Marea delegare. Așa ar numi prezentul Mircea Șerdin, AI Software Architect. Această perioadă în care parcă se întâmplă tot și suntem la intersecția mai multor posibilități, depinde doar ce alegeri colective vom face pentru a dirija viitorul. Momentan, am ales să delegăm gândirea AI-ului.
E nevoie de un disclaimer: Mircea este entuziasmat de AI ca un potențial instrument în slujba cercetării și cunoașterii umane. Dar nu când devine înlocuitor pentru orice proces cognitiv dificil.
De la această idee a pornit ergosums.com, o aplicație web gratuită de antrenament zilnic al gândirii critice, construită pe cercetarea despre atrofia cognitivă indusă de AI. 8 studii publicate doar în ultimii doi ani arată că utilizarea frecventă a AI degradează măsurabil capacitatea de gândire independentă.
Rămânem oameni dacă gândim, insistă Mircea. De aici și titlul aplicației, inspirat de Cogito, ergo sum al lui Descartes.
"Obiectivul meu nu e să militez împotriva IA-ului ci să încurajez o abordare rațională. Nici hype, nici doom, și atenți la efectele negative. E prost calibrat când devine idolatrie. IA-ul care „va rezolva" schimbările climatice, cancerul, singurătatea. Nu le rezolvă. Le asistă, poate. Dar responsabilitatea rămâne la noi", spune Mircea.
Vorbim cu Mircea Șerdin în continuare despre atrofia cognitivă și antrenamentul gândirii critice, despre teama și entuziasmul față de AI, despre valoarea personală și vulnerabilitatea umană a acestor vremuri:
Etapele care te-au adus aici
Cum a ajuns un băiat crescut în periferia Buzăului la a fi arhitect IA și CTO pentru una dintre cele mai mișto agenții românești ce activează în Bruxelles?
O bună parte ține de noroc.
Fac parte dintr-o generație crescută în ruinele comunismului, martoră a evoluției comunicării digitale, cu toate minunile cunoașterii aproape infinite dar și efectele negative asupra atenției, memoriei și răbdării.
Dacă ar fi să rezum ce m-a adus aici la un singur concept, ar fi nevoia de a găsi un răspuns.
Crescând într-o lume în care sărăcia era atât de generalizată încât păream mai toți egali iar cărțile erau principalul exercițiu de imaginație, am întors zeci de mii de pagini căutând răspunsuri și întrebări mai bune.
Când internetul a devenit accesibil, experiența de a găsi răspunsuri a rămas sub forma unei explorări. Cu sau fără ajutorul motoarelor de căutare, fiecare utilizator trebuia să folosească niște instrumente cognitive vitale pentru evoluția noastră ca specie: să observi, să compari, să analizezi, să iei decizii.
Acum am ajuns într-un punct în care aceste abilități sunt puse în pericol.
Momentele care ți-au influențat parcursul
Suntem cu toții produsul unei sumedenii de influențe și imbolduri externe ce ne formează parcursul prin viață, pe majoritatea nici nu le observăm. Iar undeva în spate, stă norocul de a te fi născut într-o anumită perioadă, într-un anumit loc. Să fi cunoscut anumiți oameni. Să fi făcut niște alegeri ce pe moment păreau insignifiante.
În 2013 eram pregătit să plec spre State. Protestele generate de proiectul minier Roșia Montană au schimbat însă ceva fundamental în mine. Am descoperit că există un nucleu de oameni dispuși să ia o poziție demnă în fața nepăsării și injustiției. Acei oameni mi-au redat speranța. Un pic naiv poate, am decis să mă implic, să rămân în țară și să caut soluții pentru îmbunătățirea vieții oamenilor din jur.
În 2016, împreună cu actualul primar al Ploieștiului și alți oameni drăguți am fondat Inițiativa România, organizație ce încă este activă în zona de societate civilă anti-corupție.
În 2018 lucram la Pro TV ca senior developer când am avut de ales între două drumuri. Să rămân ca Team Lead sau să accept o poziție de IT Manager pentru un partid relativ nou pe scena politică românească, încă în faza de start-up. Am ales a doua variantă.
După doi ani intenși (nimic nu-ți vopsește părul în alb ca munca în politica autohtonă) am ajuns la un burnout sever. Am decis să iau o pauză și să schimb aerul. Am acceptat un job în Bruxelles pentru unul dintre partidele mari europene. Ce credeam că va fi doar o experiență de câteva luni pentru a mă reorienta a durat de fapt câțiva ani.
La Bruxelles. Adaptarea
Am aterizat în Bruxelles în plină pandemie (aug 2020), direct în carantină obligatorie de două săptămâni.
A urmat apoi o perioadă foarte întunecată. La propriu.
Octombrie 2020 a fost a doua cea mai lipsită de soare lună* din istoria măsurătorilor. Doar 56 de ore și jumătate în 31 de zile.
Tulburarea afectivă sezonieră durează ani întregi în Europa de Vest.
Dar este și locul unde am avut ocazia să interacționez cu unele dintre cele mai inteligente minți din toate colțurile continentului.
Iar berea belgiană și ”frites” fac adaptarea ușoară pentru oricine.
În cele din urmă, în sep 2025 am ales să mă întorc cu domiciliul în București. Lucrez în continuare pentru piața din Bruxelles în cadrul celei mai mișto agenții digitale românești axate pe acea piață, Penrose-CDB. Avem în portofoliul de clienți instituții și organizații non-profit ce caută constant să îmbunătățească calitatea vieții pentru cei din jur.
Ce nume ai da prezentului
Dacă aș avea onoarea să îl numesc, i-aș spune ”Marea Delegare”.
Suntem prima generație care își externalizează gândirea unor mașini.
Acum circa 200 de ani am început procesul delegării muncii fizice, ce a accelerat generarea de bunuri și servicii. Oamenii s-au retras în zona muncii intelectuale, capitalismul înglobându-i în economia cunoașterii.
Acum delegăm într-un ritm accelerat procesele cognitive ce ne-au adus aici.
Nu o facem conștient, nu există un plan. Alegerea a fost făcută pentru noi prin introducerea tehnologiei numită popular ”inteligență artificială”.
Ca să fie clar, îi ador potențialul de instrument în slujba cercetării și adâncirii cunoașterii umane. Însă modul în care este folosită astăzi ne arată că foarte mulți oameni aleg să o folosească drept înlocuitor pentru orice proces cognitiv dificil sau stresant.
Delegăm conversațiile dificile, deciziile, memoriile, uneori și emoțiile. Un student de la Yale folosește IA ca să-și părăsească iubita. Un junior scrie cod pe care nu-l înțelege. Un manager ia decizii pe baza unor sinteze pe care nu le-a verificat. Toți facem versiuni mai mici ale aceluiași gest, zilnic.
Am documentat toate acestea iar în ultimul an au apărut foarte multe cercetări ce confirmă procesul de delegare a proceselor mentale. Rezultatul acestui proces este atrofia cognitivă.
Ideea aplicației
A fost înainte de toate un exercițiu personal de studiu al efectele negative ale tehnologiei asupra minții umane. Scriu de câteva luni de zile în seria #DistopIA pe Facebook despre social offloading, despre sycophancy (tendința modelelor să fie de acord cu tine ca să te țină mulțumit), despre studii care arată atrofia gândirii critice la utilizatori de IA. La un moment dat am realizat că să scriu despre problemă ajută la conștientizarea problemei însă nu face nimic pentru a o rezolva.
Implementarea
Cumva ironic, IA a generat problema și stă și la baza soluției.
Provocările principale au fost unele pe care o mașină nu ar putea (încă) să le facă.
1) identificarea problemei pornind de la cercetări publicate independent.
2) extrapolarea efectelor negative și corelarea lor cu literatura de specialitate din alte domenii (psihologie, cogniție, educație)
3) dezvoltarea unui sistem care să dea un efect benefic utilizatorului cu o investiție minimă de timp.
Am numit-o ErgoSums. Numele vine din „Cogito, ergo sum" al lui Descartes plus „sums" (exerciții, calcule). Sums evocă și ”sumus”, ”suntem” în latină. Rămânem oameni dacă gândim.
Misiunea
Viziunea e clară: o lume în care oamenii folosesc inteligența artificială fără să piardă capacitatea de a gândi fără ea.
Misiunea la fel: să facem din atrofia cognitivă indusă de IA o problemă recunoscută, iar antrenamentul zilnic împotriva ei accesibil tuturor.
Vreau să subliniez un lucru foarte clar. Singura soluție pentru a preveni atrofia cognitivă este antrenamentul zilnic al zonelor pe care IA-ul le slăbește.
Scenariul meu ideal: oricine se simte afectat de atrofia cognitivă își începe ziua făcând provocările de pe ergosums.com
Sunt special gândite să stimuleze capacitățile cognitive afectate de IA. În fiecare zi ai 4 provocări din 6 domenii. În maxim 5-10 minute ți-ai antrenat creierul și poți să-ți continui ziua într-o formă mai bună.
Metafora pe care o folosesc des: e o sală de sport pentru gândire. Corpul se atrofiază de la statul pe scaun. Răspunsul nu e „renunță la birou". E „mișcă-te în afara biroului". Cu mintea e același lucru.
Pentru cine e gandită
Pentru oameni care folosesc IA-ul zilnic la muncă și care au început să observe singuri că ceva se deteriorează. Developeri, product manageri, analiști, consultanți, marketeri, oameni educați pentru care ChatGPT, Copilot, Claude sunt deja infrastructură mentală. Ei nu au nevoie să-i conving că există o problemă. O simt. Calculul pe care îl făceau în cap acum are nevoie de un prompt. Argumentul pe care îl evaluau singuri acum e copy-paste în ChatGPT „să văd dacă n-am ratat ceva".
Cum ai gândit exercițiile
Sunt șase categorii. Fiecare acoperă o abilitate cognitivă distinctă, susținută de cercetare. Studiul ACTIVE, pe 2800+ participanți, a arătat că antrenamentul pe un singur domeniu nu se transferă spre altele. Antrenamentul multi-domeniu produce reziliență mai largă.
Principiul comun, indiferent de categorie: nu primești niciodată răspunsul corect înainte să faci tu efortul. Ai hinturi, da, dar te costă din scor. Asta e exact opusul felului în care folosim IA-ul astăzi, unde răspunsul e pe tavă înainte să formulăm bine întrebarea. Cercetarea numește asta ”desirable difficulties”. Efortul cognitiv e tocmai ceea ce face ca învățarea să se fixeze. Confortul e inamicul.
Cum funcționează un antrenament zilnic al gândirii critice
Antrenamentul zilnic înseamnă 4 exerciții pe zi, din categorii diferite, rotite ca să nu simți repetiție. 5-10 minute. Asta e „doza" de la care creierul începe să simtă efecte pozitive, dacă se repetă zilnic.
Peste asta se pot face încă cinci exerciții din orice categorie pe zi (gratis) sau nelimitat (pentru susținătorii proiectului). Dar cele 4 sunt minimul necesar pentru a începe lupta împotriva atrofiei cognitive.
Tipuri de exerciții
Estimări Fermi: estimare rezonabilă a unui număr din lumea reală. Exemplu: „câți oameni sunt în acest moment într-un avion Wizz Air care zboară deasupra Europei?". Nu trebuie să nimerești răspunsul exact. Trebuie să te apropii de ordinul de magnitudine. E mușchiul care se pierde primul când pui orice întrebare în chat.
Erori de argumentare: identifici eroarea logică dintr-un argument. Genul care apare pe Facebook, în știri, la ședințe de la muncă.
Tipare: secvențe numerice, analogii, matrice vizuale. Aici lucrezi pe gândire abstractă: Fibonacci, Van Eck, rotații de forme, „A e la B ca C la ce?".
Interpretare date: citești un grafic și răspunzi la o întrebare. Par simple dar antrenează reflexul de a nu crede un grafic pentru că „arată convingător".
Probabilități: gândire bayesiană, rate de bază, conjuncții, eroarea jucătorului. Partea asta a cogniției e în general catastrofal de slabă la oameni. IA-ul o face și mai proastă.
Biasuri cognitive: identifici bias-ul într-un scenariu de decizie. Distinct de erorile logice, acolo e vorba de argumente, aici de decizii. Confirmation bias, survivorship bias, anchoring, sunk cost.
Reacții
Aș îndrăzni să zic că foarte bune. Unul din zece vizitatori își face cont iar peste 30% din utilizatori revin zilnic. Sigur, suntem la început, am lansat aplicația în mod limitat de o săptămână. Urmează lansarea internațională în câteva zile.
Relația ta cu AI-ul
Folosesc IA zilnic, construiesc produse cu IA, n-aș putea să lucrez la nivelul la care lucrez fără IA.
În 2024 am creat primul agent IA dedicat pieței de joburi din Bruxelles care ajută lunar mii de oameni să găsească oportunități ascunse.
Această tehnologie ne poate ajuta enorm, dacă este folosită pentru a încuraja bunăstarea oamenilor.
Obiectivul meu nu e să militez împotriva IA-ului ci să încurajez o abordare rațională. Nici hype, nici doom, și atenți la efectele negative.
Cât de motivată e teama față de AI. Dar entuziasmul?
Entuziasmul e motivat când oamenii descoperă că pot face lucruri pe care nu le credeau posibile. Un om fără cunoștințe de programare își face un tool pentru munca lui. O fundație analizează documente publice ce înainte erau inaccesibile. Sunt lucruri reale, importante, care nu erau posibile până recent. E prost calibrat când devine idolatrie. IA-ul care „va rezolva" schimbările climatice, cancerul, singurătatea. Nu le rezolvă. Le asistă, poate. Dar responsabilitatea rămâne la noi.
Teama e motivată când vorbim de efecte cognitive, de concentrarea puterii pe mâna a patru-cinci companii, de erodarea muncii în profesii întregi.
Identitatea personală bazată pe muncă este ceva ce foarte mulți oameni au integrat adânc. Simțul de valoare personală ce se degradează va hrăni mulți psihologi în următorul deceniu.
Ce ai observat în comportamentul oamenilor
Întreabă orice programator dacă ar mai putea lucra fără IA. Zi-i să răspundă onest. Această meserie a fost iremediabil schimbată de IA. Nimeni nu se mai poate întoarce la rezolvarea manuală a problemelor fără sentimente puternice de respingere a abordării. Ăsta este primul simptom că creierul refuză să mai rezolve probleme, pentru că ai delegat prea mult către IA.
Ce înseamnă atrofia cognitivă în viața de zi cu zi
E un set de simptome. Nu-ți sună nicio alarmă, nu se aprinde niciun beculeț roșu. Observi, dacă ești atent, că:
Te apuci să răspunzi la un mesaj mai complicat și primul reflex e să-l treci prin ChatGPT „ca să-l formulezi mai frumos".
După trei săptămâni de asta, când nu ai internet, rămâi blocat pe o frază.
Citești un articol și nu îți mai amintești la două zile ce conținea, pentru că, inconștient, ți-ai zis „oricum pot să-l cer în sumar dacă îmi trebuie".
Ai o decizie de luat și, înainte să te gândești singur, deschizi o conversație cu modelul. Nu pentru sfat, ci pentru confort. Vrei să auzi un punct de vedere articulat înainte să-l ai tu pe al tău.
Recunoști atrofia când observi că prima ta reacție la efort mental este să îl delegi.
Abilități cognitive vulnerabile
Prima, capacitatea de a formula. Adică efortul de a transforma un gând confuz într-o propoziție clară. De fiecare dată când ceri modelului „fă-mi tu asta frumos", externalizezi fix mușchiul care face diferența dintre un gând vag și unul concret.
A doua, capacitatea de a te confrunta cu conflictul. Modelele sunt antrenate să fie plăcute. E un efect atât de documentat încât are nume în literatură: sycophancy. Dacă îți petreci ore conversând cu o entitate care îți dă dreptate, vei găsi că dezacordul real cu oameni adevărați devine insuportabil.
A treia, memoria de lucru. IA-ul o face pentru tine. După luni de zile observi că nu mai poți urmări o conversație complicată fără să iei notițe.
A patra, verificarea surselor ca reflex. Dacă primești răspunsuri fluente, structurate, cu referințe care „sună bine", creierul tău acceptă că informația e solidă. Fluența e o capcană. Cea mai frecventă greșeală a modelelor nu e să spună ceva evident fals, ci să spună ceva aproape adevărat cu autoritate.
Cum păstrezi tu echilibrul în relația cu tehnologia
Nu cred că am un echilibru cu tehnologia, dar pot să împart trei sfaturi pe care le urmez ca să evit excesele și efectele negative documentate de știință.
1) Evit multitaskingul. Inclusiv când merg pe jos, spăl vasele, plimb câinele sau fac curat, încerc să mă concentrez pe ce am de făcut fără podcasturi, muzică, audiobooks.
2) Deși scriu foarte des pe social media, notificările pe telefon sunt permanent închise.
3) Citesc în continuare cărți pe hârtie.
Ghidul tău în folosirea IA-ului
Vorbim de mașini generatoare de text probabilistic, două întrebări rar dau același răspuns exact. Cel mai important aspect ar fi mindsetul pe care îl abordezi când lucrezi cu IA. Câteva întrebări înainte de următoarea ta ședință de chat :
Știu ce vreau să obțin? Dacă nu știu, nu pot garanta că ce primesc este un răspuns valid.
Am capacitatea să verific ce-mi dă chatbotul? Dacă nu, nu-l folosesc sau schimb abordarea.
Învăț ceva din proces sau doar livrez mai repede? Dacă doar livrez, e ok ocazional. Dacă e tot timpul și nu mă dezvolt, e un simptom de atrofie cognitivă.
Sfaturi pentru o utilizare sănătoasă
Nu-l folosi ca prieten. Nu poate fi prieten. E un sistem antrenat să pară cald.
Nu-l folosi pentru decizii cu consecințe mari fără validare externă.
Citește sursele originale. Nu sumarele, nu sintezele, nu recomandările. Un document lung citit integral te învață mai mult decât zece sumare combinate. Fluența sumarelor îți ascunde exact locurile unde autorul original s-a contrazis pe sine sau a lăsat ceva neclar. Acolo, în fisuri, înveți.
Fă greșeli fără el, cel puțin o dată pe zi. Scrie ceva fără ajutor. Caută o adresă fără hartă. Calculează ceva în cap. Nu pentru că lucrurile astea sunt importante în sine (deși sunt), ci pentru că experiența de a încerca și a greși te învață mai mult decât orice chatbot.
Și, poate cel mai greu, nu te grăbi. Presiunea de a fi „mai productiv" cu IA e reală. Dar viteza fără înțelegere e o iluzie de progres. Mai bine termini un lucru pe zi decât să execuți zece lucruri pe care nu le înțelegi.
Fă 4 exerciții pe zi pe ErgoSums. 5-10 minute. Creierul tău îți va mulțumi.
