Giulia Mangione este o artistă vizuală italiană, stabilită în Oslo, Norvegia, cunoscută pentru proiectele sale care îmbină fotografia, filmul și scrierea într-un mod unic. Cu studii de Literatură Comparată la Goldsmiths University of London, Arte Plastice la Academia de Artă din Bergen și, de asemenea, Povestire Vizuală Avansată la Școala Daneză de Media și Jurnalism din Danemarca, Giulia a publicat prima ei carte, Halfway Mountain, în 2018.
În cadrul expoziției „DOOM MOOD”, deschisă la Galeria Is This Art? a Centrului de Resurse în Fotografie (CdRF) până pe 28 februarie, Mangione expune lucrări din proiectul său de referință „The Fall”, care documentează anxietăți apocaliptice și povești despre sfârșitul lumii, fie ele reale sau imaginare. Expoziția propune un dialog vizual între viziunea sa și cea a tânărului artist român Toma Hurduc, sub curatoriatul Angelicăi Maria și Matildei Ardeleanu.
După București, expoziția va fi prezentată și în Norvegia, la Nitja Center, în cadrul proiectului „Next Generation of Artists”, finanțat prin Granturile SEE și Norvegiene - Fondul Național Bilateral în cadrul Programului RO-CULTURA.
În interviul de mai jos, Giulia Mangione vorbește despre cum arta poate reflecta și influența percepțiile asupra anxietăților colective, despre colaborarea cu Toma Hurduc și despre modul în care îmbină documentarul și ficțiunea pentru a crea povești vizuale memorabile.
Tema colapsului iminent
„Doom Mood” este titlul ales de curatori pentru această expoziție comună, care reunește lucrările mele din „The Fall” și proiectul „Two Suns” al lui Toma Hurduc. Totuși, pot spune că perspectiva mea asupra temei s-a schimbat semnificativ din momentul în care am început să lucrez la „The Fall”, la finalul anului 2019, până acum. După o pandemie, izbucnirea unui război în Europa, alte conflicte care au început și presiunea tot mai mare a crizei climatice, ceea ce mi se părea o temă îndepărtată a devenit din ce în ce mai reală.
De la „Halfway Mountain” la „DOOM MOOD”
„Halfway Mountain” este, în mod înșelător, un proiect despre fericire. La suprafață poate părea ușor și amuzant, dar cu cât parcurgi mai multe pagini ale cărții, cu atât devine mai întunecat. Este clar că fericirea prezentată este umbrită de multe întrebări și îndoieli, cum ar fi, de exemplu, relația dintre fericire și consumul ridicat de medicamente antidepresive. Am avut senzația că, explorând fericirea, am ajuns într-un loc întunecat, în timp ce, cu „The Fall”, care pornește de la o temă sumbră - sfârșitul lumii - am descoperit, totuși, o rază de lumină la capătul tunelului.
La intersecția dintre documentar și ficțiune
La baza proiectului se află multă cercetare și lectură, ceea ce reflectă background-ul meu documentar. Însă, atunci când construiesc o secvență de imagini pentru o expoziție sau pentru o publicație, aspectul ficțional intră în joc pentru a construi narațiunea. Fictivul este, de asemenea, elementul central al părții textuale din acest proiect.
Influența artistică asupra publicului
Cred că orice poate influența percepția publicului, chiar și rețelele sociale o fac. În cazul artei și al fotografiei documentare, consider că totul depinde de cât de multă încredere am în acel artist, bazată pe munca lui anterioară și pe ceea ce am aflat despre el din interviuri sau alte surse.
Colaborarea cu Toma Hurduc
Nu am avut prea mult timp să ne confruntăm ideile, dar într-un interviu comun l-am întrebat pe Toma cum își imaginează el sfârșitul lumii. M-a surprins să-l aud spunând cu certitudine că sfârșitul a început deja și că vom fi prea slabi, dezbinați și egoiști pentru a putea face ceva în privința asta. Pe măsură ce mă plimbam prin București, mă gândeam la cuvintele lui și mă întrebam dacă are dreptate. Faptul că un tânăr de 23 de ani poate avea o viziune atât de sumbră asupra viitorului mă întristează puțin și mă face să mă gândesc la ce fel de lume va trăi fiica mea.
Background în literatură comparată
Citesc mult atunci când lucrez la un nou proiect. Unele povești și detalii rezonează cu mine mai mult decât altele, iar acestea îmi vin în minte când fac fotografii. Multe dintre imaginile mele conțin ecouri ale poveștilor pe care le-am citit. După ce mă întorc dintr-o călătorie, developez și scanez filmul și fac mici printuri pe care le folosesc ca pe niște cărți de joc pentru a construi narațiuni vizuale. Este un joc amuzant care nu se termină niciodată. Uneori, lucrurile pe care le-am citit în pregătirea unui proiect revin în procesul de editare, atunci când creez linia narativă.
Echilibrul între tensiunea liniștită și panica bruscă
Imaginea gheizerului întunecat din Yellowstone este un bun exemplu al acestui echilibru între un eveniment brusc și unul așteptat de mult. Platoul vulcanic de sub Yellowstone este un supervulcan care va erupe, dar probabil foarte, foarte departe în viitor. Pe de altă parte, fotografia patului lui Samuelson reprezintă capitalismul - și asta este deja ceva ce ne afectează pe toți.
