La prima vedere, Media romaneasca traieste un fenomen contradictoriu. Pe de o parte, observam ca presa generalista pierde tot mai mult teren in favoarea celei specializate, fenomen intamplat in Occident cu mult timp in urma, odata cu explozia numarului de canale. In loc de cateva medii de presa foarte puternice si care sa monopolizeze audienta, acum avem cateva zeci sau chiar sute, fragmentate, care isi aroga fractiuni mici, dar stabile din publicul-tinta.
Mai mult, media generalista si-a pierdut sex-appeal-ul, oamenii interesandu-se tot mai mult de acele televiziuni, reviste sau site-uri care raspund preocuparilor profesionale sau personale ale acestora si mai putin unui entertainment care se adreseaza maselor. Urmatorul pas este ca fragmentarea pe criterii geografice sa devina mult mai ampla. Se va ajunge ca fiecare sector al Capitalei sau chiar oamenii care se inscriu in anumite categorii de venituri sa receptioneze prin cablu alte reclame, alte emisiuni, alte programe. Pe masura ce tehnologia va avansa, si ceea ce numim media "generalista" isi va schimba infatisarea, se va personaliza, adresandu-se diferit fiecarui om in parte, in functie de profilul si interesele lui.
Investitorilor in publicitate le e tot mai greu sa-si atinga publicul-tinta vizat prin canale generaliste, pentru simplul motiv ca anumite categorii de public nu mai vizioneaza decat tangential astfel de programe. Aparitia de reviste specializate si fragmentarea exploziva a mass media au fost o consecinta fireasca, acum pe masa fiecarui brand manager sau media buyer stand zeci, daca nu sute de publicatii care concureaza pentru o felie din tortul publicitatii.
In paralel insa cu aceasta "era a fragmentarii mediatice", traim si una a consolidarii in mari trusturi de presa, astfel incat se ajunge la fenomenul paradoxal in care, de fapt, aceste sute de mijloace media apartin unui numar de patru-cinci jucatori. Diversificarea media este doar o aparenta, fiindca fiecare dintre aceste consortii mediatice creste prin promovarea incrucisata a produselor de presa pe care le detin si prin urmarea unor filozofii comune. Achizitionarea recenta a ziarului Gandul de catre Media Pro, a revistei The One de catre acelasi trust sau a Grupului Catavencu de catre Realitatea Media arata apetitul marilor jucatori de a "inghiti" orice media independenta care are cat de cat succes.
Daca fragmentarea ajuta investitorii in publicitate sa-si rafineze instrumentele prin care isi ating audienta, consolidarea face greu de negociat preturi de media, fiindca, in realitate, traim in era lui "Take, Ianke si Cadar". N-ai prea multe pravalii de unde sa cumperi. Nu dai pretul cerut, n-ai bomboane de coliva. Intr-un fel, investitorii in publicitate au propria lor contributie la ce se intampla, fiindca prefera sa discute doar cu trusturile mari si sa investeasca in publicatiile si televiziunile acestora. Orice publicatie independenta de calitate, in lipsa unui management exceptional si a unui concept editorial iesit din comun, e aproape condamnata la achizitie, daca vrea sa supravietuiasca.
