[România care ne place] Vlad Popovici: E ceva magnetic, care nu m-a lăsat să plec, oricâte alte oportunități aș fi avut. E aerul ăla pe care-l respiri când cobori din avion și simți că ai ajuns acasă

Cred că e prima dată de când am reluat seria asta, când titlul unuia dintre interviuri chiar declară iubire României. Vlad Popovici, Co-Fondator și CMO Aigia, ne-a răspuns la întrebări săptămâna trecută, iar noi scriem această introducere la o zi după decizia de retragere de la guvernare a celui mai mare partid din țară. Aaaaahhhh, e o nesfârșită luptă interioară treaba asta cu optimismul românesc; și ce e și mai frumos e că trebuie să și câștigăm, dar să și pierdem noi înșine împotriva noastră, ca să ne convingem că încă nu e timpul să renunțăm.

Pentru Vlad, România rămâne locul unde încă întâlnește cei mai mulți oameni talentați și puși pe testat idei și pornit afaceri care înainte erau aproape imposibil de implementat. Este, totuși, o simbioză frumoasă între puterea oamenilor de a visa curajos și blândețea locului de a-i lăsa să facă ceva din visele lor. Dar cu toate clusterele de comunități - tineri antreprenori, antreprenori cu afaceri de succes, ONG-uri, asociații, vizionari în tech, în politică, în dezvoltare industrială - românii, priviți din avion, încă funcționează pe principiul fiecare pentru el. Lucru care ar trebui să se schimbe (vezi mențiunea cu guvernarea).

Ce cuvânt greu. Greu de dus și când e rău, și când trebuie să devină bine. Dar cum suntem deja în etapa de rău, legile universului ne asigură că, după asta, urmează, inevitabil, bine (în timp ce scriu asta, vecinul de la 2 ascultă ”Imagine” a lui John Lennon - ce serendipity). Până atunci, hai să vedem ce părere are Vlad despre România lui.

Ce te leagă de România

În particular, familia și prietenii. Și, în general, oportunitățile și potențialul de a ne dezvolta – ca indivizi și ca țară – în regiune.

România abundă de oameni talentați (și, poate pentru prima dată, se întorc mai mulți români decât cei care aleg să plece) și este încă un teren fertil, cu efect de multiplicare, pentru toți cei care visează o idee și o pun în practică – cei care au o ambiție antreprenorială și pot aduce valoare adăugată, în orice domeniu.

În plus, simt un puternic sentiment patriotic și de iubire pentru țara și pământul ăsta. E ceva magnetic, care nu m-a lăsat să plec, oricâte alte oportunități aș fi avut. E aerul ăla pe care-l respiri când cobori din avion și simți că ai ajuns acasă.

Cu bune și cu rele, cum te-a format?

Mereu din rele am făcut bune, pe principiul „ce nu te omoară te face mai puternic". Cred că am văzut și trăit multe situații la limită care m-au făcut rezilient și m-au învățat că nu trebuie să aștept nimic de la alții – schimbarea ține doar de mine. Așa că m-a făcut ‘do-er’: să nu las pe mâine ce pot face azi, să mă gândesc tot timpul cum pot deveni mai bun.

Convenția de a fi român

„Suntem cu toții români, dar fiecare e pentru el."

E un principiu pe care trebuie să-l schimbăm dacă vrem să fim o națiune puternică.

Cum e viața ta aici

Viața mea personală și profesională a orbitat mereu în jurul unui network solid și în continuă expansiune.

Viața în România te provoacă să ieși mereu din bula ta, să cunoști cât mai multă lume, să socializezi, să creezi oportunități. Încă din studenție am intrat într-un club din ASE (ASER) ca să cunosc oameni și să construim împreună proiecte, apoi am deschis alte uși, și mai interesante. Cluburi precum Rotary, Romanian Business Leaders, CEO Clubs, CommUnity International sau altele de profil nu fac decât să-ți capitalizeze potențialul și să-l transforme în oportunități.

În același timp, ca să poți reuși, ai nevoie de două lucruri esențiale care te vor defini ca individ: reputație și trust.

Ce a însemnat să te naști în România

Îmi amintesc că într-o excursie în Egipt, un cuplu a lăsat tips ghidului – 50 de euro. Am strâns în pumn cei 10 euro pe care îi aveam pregătiți, sperând că voi face senzație. Am făcut ochi mari și am zis: „Da, sunt elvețieni, normal, își permit. Ce bine era să fim și noi din Elveția." Apoi, intrând în vorbă cu ei, mi-am dat seama că sunt norocos că e România. În viață nu este numai despre bani și condiții, ci și despre valori, tradiții, chiar și religie.

Zicala „toți ne naștem egali" este doar parțial adevărată: ne naștem în locuri și contexte diferite, care își pun amprenta definitorie asupra modului în care ne croim drumul în viață. Dar, în final, ține doar de noi cum navigăm și ce facem cu șansele care ni se oferă.

Ce îți (mai) place în România

Am călătorit destul de mult prin lume și am văzut locuri minunate, am cunoscut oameni la fel de faini. Dar simt că România mă surprinde mereu, pentru că este în plină transformare, construcție, dezvoltare. E un haos și un amalgam de lucruri interesante.

Nu e pentru oricine, dar simt că e un ecosistem cu bune și cu rele care mă ține în priză.

România mea este o țară care are un proiect de țară și o viziune pe termen lung. Una care să fie credibilă, realizabilă, și care să ne unească pe toți în jurul ei.

Ce îți oferă România

E (încă) un loc de adaptare, dar adaptarea înseamnă creștere.

România are un potențial fantastic prin prisma poziției geografice, a oamenilor talentați, a resurselor de multe feluri ș.a.m.d. Are însă nevoie de un proiect de țară, o direcție, o viziune – unde vrem să fim în 10 ani ca națiune și popor – și o clasă politică cu adevărat pro-România.

România mai are nevoie să scoată în față cât mai multe modele sănătoase. Are nevoie de inspirație, de spiritualitate, de momente în care să rezonăm și să ne bucurăm împreună. Cum zice și imnul nostru: uniți în cuget și-n simțiri.

O Românie perfectă?

1. Geografic: România Mare.

2. Economic: în top pe agricultură, energie și tehnologie. Mi se par trei industrii fundamentale în care trebuie să fim autonomi, pentru viitorul incert al omenirii.

3. O adevărată națiune: toți uniți și mândri sub același tricolor, adică un proiect de țară pe 10 ani care să mobilizeze românii pe toate palierele.

Speranța și libertatea în România

Speranța în România: un leadership politic și instituțional care să genereze un proiect de țară. Ar fi fantastic și ar crea o energie națională de neoprit – oamenii așteaptă asta. Ca model, mi se pare că Polonia face asta pe foarte multe planuri și e de urmat.

Cât despre libertate, rezonez cu definiția lui Ion Rațiu: „Voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine."

Totul s-a schimbat când s-a născut fiica mea, Alexandra. Ca părinte, mă simt responsabil să construiesc ceva mai bun pentru viitorul ei. Și o voi face. Aici, la noi, în România. Momentan construiesc ca antreprenor, dar mă gândesc în viitor și la zona politică.

Între încredere și îndoială

Potențialul uriaș al României: geografia, resursele naturale, vibe-ul cool, atât de mulți oameni cu potențial și cu un spirit antreprenorial din ce în ce mai dezvoltat.

Mă face să mă îndoiesc zilnic iresponsabilitatea clasei politice, care trebuie reformată cu oameni competenți, care pun interesele țării pe primul loc (alea pe bune, nu extremism ieftin). Dar ajungem și acolo – simt deja energii puternice care lucrează pentru asta.

Cum forțezi optimismul

Viața și lecțiile primite în toți acești ani m-au făcut să nu aștept nimic for granted.

Trebuie să iau viața în propriile mâini și să lupt să schimb lucrurile care nu-mi convin.

Cu cât vom avea mai mulți oameni cu această mentalitate, cu atât lucrurile se vor schimba în ritm accelerat. Așadar, avem nevoie de lideri, dar și de operatori competenți, la toate nivelurile administrative.

Ghid personal de supraviețuire în România

Reziliență = Creștere.

Ce te face să te simți acasă

Când cobor din avion și simt aerul de România. E ceva aparte.
Plimbarea în luna mai prin București, când înfloresc teii.
Grătarul și manelele când mergem cu gașca la munte.
Mirosul de fum iarna, din hornurile caselor aruncate pe dealuri în Bucovina.

Dacă ai fi ghid pentru străini

Le-aș spune că fiecare colț din România are o frumusețe aparte și un misticism care trebuie descoperit și trăit. Aș începe însă cu Transilvania și apoi Bucovina – pentru peisaje și liniște, tradiții care ne definesc ca popor și mâncare savuroasă.

De ce ți-ar fi dor cel mai mult

Friends and family, of course.

De ce rămâi?

Să pun umărul ca țara mea să aibă locul pe care-l merită în Europa – și fiica mea să crească aici, mândră că e româncă.

O imagine pentru România (ta)

Credits: Jeno Major