Cum mai e sa fii liber?

Buzz cu Sabin Staicu si Alex Paizan (copywriteri in devenire)

I-am cunoscut mai bine pe Sabin si pe Alex si am vazut ce le poate pielea (dpdv creativ, ofc) in timpul internshipului lor la IQads, in perioada pregatirii ADfel. Ei sunt cei doi membri ai programului IQads Kadett care au lucrat cu echipa IQads la multe dintre ideile neconventionale pe care le-ati vazut implementate la ADfel.

IQads: Facem acest interviu ca sa le aducem aminte oamenilor de publicitate cum era viata lor pe vremea cand erau tineri si liberi sa faca tot ce le trecea prin cap (adica inainte sa se angajeze si sa-i prinda prea des ora 4 noaptea la birou). N-o sa va ascund ca sunteti aici ca sa va invidiem :D. Pentru inceput, fiindca tot se termina vara: cum e vacanta tipica pentru voi?

Sabin Staicu: Eu merg in super-excursii cu super-oameni care-mi sunt super-prieteni si cu care ma super-distrez. Mergem cu super-nasul care ne ia doar 20 de lei pana in Super-Vama si ne lasa sa dormim la super-cusete. Cum spuneam, ne super-distram, super-dansam si super-radem. La un moment dat, cand suntem super-obositi ne super-odihnim in super-parcuri si pe super-plaje. Ne hranim cu super-shaorma si cu super-covrigi cat avem bani, iar dupa cu super-rabdare. Si totul ca sa ne intoarcem acasa si sa zicem ca a fost super.

Alex Paizan: O iubire de-o vara, multe nopti nedormite, despartire, multe nopti nedormite, multa bere, multe nopti nedormite, Sunwaves & The Mission, multe nopti nedormite (nu neaparat in aceasta ordine).

IQads: Care e cea mai mare nebunie pe care ati facut-o vreodata in vacanta?
Sabin Staicu: Hmmm, sa fie cand am dormit in Spania trei zile pe plaja sau cand am iesit prin parc vineri seara si m-am intors luni acasa dupa ce am fost cu cortul la baraj la Siriu? Sa fie in Vama, cand m-am ratacit de grup si chiar si de mine pentru ca habar nu aveam nici unul unde fusesem cu o noapte in urma? Sau sa fie in tabara din Caciulata cand am stat jumatate de zi sa tai un copac cu cutitul pentru ca voiam sa am cel mai mare lemn de la focul de tabara? Sa fie in tabara din clasa a doua cand m-am ratacit prin padure cu inca un coleg? Oare care sa fie?
Alex Paizan: Ultima de care imi amintesc...sex in telegondola din Mamaia :D

IQads: Dar de ce le-o placea atat de mult oamenilor din publicitate sa mearga in Vama?
Sabin Staicu: Pentru ca “extraterestii merg iarna la ski si vara-n Vama”, pentru ca este singura statiune in care poti sa stai la foc de tabara si sa asculti muzica de chitara, pentru ca este singura statiune in care nu se serveste ceafa de manelist, ci creier prajit.
Alex Paizan: In Vama mergeam cand eram mai mic. Acum nu mai e genul de loc in care as merge...

IQads: De ce credeti ca e misto sa lucrezi in publicitate?
Sabin Staicu: E misto sa lucrezi in publicitate prin simplul fapt ca lucrezi in publicitate si ca poti sa spui asta cand te intreaba cineva unde lucrezi. E sexy. E misto sa lucrezi in publicitate pentru ca poti sa faci anumite chestii pe care altii nu-si permit sa le faca - “Asa e el, mai nonconformist”. E misto sa lucrezi in publicitate pentru ca ideile bune pot sa iti vina si in parc, nu neaparat la birou. Deci, de ce sa stai toata ziua la birou? E foarte tare sa lucrezi in publicitate pentru ca iei bani pe ganduri, iar eu gandesc de vreo 20 de ani… am ceva experienta.
Alex Paizan: Pentru ca mai faci din cand in cand oamenii sa rada, sa planga, sa zambeasca, sa te urasca, sa te iubeasca. Si daca nu te vor iubi, macar pentru momentele in care exclama: ,,Aha!” sau ,,Geniala reclama aia!”

IQads: Ati auzit si chestii nasoale despre munca in agentie? De exemplu, apar tot mai des nume de oameni de publicitate care au abandonat industria si au plecat in tarile calde (nu stiu daca nu cumva li s-a tras de la Bogusky)? Ce credeti ca i-a facut sa renunte?
Sabin Staicu: Am auzit tot felul de motive pentru care anumiti oameni au plecat din industrie, insa cred ca adevaratul motiv este acela ca nu le placea destul de mult ce faceau.
Alex Paizan: Au renuntat probabil cam pentru aceleasi motive pentru care au intrat prima oara in industrie.

IQads: Eu cred ca v-au venit atat de multe idei la ADfel tocmai pentru ca nu v-ati angajat inca intr-o agentie si n-ati apucat sa va blazati, sa incepeti sa va autocenzurati ideile, sa va intrebati de fiecare data daca sunt suficient de cuminiti incat sa fie aprobate. Care credeti ca sunt lucrurile care va alimenteaza creativitatea si pe care n-o sa le mai puteti face dupa ce va angajati?
Sabin Staicu: Nu m-am intrebat niciodata cat sunt de cuminti ideile pentru ca nu cred ca asa ar trebui sa gandim. Eu, personal, am incercat sa gasesc acele lucruri care mi-ar fi placut mie sa mi se intample si doar pe acestea le-am propus. Daca le placeau si lui Alex si lui Marin (n.r. Marin Preda, Sales Manager, Blue Idea) erau deja 3 din 3 oameni satisfacuti, deci erau idei bune si le propuneam mai departe, la client. Toate aceste idei cred ca sunt niste situatii pe care le-am trait, cu care m-am confruntat la un moment dat, intre care eu a trebuit sa fac doar niste legaturi, deci cred ca interactiunea cu mediul reprezinta principala inspiratie. Trebuie sa vezi si sa traiesti cat mai multe. Cand o sa incep sa lucrez nu cred ca o sa mai am atat de mult timp sa ies in lume si asta ar putea fi o problema.
Alex Paizan: Pentru a livra multe idei bune am nevoie de o minte limpede si neincarcata, completata de o stare de buna dispozitie/relaxare. Probabil nu la fel stau lucrurile cand ai un deadline presant, un pitch important sau cand lucrezi pe mai multe conturi in acelasi timp. Acea blazare, cenzura de care vorbesti cred ca provine mai degraba dintr-un simt crescand de responsabilitate pe care incepi sa l capeti dupa ce lucrezi o perioada pe niste conturi stabile.

IQads: Se mai intampla ceva nasol dupa ce te angajezi: usor, usor incepi s-o arzi prin locurile de hipsteri si sa pierzi legatura cu oamenii obisnuiti, cei pentru care faci reclamele pana la urma. Sunt acum niste activitati/momente in viata voastra in care sunteti mai aproape de oamenii normali si aflati cum gandesc? (Ziceti-mi macar ca sa cititi interviul peste un an si sa va aduceti aminte de toate lucrurile pe care nu mai aveti timp sau chef sa le faceti).
Sabin Staicu: O singura solutie vad pentru a pierde legatura cu oamenii obisnuiti: sa ma inchid in casa, sa scot calculatorul din priza si imi inchid telefonul. Altfel nu scap, sunt peste tot.
Alex Paizan: Dimineata in loc sa mi beau cafeaua de ora 10, ma duc in parc sa vorbesc cu cei mai mari „directori de creatie”, cu cei mai buni ,,generatori de insight-uri”. Mai creativi decat „creativii”. Mai talentati, originali, naturali si spontani decat noi toti. Copiii. Fac cele mai „tari” focus grupuri, garantat!

IQads: Sabin, sunt mai tentati cei din generatia ta sa vina cu idei de campanii in retelele sociale? Daca stai asa sa te gandesti, la cate dintre ideile de la ADfel ai propus si componenta de Facebook? Si ce e asa misto la Facebook de creeaza dependenta, pana la urma?
Sabin Staicu: Da, cred ca sunt foarte tentati cei din generatia mea sa vina cu idei pentru retele sociale. Nu de putine ori am auzit “Clar, facem campanie pe Facebook!”. Eu zic ca este justificata tendinta asta pentru ca trebuie sa ne ducem acolo unde este targetul. Am propus si eu componenta de Facebook la destul de multe din ideile pentru ADfel si asta pentru ca era o modalitate foarte simpla de a inmulti numarul de oameni care sa auda de campanie. Ce este tare la Facebook? Faptul ca daca stii pe cine sa urmaresti, gasesti niste chestii foarte interesante. Am prieteni care de fiecare data cand posteaza ceva sunt sigur ca o sa-mi placa. E ca si cum as avea niste oameni care lucreaza pentru buna mea dispozitie.

IQads: Alex, tu, in schimb nu ai nici cont de Facebook, nici de Twitter. Cum ai rezistat tentatiei si ce parere ai despre oamenii care sunt dependenti de retelele sociale?
Alex Paizan: Tot timpul am incercat sa ma ancorez cat mai mult in realitate (nu cea virtuala). Adica iesit mai mult, comunicare directa cu prietenii etc. Celor care sunt dependenti de retele sociale probabil ca le lipseste CEVA in viata de zi cu zi sau au probleme in raportarea fata de ceilalti / ei insisi.