[FITStories] Dan Bartha: Ar trebui să învățăm din nou "alfabetul" conviețuirii și al susținerii reciproce, punându-l în aplicare măcar în câteva momente din an

Nu avem timp, nu avem răbdare, iar crizele constante din jur ne forțează la o adaptare constantă, în care resursele pentru încântare sunt din ce în ce mai puține. Ne antrenăm în reziliență, cu riscul de a uita că sufletul mai are nevoie și de altceva. Eheeei, sufletul. Un cuvânt aproape demodat. Dar Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu insistă să vorbească despre el, să îl facă tema ediției din acest an. Da, avem nevoie de artă cu suflet pentru a da putere și sens comunității, crede Dan Bartha, Coordonator evenimente și programare outdoor FITS.

"Mă încăpățânez să cred că oamenii încă își mai fac timp pentru artă, pentru frumos, pentru câteva minute (sau ore, de ce nu?) de deconectare și recreere", spune Dan. 

FITS are loc în perioada 19 iunie – 28 iunie, și anunță 848 de evenimente și peste 5000 de artişti din 83 de țări. În așteptarea lui, povestim cu Dan Bartha despre pregătirile și organizarea festivalului, de la obstacole birocratice, frustrare și oboseală, la bucuria de a transforma Sibiul în spațiu de întâlnire, creativitate și încântare timp de 10 zile pe an. 

Pe ultima sută de metri înainte de deschiderea FITS

O perioadă foarte intensă, categoric, ca de fiecare dată! Iar întârzierea anunțării bugetului la nivel național în acest an cu totul atipic, a pus și mai mare presiune pe noi. Practic, a trebuit să concentrăm toată activitatea de negociere și semnare a contractelor pe parcursul a doar două luni, în loc de cinci luni. Doar printr-un uriaș efort de echipă am reușit să surmontăm acest decalaj foarte mare.

Încă suntem într-o cursă contra-cronometru în privința finalizării și implementării ultimelor achiziții (inclusiv a biletelor de avion, ale căror prețuri sunt tot mai mari, evident!), dar suntem optimiști că vom fi gata la timp pentru a ne primi oaspeții așa cum se cuvine.

FITS 2025. Credit foto: Isaia Balteș

Pentru secțiunea Outdoor, această ediție este cu totul specială și sper să rămână consemnată ca o "bornă" de referință în istoria festivalului și nu numai. E un prilej de satisfacție profesională faptul că rețeaua Circostrada, cea mai mare structură de artelele spectacolului de stradă și circ contemporan din Europa, a ales Sibiul pentru organizarea congresului său anual, în cadrul FITS33, în parteneriat cu Teatrul Național "Radu Stanca" și Bursa de Spectacole de la Sibiu (SIPAM). E cu totul ieșit din comun ca, la doar 3 ani după primirea titulaturii de membru al rețelei (singurul din România, deocamdată), un festival să primească onoarea și responsabilitatea de a găzdui un astfel de eveniment.

Sper din tot sufletul ca acesta să reprezinte un punct de cotitură în dezvoltarea acestui sector al artelor spectacolului, a cărui recunoaștere oficială, la nivel instituțional și legislativ, se lasă încă așteptată la noi în țară. Aproximativ 120 de participanți internaționali, din 30 de țări, vor veni la Sibiu pe banii lor și/sau ai structurilor pe care le reprezintă, foarte mulți dintre aceștia pentru prima dată în România (peste 80% dintre ei), pentru a descoperi festivalul, orașul, împrejurimile... Ce minunat prilej de promovare a imaginii Sibiului, dar și a României, în definitiv!

FITS 2025. Credit foto: Robert Barlea

Organizarea

Din păcate, organizarea festivalului a implicat, inevitabil, și o componentă birocratică, devenită tot mai consistentă, de la o ediție la alta. E de înțeles că o instituție publică trebuie să justifice cheltuirea fondurilor publice alocate prin proceduri cât mai transparente, dar aproape că am ajuns să alocăm mai mult timp redactării cererilor de oferte, întocmirii referatelor de necesitate, pregătirii invitațiilor la negociere, semnării proceselor verbale de finalizare a negocierilor etc., în detrimentul chestiunilor organizatorice propriu-zise și al comunicării cu companiile invitate. E destul de frustrant că se întâmplă acest lucru, cu atât mai mult cu cât tot acest mecanism complicat (chiar și așa, digitalizat) devine un factor de stres și un mare consumator de timp, energie și creativitate.

Ceea ce este însă și mai "periculos" și poate afecta buna desfășurare a festivalului (așa cum a fost el conceput în laboratoarele imaginației noastre), este faptul că unele dintre aceste pârghii de control financiar sunt exagerate (în opinia mea, evident!) și pot cauza întârzieri în semnarea contractelor și achiziționarea biletelor de avion, în rezervarea la timp a camerelor de hotel și în gestionarea serviciilor de suport tehnic și logistic ale festivalului.

FITS 2025. Credit foto: Sebastian Marcovici

Ce te obosește. Ce îți dă energie

Cel mai mult mă obosesc achizițiile de prestări servicii artistice, dar nu doar acestea, ci orice achiziție necesară pentru buna organizare și desfășurare a festivalului. Trebuie să fii nu doar manager cultural, ci să cunoști câte ceva și din alte meserii, precum: contabil, jurist, administrator, asigurator, negociator și mai știu eu ce, căci altfel ți se respinge "produsul" muncii tale creative pe "banda" fluxului birocratic. 

Noroc că apropierea începerii festivalului îmi conferă energia necesară pentru a depăși această etapă aridă de pregătiri și îmi creează acel orizont de așteptări și emoții pozitive care mă mențin pe linia de plutire. Iar aprecierile primite din partea invitaților și participanților - la adresa felului în care arată programul festivalului, mă fac să aștept cu sufletul la gură, alături de întreaga echipă, începerea celei mai frumoase perioade din an!

FITS 2025. Credit foto: Dragoș Dumitru, Nicolae Gligor

Tema ediției: Suflet

Nu știu prea multe despre modul în care s-a ajuns la această temă, însă pot spune că alegerea ei a fost foarte inspirată! Chiar am pus foarte mult suflet în pregătirea celei de-a 33-a ediții a FITS, dar asta nu reprezintă nimic nou pentru mine și echipa din care fac parte. Este evident că Fără Implicare Trup și Suflet nu poți construi ceea ce reprezintă FITS în acest moment al existenței sale.

FITS 2025. Credit foto: Alex Bădilă

Schimbări în felul în care artiștii gândesc spațiul public

Pentru a putea observa, în timp real, cum evoluează modalitățile prin care artiștii abordează și modelează spațiul public, ar trebui să poți călători foarte mult, ani la rând, astfel încât să nu ratezi acele festivaluri care "dau ora exactă" în privința stadiului actual al acestui sector. Din păcate, mie nu mi-a prea ieșit chestia asta, din diverse motive, pe care nu are rost să le enumăr aici.

Dar, îmi este foarte clar că imaginația artiștilor poate fi asemuită unui izvor nesecat de creativitate, dăruire, implicare și „răzvrătire” constructivă, menită să ne schimbe percepția asupra unor locuri comune, pe lângă care trecem zi de zi (uneori nepăsători), transformându-le în spații de visare și miracol!

FITS 2025. Credit foto: Mihail Nistor

Presiunea de a concura cu tentația online

Asta e cea mai mică grijă a mea! Dimpotrivă, observ tot mai mult că lumea s-a săturat de ecrane și pare tot mai obosită de această dependență față de ele, de tot ceea ce conțin aceste accesorii fără de care nu mai putem concepe viața în ziua de azi. Atât de utile (chiar și pentru noi, ca organizatori de festival), dar atât de "devoratoare" de resurse ce țin de natura umană.

FITS 2025. Credit foto: Robert Barlea

Are publicul răbdare pentru artă?

Este evident că trăim într-o lume care-și derulează existența "pe repede înainte". Nu mai avem răbdare aproape pentru nimic, din păcate: să ne ascultăm unii pe ceilalți, să ne oprim pe stradă și să admirăm natura din jur, să ridicăm privirea spre cer pentru a rămâne uluiți de "tablourile" suprarealiste create de nori, soare sau lună, să ascultăm povești de viață sau să ne oprim, pur și simplu, pentru câteva secunde, din acest maraton continuu al vieții de zi cu zi, și să ne tragem sufletul... 

Și, în contradicție cu ceea ce am afirmat mai sus, mă încăpățânez să cred că oamenii încă își mai fac timp pentru artă, pentru frumos, pentru câteva minute (sau ore, de ce nu?) de deconectare și recreere.

FITS 2025. Credit Foto: Valeanu Andrei

Publicul FITS outdoor

Probabil că nu este cu nimic mai special decât publicul oricărui alt festival outdoor din țară sau din orice altă parte a lumii. Foarte divers, curios, viu, prezent, exuberant, implicat și mândru (sper!) că orașul lor găzduiește un festival de o asemenea amploare și cu o astfel de recunoaștere internațională. Categoric, cei mai mulți spectatori pe care-i atragem cu această secțiune outdoor a FITS sunt reprezentanții comunității locale, dar asta nu înseamnă că ducem lipsă de public din afara Sibiului și a României. La fiecare ediție mă gândesc cum aș putea afla care este proporția reală a acestor trei categorii de public.

Totuși, ținând cont de longevitatea festivalului, aș putea spune că are o caracteristică aparte: este un public educat, cu o anumită experiență în abordarea actului artistic. Sunt convins că avem o mulțime de "fani" declarați ai secțiunii FITS Outdoor, iremediabil îndrăgostiți de farmecul aparte a ceea ce spectacolele de stradă le pot oferi și care, an de an, ne-au urmărit evoluția și de-abia așteaptă să vadă cu ce noutăți îi vom surprinde la fiecare nouă ediție. Dar nu putem omite publicul tânăr al festivalului, de la copii până la adolescenți, cei pe care contăm să se atașeze de tot ceea ce aceste evenimente stradale le dăruiesc, în mod gratuit: relaxare, bună dispoziție, uimire, zâmbete și, nu în ultimul rând, curiozitatea de a intra pentru prima dată într-o sală de spectacol și de a descoperi un cu totul alt univers: diferit, dar întru totul fascinant!

FITS 2025. Credit foto: Balteș Isaia, Robert Barlea

Ce tip de spectacol outdoor lipsește încă în România

Spectacolul de stradă, de mari dimensiuni, produs de artiști și instituții teatrale din România. Au existat câteva tentative izolate în acest sens, dar neavând continuitate și neputând beneficia de bugete consistente și de o "piață de desfacere" la nivel național, s-au pierdut pe parcurs, din păcate.

Visul meu pentru Sibiu - dacă tot nu am reușit să-i aduc aici pe artiștii francezi de la Royal de Luxe (din cauza dimensiunilor mult prea mari ale creațiilor acestora în raport cu micul nostru burg) - este să implic Teatrul Național "Radu Stanca", alături de Primăria Municipiului Sibiu și de alți parteneri instituționali, dar și de ONG-uri locale (relevante prin ceea ce au demonstrat că pot face pentru comunitatea sibiană), în producția unui „large-scale performance”.

Acesta ar putea marca 35 de ani de FITS (dar și de implicare a mea în organizarea acestuia) și ar putea fi prezentat în deschiderea ediției din 2028. Îl văd ca pe o paradă a comunității (căci nu doar artiștii vor fi parte din această frumoasă "nebunie", ci și voluntari, grupuri de artiști locali, fanfare, angajați ai unor servicii publice subordonate Primăriei, firme private și toți aceia care vor dori să fie "părtași" la acest eveniment unic pentru orașul nostru), cu un final de vis în Piața Mare, conceput ca o mare sărbătoare a orașului și a locuitorilor săi.

Desigur, de coordonarea artistică și logistică a proiectului s-ar putea ocupa o echipă de profesioniști din străinătate, cu experiență în acest gen de manifestări culturale, dar nu exclud atragerea de artiști talentați din România. Mai e însă atât de mult până atunci, nu neapărat ca timp efectiv, ci și la nivel de așteptări bugetare, voință colectivă și implicare a decidenților locali. Să fim sănătoși și vom vedea ce se va mai întâmpla pe parcurs...

Ce ai învățat despre oameni la FITS

Contrar "cârcotașilor" care au dus în derizoriu noțiunea de „circ", eu cred că într-o lume tot mai divizată și terorizată de știri alarmante și de fake news, în care vorbim tot mai mult despre inteligența artificială și de pericolele care ne pândesc la tot pasul, oamenii au nevoie de astfel de momente de comuniune, de a se simți bine unii alături de ceilalți, de a fi parte dintr-un eveniment măreț.

Simt că ne-am înstrăinat tot mai mult și am ajuns să confirmăm ceea ce auzeam vorbindu-se tot mai des în urmă cu niște ani: vom ajunge ca „ăia din vest", să ne închidem în propria carapace și să nu mai socializăm între noi. Poate că ar trebui să învățăm din nou "alfabetul" conviețuirii și al susținerii reciproce, punându-l în aplicare măcar în câteva momente din an. Și mă bucur tare mult că în Sibiu au apărut și s-au dezvoltat tot mai multe inițiative și proiecte de suflet, culturale și sportive, deopotrivă, care ne pun la încercare sentimentul apartenenței la o comunitate, spiritul civic și empatia. E atât de important să rămânem OAMENI!...