Pe 19 iunie, Timothy Egan, jurnalist si scriitor american premiat de-a lungul carierei lui cu Pulitzer sau National Book Awards, a publicat, in The New York Times , un material intitulat "The Corporate Daddy - Walmart, Starbucks, and the Fight Against Inequality". Pe scurt, textul puncteaza cateva din principalele probleme ale societatii americane actuale (salarii mici, taxe educationale mari, asigurari medicale precare etc) si felul in care doua dintre cele mai mari corporatii din lume, Walmart si Starbucks, ar putea contribui la imbunatatirea situatiei. Daca Starbucks da semne ca vrea sa-si ajute angajatii (recent a declarat ca va plati taxele de facultate ale lucratorilor sai), Walmart contribuie, spune Egan, la prapastia tot mai mare care se casca intre americanii bogati si cei saraci, care se chinuie sa supravietuiasca: lucratorii din lantul de magazine (cel mai mare angajator din tara) au salarii "umilitoare: in comparatie cu top managementul, si sunt nevoiti sa caute solutii in programe guvernamentale ca sa-si asigure traiul.
La o zi dupa publicarea lui "Corporate Daddy", Walmart a revenit cu un raspuns la articolul lui Egan, pe care l-a publicat pe blogul companiei. Semnat de David Tovar (Vice President, Walmart Corporate Communications), materialul incepe cu urmatoarele randuri scrise cu rosu: "Tim, multumim ca ai impartasit cu noi primul draft al articolului. Mai jos gasesti cateva idei care sa asigure faptul ca nu o sa fie publicat nimic neadevarat. Sper ca te ajuta. WMT". In continare, textul lui Egan a fost editat, cu un pix rosu, de catre corporatie, care i-a semnalizat greselile, neadevarurile, si l-a criticat pe jurnalist. Articolul arata cam ca o lucrare de control notata de profesor cu 4 (patru).
