Cica la nastere avem in jur de 10-20 de miliarde de celule nervoase. Si spune-se ca acest numar scade treptat pe masura trecerii timpului. Adica, exemplificand cat se poate de nepretentios, daca atunci cand am inceput aceasta fraza aveam optsprezece miliarde doi neuroni, este foarte posibil ca inainte sa pun punct numarul lor sa se rotunjeasca. Daca asociem celula nervoasa cu inteligenta, inseamna ca acum inteleg mai putin din lumea din jur. Daca, pe de alta parte, o asociem cu durerea, probabil ca voi putea de acum sa prepar omleta doar cu mana. Eu unul zic sa o asociem de data asta cu durerea. Fie si doar pentru faptul ca cealalta "maladie", nu are nevoie de publicitate.
In curba tematica a publicitatii de la televizor putem identifica cu usurinta ascensiunea lucrurilor care ne preocupa. Sau a lucrurilor pe care advertiser-ii spun ca ar trebui sa ne preocupe. Nu trebuie sa fii foarte atent ca sa constati ca in aceasta perioada sentimentul preponderent in sanul societatii de consum este durerea. Ne dor dintii, ne doare cefaleea, ne doare stomacul, ne doare dolor. Rezumand: ne doare sufletul din cap pana in picioare. Si, pentru ca desi suntem un popor obisnuit cu durerea, aceasta nu constituie un avantaj competitiv in capitalism, va trebui ca in timp ce ne masam nervii mirati din batiste, sa alegem totusi un remediu din vasta oferta prezenta la televizor.
