Calatoritul a devenit un hobby mai realizabil ca niciodata. Transportul fara prea multa tortura birocratica, cu libertate de alegere intre clasicul tren, comfortabila masina, vitezomanul avion sau nonconformistul hitchhiking face ca „Ocolul pamantului in 80 de zile” sa para floare la ureche. La fel de mult au evoluat lucrurile si in privinta cazarii. Nu mai e musai sa-si golesti bunzunarele in hotelul de lux sau sa te trezesti cu dureri de spate in motelul sordid. De ceva timp, lumea recurge intr-un tren ascendent la hosteluri, unde se gasesc conditii decente la un tarif modest.
Dar mai exact, despre ce lume e vorba? Ei bine, publicul tinta al hostelurilor ar fi definit de urmatorul portret robot: tanar, 18-35 de ani, mai degraba calator decat turist, backpacker, open-minded, independent, fire usor boema, spirit de aventura, mereu in cautarea noutatii, sociabil, dispus sa cunoasca alte culturi si sa-si imparta camera cu alti necunoscuti, low-budget oriented.
Cum i te adresezi unui astfel de personaj complex? Hai sa incepem cu ideea neconventionala a unui suedez de a transforma un Boeing 747 vechi din 1976 si gata de aruncat la fiare vechi, intr-un hostel asezat aproape de aeroportul Ardala din Stockholm. Zborurile matinale nu mai dau bataie de cap, decorul inedit starneste cu siguranta curiozitatea, politica low-cost nu poate fi decat convenabila, asa ca Jumbo Hostel ofera acea experienta unica ravnita de backpackeri.
