La Câmpulung, oraș de munte cu patrimoniu bogat și un cadru natural privilegiat, dar fără cinematograf, teatru sau spații dedicate artei moderne, viața culturală se consumă mai degrabă ocazional decât constant. În acest peisaj, Cristina Stănescu a pornit Convivial și, în august, a adus împreună peste 500 de oameni prin proiectul „Creștem Comunități”, inițiat alături de artista Ioana Nicoară și finanțat de AFCN.
"Oamenii din Câmpulung nu sunt obișnuiți cu genul acesta de evenimente, pentru că, din păcate, nu au avut parte de ele constant. Nu există încă o cultură a participării, iar asta se simte. Tocmai de aceea, nu stăm să așteptăm, încercăm să ieșim noi în întâmpinarea lor", spune Cristina.
Trei evenimente au transformat o grădină într-un spațiu viu, unde arta și dialogul au umplut golurile lăsate de lipsa infrastructurii culturale. Acolo, la poalele munților și la două ore de București, s-a văzut cum o comunitate poate descoperi că are voce și că merită să fie ascultată.
Cum se trăiește zi de zi la Câmpulung
Câmpulungul are un farmec aparte, munții aproape, aer curat, clădiri vechi care spun povești și un ritm de viață care te obligă să încetinești. Aici poți respira altfel. Dar tocmai acest ritm poate deveni, pentru unii, monoton, mai ales când lipsesc evenimentele și spațiile care să ne aducă împreună. Foarte des am întâlnit oameni cu idei, cu energie, cu dorința de a face ceva, dar care nu știu unde sau cu cine. Noi am simțit asta și ne-am dorit să creăm un loc în care viața culturală și socializarea să fie vie, constantă și relevantă pentru comunitate.
Unde se întâlnesc tinerii din oraș
Tinerii rămași se adună în colțurile pe care și le inventează: o cafenea, o bancă în parc, în poarta stadionului, lângă un automat de cafea sau la un eveniment întâmplător. Dar nu există un alt loc gândit pentru ei, unde să se simtă bineveniți, ascultați, acceptați, încurajați să-și pună ideile în practică. Convivial își propune să fie exact acel loc: un hub cultural unde poți să vii și să creezi, să înveți, să te implici, să întâlnești oameni ca tine. Și mai ales, un loc în care să simți că aparții.
Cum a apărut Convivial
Convivial a pornit dintr-o nevoie personală, care am observat mai apoi că era o nevoie colectivă. Când ne-am mutat din București, eu și soțul meu, împreună cu cei doi copii, căutam un loc în care să ne simțim bine. Ne doream un spațiu în care copiii să fie în siguranță, să petreacă timp de calitate, iar noi să cunoaștem oameni diverși și deschiși. La scurt timp, ne-am dat seama că nu eram singurii care simțeau asta.
Cu toate că anumite voci mi-au spus atunci că nu ar fi bine să „mă complic” cu adolescenții, pentru că sunt „problematici”, tocmai această percepție m-a revoltat și motivat și mai tare, mai ales că aveam doi copii adolescenți și vedeam clar cât de ignorată este această categorie de vârstă.
Deci, scânteia a fost dorința de a aduce laolaltă oamenii într-un loc în care să găsească libertatea, încrederea și validarea de care aveau nevoie. Așa s-a născut Convivial: dintr-o idee cu suflet, apoi cu multă muncă și răbdare și pusă în mijlocul orașului, ca o invitație deschisă către comunitate.
Primul proiect prin care v-ați dat seama că oamenii din Câmpulung pot lucra împreună
Momentul în care am simțit cu adevărat potențialul comunității a fost în 2019, la una dintre primele seri de film în grădină organizate de noi. Pe atunci, Convivial era împărțit în mai multe zone: o sală de lectură, un spațiu cu boardgames, o zonă de jocuri video, o sală pentru muzică și dans, cafenea și, bineînțeles, grădina. În seara aceea, peste 180 de oameni, majoritatea tineri, au umplut curtea și casa. S-au răspândit firesc prin toate colțurile, alegând activitățile care li se potriveau cel mai bine. Nimeni nu le-a spus ce să facă, cum să se poarte, unde să stea. Și totuși, era o atmosferă specială care părea că impune un respect reciproc natural, fără reguli scrise, și în același timp care oferea încredere.
Pentru mine a fost un moment magic. Am simțit că oameni atât de diferiți pot fi împreună, fără efort. Pot crea legături, pot schimba idei, pot construi ceva frumos, chiar dacă nu se cunosc. Era dovada că, atunci când creezi spațiul potrivit, oamenii știu instinctiv ce să facă cu el. Și asta nu poate duce decât spre ceva bun.
Povestea „Creștem Comunități”
E cel mai amplu și mai ambițios proiect al nostru de până acum. Este primul proiect cu finanțare, este primul proiect AFCN. Dar dincolo de evenimente, ateliere, conferințe, spectacole și parteneriate, „Creștem Comunități” înseamnă un proces. Un drum pe care îl parcurgem împreună cu oamenii din oraș, fie că sunt tineri, copii, părinți sau bunici.
Cred cu tărie că gustul pentru cultură se formează prin educație și expunere constantă la forme variate de expresie artistică. Câmpulung, din păcate, are un acces foarte limitat la cultură, nu avem cinematograf, galerii de artă, săli de expoziție sau teatru. Pentru astfel de experiențe, oamenii trebuie să meargă la Brașov sau București, ceea ce le limitează mult oportunitățile. Visul meu a fost să creștem aceste oportunități, să creăm contexte, să consolidăm comunitatea, să aducem oamenii împreună. De aici s-a născut proiectul „Creștem Comunități”. Am gândit împreună cu partenera mea de proiect, Ioana Nicoară, evenimente variate, dedicate nu doar tinerilor, ci tuturor categoriilor de vârstă, inclusiv persoanelor defavorizate. Am încheiat parteneriate cu școli, cu primăria, cu DGASPC Argeș, pentru a implica și tinerii din centre, care își doresc să participe, dar nu au acces. Așa a prins viață „Creștem Comunități”, din dorința de a aduce oamenii împreună și de a construi ceva real, cu sens.
Pentru mine, proiectul acesta este mai mult decât o serie de activități, este o bucată din visul meu de a vedea oameni conectați, încrezători și implicați. Este dovada că, atunci când faci totul cu grijă și din inimă, chiar poți schimba lucrurile și poți construi ceva solid, care să rămână în timp.
Cum reușiți să aduceți la evenimente și oameni care, în mod normal, nu ar veni la evenimente culturale?
Nu e deloc ușor. Oamenii din Câmpulung nu sunt obișnuiți cu genul acesta de evenimente, pentru că, din păcate, nu au avut parte de ele constant. Nu există încă o cultură a participării, iar asta se simte. Tocmai de aceea, nu stăm să așteptăm, încercăm să ieșim noi în întâmpinarea lor. Organizăm activități variate, mergem în afara spațiului nostru ori de câte ori avem ocazia, colaborăm cu instituții, cu lideri informali, cu oricine poate deveni o punte între noi și comunitate. De multe ori legăm activitățile noastre de interesele lor reale. Cel mai frumos este atunci când oamenii vin pentru ceva și rămân pentru că au descoperit mai mult decât se așteptau.
Chiar dacă drumul a fost anevoios, în timp am reușit să strângem în jurul Convivial oameni care au simțit și au vrut să facă parte din poveste. Am lansat apeluri la voluntariat, colaborare, implicare și au răspuns. Azi, avem în jur o echipă de oameni extraordinari, care cred în ceea ce facem, care vin cu idei, cu energie și cu încredere. Ei sunt dovada că, atunci când crezi cu adevărat în ceea ce faci și nu te grăbești, comunitatea se strânge în jurul tău.
Un moment în care ți-ai zis: „uite, chiar schimbăm ceva aici”
Da. A fost un atelier cu adolescenți despre upcycling, și unul dintre participanți mi-a spus la final: „Nu credeam că pot să fac ceva cu mâinile mele și să le placă și celorlalți.” A fost atât de sincer și de fericit încât m-a impresionat. Pentru că acolo, în acel „nu credeam că pot”, era tot sensul muncii noastre. Dacă cineva pleacă de la un atelier mai încrezător, mai curios, mai conectat, înseamnă că am schimbat ceva, înseamnă că ne-am atins scopul.
Rolul tinerilor în viața culturală a orașului
Tinerii pot fi motorul creativ al oricărui oraș dacă le oferim încredere, spațiu și ocazia să învețe făcând. La Convivial, nu îi tratăm ca simpli participanți, ci ca parteneri reali. De multe ori, gândim evenimentele împreună cu ei, le cerem părerea și ținem cont de perspectiva lor. Unii dintre ei au ajuns să organizeze activități de la zero, să coordoneze ateliere sau să-și pună în practică propriile idei. Alții au devenit voluntari de bază, parte din echipă. Noi le oferim sprijin, resurse și, mai ales, libertatea de a experimenta, de a greși și de a crește fără teama că vor fi judecați. Asta credem că îi ajută să-și descopere vocea și rolul în comunitate.
Parteneri
Căutăm parteneri care cred în puterea comunității și în ceea ce facem. Poate fi o instituție, un ONG, o companie sau oameni, cât timp avem aceeași viziune, putem construi împreună. Avem nevoie de parteneri care pot aduce energie, resurse, timp sau experiență. Dar mai ales, care vor să fie parte din poveste, nu doar un sponsor pasager.
Cum convingi un vizitator să vină la Câmpulung și pentru viața culturală? Are orașul viață culturală?
Are, este o viață culturală timidă, dar cu potențial uriaș, care stă încă în picioare datorită câtorva oameni care nu renunță. Îl convingi pe un vizitator dacă îl aduci la un eveniment Convivial, la festivalul Chapeau Muscel, la festivalul de rock Posada sau dacă îl lași să guste o zacuscă făcută într-un atelier, să vorbească cu un meșter local, să vadă un film într-o grădină cu mulți tineri care comentează după. Viața culturală nu e neapărat o clădire frumoasă. Este energia care se creează între oameni. Iar la Câmpulung, avem din ce în ce mai mult din asta.
Cum vezi Convivial și orașul peste 5 ani
Îmi doresc ca peste 5 ani, Convivial să fie un reper, nu doar pentru Câmpulung, ci și pentru alte orașe mici care visează să-și regăsească spiritul comunitar. Văd orașul mai viu, mai curajos, cu mai mulți tineri care rămân sau se întorc pentru că simt că aici pot construi. Și, cel mai important, îmi doresc ca oamenii să spună: „Mă simt bine aici. Nu am de ce să plec!”
