Printarea 3D. Printre deschizatorii de drumuri, sase romani pasionati

Sase romani se afla in prima linie a dezvoltarii industriei si tehnologiei de printare 3D. Inovatie, o gramada de bani scufundati in reseach, tehnologii noi, plus mii de ore in atelier, incercand, gresind, notand si luand-o de la capat. Asa se imping lucrurile spre inainte intr-o astfel de piata, unde nimeni nu a facut mai nimic inaintea ta.

Fondatorul 3D Selfie, Costin Calin, este unul dintre ei. Cu fiecare email pe care-l schimbam cu Costin, imi mai trimitea cate o "chestie" la care lucreaza, un proiect la care s-a inregistrat progres.

Au planuri multe, in ciuda unor piedici ce pot deveni de-a dreptul frustrante. De pilda, birocratia sau lipsa resursei umane specializata si/sau dispusa sa faca R&D. In 2015 Costin si echipa lui au depus un proiect de finantare destinat companiilor IT care targeteaza industria Beauty. Proiectul in sine viza scanarea capului uman la frizer si maparea de frizuri dintr-o biblioteca. 8 luni mai tarziu Samsung anunta lansarea unui proiect pilot intr-o frizerie din Korea.

 Cititi mai jos povestea 3D Selfie si, daca tot sunteti aici, incercati sa pronuntati repede 'stereofotogrametrie'.

Cei sase

Costin Calin: Fondator si executiv, de profesie economist, cu mai multe descinderi in scena antreprenoriatului bucurestean.

Prima, in anul 1999 prin lansarea unui internet cafe & HoReCa biz, denumit WIRED cafe – vis a vis Facultatea de Drept Bucuresti, care traieste si astazi, insa cu alti proprietari. Apoi import-export materii prime industria maselor plastice, consultanta de management, corporatist si apoi freelancer. Autodidact si curios, imi place sa generez proiecte si sa le vad prinzand viata. Provocarea maxima, insa, sta in a mentine in viata proiectele decat in generarea de idei viabile.

Cornel Fudulu este CTO. Guru tehnic, solutii hardware & software, de formatie electronist. Co-Fondator la Wired Cafe, un prieten inca din copilarie ce detine toate skilurile necesare unui domeniu tehnic ca cel al universului 3D scanarii si 3D printarii.

Alexandru Ruff – cofondator pe activitatea de 3D printare, economist de formatie, este un prieten desavarsit si un caracter cum rar se mai intalneste pe lumea asta.

Radu Ialovoi, Costi Stefanita, Radu Mihail – colaboratori externi pe componenta de dezvoltare software. Adevarati profesionisti.

3D-ul, ca nisa

Pasionati de tehnologie, urmaream o industrie in care sa ne integram, industrie cu potential de crestere. Un mic desktop research in anul 2013 a evidentiat 3D-ul ca o trambulina destul de buna, asa ca am initiat un proiect de finantare cu grant, scris de subsemnatul (aveam deja skill-ul si ridicasem deja finantari de peste 80 de milioane de euro pentru terti).

Odata achizitionate echipamentele, primii fiind in acest univers 3D profesional, am inceput sa educam publicul. Si am observat ca un public profan este un cosmar pentru tehnologiile noi si inovatoare. 

Noi, cel putin un an de zile, am avut rol de cobai pentru furnizorul unuia dintre echipamentele de printare 3D, cu toate ca am platit pe el aproape 100.ooo de dolari. Iar producatorul este listat la NYSE si are multe milioane cifra de afaceri.

Am avut rabdare, iar noi am invatat impreuna cu distribuitorul furnizorului renumit (3D Systems), incercand sa intelegem tehnologia si aplicabilitatea ei.

Altfel, nu am stat degeaba. Nu aveam o solutie de scanare 3D pe care sa o aplicam pe subiecti umani. Solutiile de scanare 3D disponibile pe piata in anul 2013 erau costisitoare, asa ca ne-am apucat intern sa dezvoltam propriul ansamblu de stereofotogrametrie sau scanner 3D.

Am initiat, astfel, un proiect intern de R&D cu dezideratul de a scana rapid oameni, pentru a-i imprima 3D full color.

Primul print 3D al unui om l-am facut dintr-o scanare 3D facuta de ansamblul dezvoltat de noi (solutie hardware + software formata din 65 aparate foto declansate simultan). Zilele astea intentionam sa actualizam acest ansamblu la 110 aparate, pe care le detinem deja, insa cu greu gasim timp sa definitivam acest upgrade.

Cand am finalizat primul ansamblu de scanare 3D pe tehnologia de stereofotogrametrie, ne-am dat seama ca avem cam multe ore de om dedicate post-procesarii/corectarii modeluli 3D, asa ca ne-am mai incuiat 1 an in atelier/birou pentru a incerca o alta abordare – scanare 3D cu senzor de adancime (infrarosu). Inca mai scriem software la acest ansamblu.

Acum folosim o solutie hybrid, parte cumparata, parte dezvoltata de noi, prin care scanam oameni 3D pentru a-i printa 3D. Ne-a luat si aici luni bune pentru a invata cum este cel mai bine sa procedam, deoarece nu era nimic de-a gata disponibil.

Echipamentele pe care le detinem si utilizam sunt doar din gama professional. Cu acestea se pot realiza prototipuri destinate unor industrii diverse.

Integrare de 3D in realitate augmentata

Este una dintre directiile in care ne propunem sa mergem cu scanarile facute de noi (digital assets); tehnologia ne permite sa adresam servicii catre mai multe industrii, unde nevoia de vizualizare si experienta clientului este primordiala pe lantul de inovare si valoare pentru a ramane competitivi. 

Este vorba de integrarea de obiecte virtuale in lumea reala pentru a genera experienta explicita utilizatorului.

Exemplu: manual digital de service. Aplicatie prin intermediul careia in lumea reala se pot interpune obiecte virtuale pentru a exemplifica utilizatorului vizual ce pasi trebuie sa urmeze pentru a repara/inlocui un profil/subansamblu stricat/uzat etc.

Alt exemplu: vizualizarea unui obiect digital (scanat 3D sau desenat 3D) in realitate imediata, prin intermediul unei aplicatii de realitate augmentata. Vizualizarea bustului unei persoane scanata 3D cum sta pe propria carte de vizita, unde cartea de vizita este un obiect din lumea reala si il vezi pe ecranul telefonului prin intermediul camerei de fotografiat. Iar Bustul este ‘chemat’ dintr-o baza de date prin intermediul aplicatiei de realitate augmentata.

Oamenii...

...sunt foarte curiosi si deschisi sa experimenteze. As putea spune ca fac chiar coada la asa ceva, atata timp cat manifestarea are scop demonstrativ. Cei cu putere de cumparare nu au o problema in a imbratisa genul de integrare propusa (3dprint color, pentru a pastra momentul din viata peste ani)

Piata si echipamentele

Echipamente profesionale sunt aproape inexistente. Mai sunt prin universitati, dar nu le folosesc din pacate. Industiile care au R&D mai au echipamente de 3D printare, cei care apartin de grupuri puternice (auto, in general).

In tari mai dezvoltate economic chiar se printeaza 3D. Acolo, aceasta tehnologie nu isi doreste sa inlocuiasca tehnologiile clasice. Insa pentru volume de produse realizate in serii mici sau unicat, 3D este Solutia si este chiar mai ieftin; apoi, pentru industriile unde designul de produs conteaza, sau personalizarea produsului finit inseamna sa poti vinde, pe o piata din ce in ce mai completitiva, aceste tehnologii + creativitatea pot face diferenta.

Romania nu prea are putere de cumparare pentru astfel de tehnologii, unde inovarea de produs sau proces este doar litera moarta in strategii de dezvoltare pe care se pune praful inainte de a fi implementate.

De exemplu, am depus in luna octombrie 2015 proiect de finantare pe un program care sprijina dezvoltarea competitivitatii intreprinderilor ce isi propun sa dezvolte proiecte in domeniul IT, respectiv Plan de Afaceri in industria Beauty – scanarea capului uman la frizer si maparea de frizuri din biblioteca etc. 8 luni mai tarziu Samsung anunta lansarea unui proiect pilot intr-o frizerie din Korea.

Know-how la noi nu prea mai exista, iar atunci cand loveste pe cineva energia creativa, se ineaca repede in birocratie sau este irosit de lipsa de resurse. Nu poti sa faci R&D fara resurse – o sa vorbesc despre exemplul personal la punctual urmator, despre ce se intampla cand vrei sa faci R&D pe buzunarul propriu. 

Preturile la vanzarea serviciilor / produselor noastre trebuie adaptate la puterea de cumparare a clientului local, evident. In Germania, pretul la produsele noastre este cel putin dublu, care nu justifica intotdeauna efortul lor versus al nostru, nici de capital investit, nici de know-how. Concluzia este ca noua ne este de cel putin 2 ori mai greu decat le este lor.

Apoi, vizibilitatea noastra este mult mai mica decat la ei, efortul de marketing si promovare la noi fiind mai mare. Publicul lor de desfacere este mult mai mare decat al nostru, pe produse si servicii de avangarda (cauze: lipsa de educatie a publicului, putere de cumparare redusa etc)

Investitia initiala

Investitia initiala a fost 200.000 de euro din grant + contributia proprie, cu inca aproape 100.000 de euro in aproape doi ani si jumatate.

Banii s-au dus in general pe R&D cu tot ce inseamna asta: HR, hardware + software + chirii + know-how (citit, testat, gresit, invatat, testat, multa dezvoltare empirica. In Romania, uneori e mai greu sa gasesti un strungar bun decat un programator software)

Produsele si concurenta

Produsele nu se realizeaza usor. E multa tehnologie care ajuta si usureaza munca, insa exista si multa munca manuala de editare 3D, de aranjare a modelelor pentru 3D printare etc.

Ce este 3D este dificil de realizat si nu sunt multi specialisti disponibili; chiar ma gandesc ca ar fi interesant de facut o scoala de 3D-isti; este nevoie, avand in vedere universaul digital catre care ne indreptam.

Concurenta este buna, ai de la cine sa mai inveti, te motiveaza sa devii mai bun. E un mare dezavantaj sa nu ai concurenta, deci sa o lasam sa vina.

Mai greu este sa fii pionier sau infanterist, sa dai cu capul de toate greutatile inceputului si astfel sa ajungi sa nivelezi drumul pentru tine, ba chiar si altora care doresc sa mai intre pe piata.

Avand in vedere ca vizibilitatea pentru astfel de produse/servicii este destul de mica in media romaneasca, e greu de vorbit despre o piata, oricate evenimente si televiziuni as fi vizitat pana acum pentru a educa in privinta acestor tehnologii si posibilitatile lor de integrare.

Sper sa se formeze o piata de asa ceva in Romania. Daca nu, vom duce serviciile si produsele unor piete mai mature, mai formate pentru a primi asa ceva.

Promovarea

Nu prea exista o relatie intre noi si realizatori de evenimente. Cei care organizeaza evenimente mari B2B vor bani pentru a te lasa sa expui. Incercam sa mergem si la astfel de evenimente in masura in care ne permite bugetul.

Evenimentele corporate sau cultural ar fi interesante pentru noi, pentru ca ele urmaresc experienta vizuala client/public. Inca nu reusim neaparat sa penetram, ori sa fim short-listati de agentii. Cred ca am avea ce comunica.

Provocari

Tehnologia progreseaza rapid. Poti avea surpriza ca tehnologia ce putea fi achizitionata la preturi prohibitive acum doi ani sa fie inlocuita de un produs inovativ realizat de un start-up finantat printr-un crowd-funding. Este bine insa. Nu poti sa iti faci un scenariu de biznis clasic, cu timpi de amortizare pe investitie si tot asa.

Inca o provocare: lipsa de utilitate evidenta a unor produse mult prea sofisticate pentru nevoile unei societati post-criza economica. Imi dau si eu seama ca ar fi mai interesant sa poti sa platesti servicii de calitate la medic decat la 3D-istul care iti propune statuie :)

Asta inseamna ca trebuie si mai multa creativitate pe partea de comunicare. Ceea ce e destul de dificil pentru un start-up care are resursa umana redusa si concentrata sa stea bine pe partea de tehnologie.

Apoi, lipsa resursei umane specializata si/sau dispusa sa faca R&D de dragul de a descoperi lucruri, de a fi primul in ceva. Oamenii destepti sunt ocupati, si astfel, exista industrii gen gaming care platesc mai bine decat un start-up. 

Alte industrii

Urmarim constant modalitati de monetizare si avem deja proiecte initiate in industrii ca textile, entertainment, auto, consumer.

"Cumintenia Pamantului"

Proiectul realizat cu cu GMP este o colaborare cu ASA (augmented space agency), unde noi am realizat scanul 3D al Cuminteniei Pamantului si cei de la ASA au realizat aplicatia de augmentare a obiectului digital.

Proiectul are menirea de a populariza Campania de strangere de fonduri pentru a pastra capodopera lui Brancusi in patrimonial cultural national, unde copiii nostri ar trebui sa se bucure de aceasta mostenire. Tot acest proiect este o bucurie de colaborare pentru noi si nu am simtit ca muncim.

Aceasta colaborare sper sa deschida o directie noua pe care oricum o urmaream de cateva luni, respectiv posibilitatea dezvoltarii propriei aplicatii de realitate augmentata prin care sa oferim si mai multa experienta vizuala clientilor nostri, atat pe relatia B2B cat si B2C.

Astfel, ne propunem in urma acestei experiente sa aducem muzeul in strada, respectiv gardul muzeului sa fie si el utilizat ca spatiu de expunere pentru muzeu, unde sa montam cateva QR-codes, care sa cheme prin aplicatia de realitate augmentata sculpturile 3D pe care le avem deja scanate.

Ma refer aici la Brancusi, unde am reusit prin bunavointa Muzeului de arta din Craiova sa extindem portofoliul digital cu inca 6 lucrari de sculptura realizate de Brancusi.

Daca gasim bunavointa si din partea altor muzee, vom incerca sa extindem acest proiect, reusind astfel pe langa o conservare a acestui patrimoniu cultural, prin scanarea lor 3D, si o abordare avangardinsta de expunere a acestor lucrari.

Alte proiecte

Am avut anul in anul 2015 o participare la ComiCon, insa nu a inteles nimeni despre ce vorbim si ce prezentam.

Erau atatea figurine, personaje de jocuri si si filme de actiune, incat la momentul la care vedeau figurinele noastre, nu isi dadeau seama ca sunt personaje reale, noi, expozantii chiar, ei cautatnd personaje celebre :)

A trebuit sa aducem 2 imprimante 3D in expozitie pe care sa le punem la lucru, ca sa inteleaga lumea despre ce vorbim.

In 2015 si 2016 am fost la 2 editii ICEEFest, unde ne-am bucurat de aprecieri si cateva optiuni de colaborare. 

Am devenit mai activi in spatiul public incepand cu luna iunie 2016. Pana atunci, am stat in atelier bricoland, nefiind 100% multumiti de propunerea noastra pentru publicul larg. Am iesit in strada sa scanam oameni la SpotLight si am avut un efect de coada nescontat. A stat lumea la coada ad literam pentru a fi scanat 3D si integrat in Facebook.

Proiectul meu preferat este cel pe care nu l-am facut inca. Construim un 3DSelfie LegoHead PhotoBooth, pe care il vom aseza in Mall Afi Cotroceni, in parteneriat cu Auchan.

Aici trecatorii isi vor putea face 2 poze, alege din ecran touch screen stilul parului si culoarea lui, iar noi in back office vom randa 3D aceste poze si printa color 3D color capul acelei perosoane pentru a se integra ulterior pe minifigurine Lego.

Altfel, construiesc acum un flux in care pe langa scanarea 3D a oamenilor pe care o propunem la evenimente, sa putem sa ii integram in AR chiar in cadrul acelui eveniment. Pentru asta construim infrastructura software din spate pentru a putea iesi in luna septembrie si cu acest serviciu.

Un proiect drag pentru care am scris deja planul de afaceri si astept evaluarea lui si sper finantarea cu un grant este construirea unui ansamblu de scanare 3D a corpului uman, si scrierea algoritmului de mapare a alunitelor ca harta pe corpul uman si evaluarea riscului de cancer.

Viziunea este de a lansa o retea 3DSelfie la nivel national, deoarece cred cu tarie ca aceasta tehnologie de scanare 3D si imprimare 3D color va deveni fotografia secolului urmator. 

Putem face cuburi de gheata dupa chipul si asemanarea oricui; un proiect pe care inca nu l-am facut, dar o sa il facem :) si alte astfel de proiecte de ‘reverse engineering’.