuri in lupta cu aceia care ameninta democratia si interesul public.
Nenumaratele probleme cu care se confrunta de ceva timp jurnalismul american au produs efecte nebanuite, deloc pozitive, asupra felului in care audienta interpreteaza activitatea "cainelui de paza" al democratiei. Derapajele mediatice tot mai dese au determinat organizatii de seama sa initieze proiecte de motivare, de intarire a atasamentului ziaristului fata de munca sa. Proiectele au fost adoptate rapid de numeroase institutii europene si sunt deschise, in prezent, oamenilor de presa din tari precum Romania, in care democratia este inca tanara si unde calitatea profesiei de jurnalist lasa inca mult de dorit.
Baterii reincarcate in Vest
Pe langa programele educationale si de pregatire profesionala, aceste organizatii incearca sa-i atraga pe jurnalistii care cred ca le-a trecut "vremea scolii", prin asa-numitele proiecte de refacere. Acestea ii permit ziaristului sa se rupa de munca sa cotidiana, intr-un domeniu bine definit, si sa lucreze, alaturi de colegi din alte tari, la proiecte jurnalistice sau de cercetare din cu totul alt domeniu. In final, constient sau nu, el se intoarce acasa "proaspat" si plin de elan, cu o "tolba" de cunostinte si perspective noi asupra lucrurilor din jur. Cel putin asa spera organizatorii proiectelor respective.
Printre primele institutii care au inceput sa puna la cale astfel de programe sunt Centrul DeWitt Wallace pentru Comunicare si Jurnalism, de pe langa Universitatea Duke din Carolina de Nord, Fundatia Nationala de Presa - tot din SUA - Freedom House.
Ideea a fost preluata din zbor de organizatii europene sau internationale. Printre cele mai cunoscute in Romania se numara, potrivit Ioanei Avadani, presedintele Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), German Marshall Fund, Reteaua Sud-Est Europeana pentru Profesionalizarea Media, fundatia agentiei Reuters sau fundatia publicatiei britanice "The Guardian".
Modelul DeWitt Wallace
Daca unele organizatii colaboreaza intens cu CJI, altele invita jurnalistii sa ia parte pe cont propriu la programele lor de recuperare/redresare profesionala. Unul dintre acestea este Centrul DeWitt Wallace din Durham, Carolina de Nord, institutie care, potrivit prezentarii oficiale, a fost fondata pornind de la ideea ca mass-media libera este esentiala pentru durabilitatea democratiei. Combinand cercetarea stiintifica si experienta vietii reale, Centrul sprijina o politica de sustinere a presei libere si democratice in SUA si in lume.
Profesorul Kenneth Rogerson, director de cercetare la Centrul DeWitt Wallace, a explicat pentru "Saptamana Financiara": "Programul nostru nu este o scoala de jurnalism, ci unul care permite ziaristilor aflati la mijloc de cariera sa se intoarca la scoala si sa discute marile probleme ale politicii, economiei, culturii si societatii. Ei isi recapata astfel seva creativa". Cand revin acasa, "jurnalistii constata, de cele mai multe ori, ca privesc lumea cu alti ochi. Ei au petrecut intens o perioada de timp alaturi de jurnalisti din alte tari, au putut vedea locuri din SUA pe care multi nu au posibilitatea sa le vada, dar, mai ales, au devenit membri ai unor retele de contacte pe care altfel nu le-ar fi construit. Sunt revigorati si pregatiti sa-si faca treaba mai bine", spune Rogerson. El subliniaza ca unul dintre marile avantaje ale Centrului sau consta in faptul ca participantii la programele acestuia intra in contact cu jurnalisti de la cele mai mari institutii de presa - New York Times, CNN, USA Today, reteaua Knight Ridder. La aceasta se adauga experimente surprinzatoare pana si pentru americani, precum introducerea iPod (dispozitivele multimedia ale Apple) in sistemul de cercetare si in formarea retelelor profesionale.
Pe banii nostri, dar nu neaparat
Multe dintre centrele de specialitate si organizatiile profesionale din SUA se plang de faptul ca jurnalistii din tarile proaspat intrate pe calea democratiei nu se lupta pentru a deveni membri ai unor proiecte sau retele internationale, invocand lipsa de bani si dezinteresul organizatiilor media fata de profesionalizarea angajatilor. Reprezentantii Centrului DeWitt - institutie afiliata uneia dintre cele mai mari universitati private din Statele Unite - insista ca banii nu ar trebui sa fie o problema.
Aceasta datorita numarului mare de burse aflate la dispozitia jurnalistilor spre a participa la asemenea programe, precum bursele de presa Alfred Friendly, premiile Fulbright, bursele Centrului International pentru Jurnalisti sau Programul Ron Brown - multe dintre ele disponibile nu doar pentru Centrul DeWitt, ci si pentru majoritatea programelor de refacere profesionala din SUA si din Europa.
Da LIKE si urmareste IQads News pe Facebook.
Comentarii
Pentru a comenta, te poti loga cu