Mai rar drumul spre artă trece prin facultatea de informatică. Dar se mai întâmplă. Lorena Cocora a studiat informatica, a lucrat ca programator și a descoperit apoi masterul de tehnologii interactive pentru arte performative și media de la UNATC. Acum este director tehnic creativ Marginal și lucrează la intersecția dintre tehnologie și ecosisteme naturale și digitale.
Asociața a lansat recent Unplugged?, un proiect interdisciplinar de cercetare artistică și sustenabilitate.
"Proiectul Unplugged? a apărut din dorința de a aduce artiști și cercetători împreună, într-un context în care să poată schimba cunoștințe ca de la egal la egal, fără presiunea unui expoziții de final grandioase. Focusul principal a fost pe proces și pe ce pot învăța unii de la alții", povestește Lorena.
Cum se schimbă procesul creativ ținând cont de limite energetice și resurse, ce înseamnă practica artistică la granița dintre tehnologie și ecosisteme naturale, explică Lorena în rândurile de mai jos:
Momentele care ți-au influențat parcursul
Foarte bine zis “acele momente” la plural, pentru că nu a fost doar unul, ci o serie de întâmplări neprevăzute care m-au adus în acest punct. Parcursul meu a fost puțin neobișnuit față de ceilalți artiști, pentru că toată viața am fost într-o zonă foarte tehnică: părinții ingineri, la liceu am făcut mate-info și evident că la facultate am ales să merg tot în zona asta, am studiat informatică. Din nou, destul de natural, după ce am terminat facultatea m-am angajat ca programator. După aproape 2 ani de muncă mi-am dat seama că munca mea nu mă reprezintă deloc și că deși toată viața m-am pregătit să ajung aici, partea mea preferă din zi este să termin programul de lucru ca să pot să fac ceva creativ.
Întâmplător, un prieten mi-a povestit de masterul de tehnologii interactive pentru arte performative și media de la UNATC, care îmbină perfect cunoștințele mele tehnice cu dorința de a face ceva mai creativ. Și-așa am început această incursiune în interdisciplinaritate, a fost un parcurs destul de dificil, mai ales că nu aveam deloc pregătire formală în arte, dar a fost și foarte împlinitor. Am avut ocazia să descopăr o cu totul altă lume și să aflu că dacă știi să programezi există și alte domenii în care poți face asta.
Următoarea întâmplare care m-a adus mai aproape de unde sunt acum a fost că am participat la o rezidență artistică pentru artiști la început de drum unde i-am cunoscut pe Andrei și Sabina, de la Marginal. Ei aveau fix atunci nevoie de cineva care să le programeze niște senzori pentru un alt proiect de artă, știință și tehnologie. Fiind fix atunci la final de master, m-am bucurat foarte tare să văd că există deschidere pe piață și în afara studenției, pentru că îmi făceam griji că nu voi avea cum să lucrez în domeniu și voi fi nevoită să mă întorc la programarea clasică. O colaborare cu ei s-a transformat în mai multe colaborări, și-așa am ajuns să fac parte din echipa de bază Marginal.
Credit foto: Calin Szanto
La granița dintre tehnologie și ecosisteme naturale
Cred că a venit cumva natural, din interior ca să zic așa. De mică am avut foarte mare grijă de natura din jurul meu, poate mai mult decât alți copii. Cred că asta s-a datorat și părinților mei care m-au educat în direcția asta. Am multe amintiri de când mergeam la pădure sau la munte și ne întorceam cu un sac de gunoaie strâns de noi.
După ce am mai crescut, am început să conștientizez că de multe ori tratăm natura ca pe un altceva, ca și cum am uitat că și noi suntem parte din natură și că atunci când avem grijă de ea, avem practic grijă de noi.
Când am început să lucrez foarte mult cu tehnologia ca mediu de exprimare în artă, am început să devin foarte interesată de relația dintre natură și tehnologie: Despre cum aș putea să transmit oamenilor o mai mare empatie față de ecosistem folosindu-mă de tehnologie, despre cum se influențează una pe alta, în special pentru că tehnologia depinde foarte mult de natură, iar mai recent, am devenit interesată de costul ecologic ascuns al tehnologiei. Relația mea cu subiectul ăsta a trecut prin mai multe etape. A fost evident partea de fascinație, în care îmi doream să fac proiecte artistice despre natură folosind cea mai nouă și exuberantă formă de tehnolgie pe care puteam să-mi pun mâna. Abia după ceva timp am început să conștientizez că există un cost ascuns, că de multe ori arta new media vorbește despre ecologie, dar produce foarte mult waste, consumă foarte mult curent sau resurse. Cred că acum sunt într-o etapă în care aș vrea să pun iar ecosistemele naturale pe primul loc, și să privesc tehnologia cu ochi ceva mai critic.
Povestea Marginal
Marginal a început în 2022 ca un răspuns la nevoia de a crea infrastructuri alternative în care oamenii cu diverse specializări, în special artiști și cercetători, să poată lucra împreună. Focusul Marginal a fost în special pe tineri, pentru că ne dorim să construim infrastructură pentru viitor și să investim în cei care pot duce asta mai departe. Misiunea a rămas aceeași de atunci, dar cred că abordarea s-a schimbat puțin, în special în ultimul an.
La început, Marginal se axa foarte mult pe producție de lucrări, însă recent ne-am dat seama că proiectele de producție sunt foarte efemere, iar pentru a construi ceva care să fie cât de cât permanent, ar trebui să ne axăm mai mult pe producția de cunoaștere. De aceea proiectele noastre nu sunt doar despre expoziții perfecte, ci și despre procesele creative și științifice din spate, despre cum documentăm, cum diseminăm, cum dăm mai departe ce am aflat, ca alții să poată construi peste. Recent ne-am schimbat și abordarea de pe site, care înainte era foarte axată pe proiect, acum avem o arhivă publică de noduri de cercetare, care sperăm noi să fie utilă atât cercetătorilor științifici cât și celor artistici.
Credit foto: Calin Szanto
Proiectul Unplugged?
Proiectul Unplugged? a apărut tot din dorința de a aduce artiști și cercetători împreună, într-un context în care să poată schimba cunoștințe ca de la egal la egal, fără presiunea unui expoziții de final grandioase. Cum ziceam, focusul principal fiind pe proces și pe ce pot învăța unii de la alții. Tematica pentru Unplugged? a izvorât dintr-un concept de care m-am lovit acum câțiva ani la Ars Electronica și anume conceptul de permacomputing (cum putem să gândim nevoile tehnologice în relație cu resursele limitate ale planetei, în loc să abuzăm de resurse pentru a ne satisface nevoile).
A rezonat foarte tare cu mine acest subiect și cercetând puțin piața de proiecte de permacomputing, mi-am dat seama că deși în Europa e deja pe masă și se discută, în România nu a ajuns încă. Și uite așa, am ajuns să creăm acest proiect care să faciliteze un schimb de cunoștințe vertical, nu doar între artiști și cercetători, dar și între est și vest.
Credit foto: Calin Szanto
Ce înseamnă, concret, să introduci limite energetice și de resurse într-un proces de creație?
Cred că răspunsul diferă de la artist la artist, dar clar vine cu niște constrângeri la pachet. Unii artiști caută moduri în care să nu depindă de curentul de la priză și găsesc soluții creative prin care să-și genereze propriul curent. Alți artiști care lucrează digital caută moduri prin care poți consuma cât mai puține resurse pentru a crea și stoca fișiere media. Unii artiști au creat un mod prin care putem prelungi viața dispozitivelor vechi transformându-le în rețele distribuite de servere, cum sunt cele de la google, dar cu un cost ecologic mult mult mai mic.
Concret, înseamnă să ai o idee despre ceva ce ți-ai dori să creezi, dar să îți faci în mod intenționat viața mai grea prin a nu te folosi de cea mai eficientă metodă, ci de cea care ar avea un cost ecologic mai mic. Noi nu le-am impus un mod anume prin care să se limiteze, ci doar să se limiteze.
Principiile Unplugged? sunt destul de asemănătoare cu principiile permacomputigului: Folosirea atentă a resurselor limitate; Repararea, întreținerea și prelungirea la maxim a duratei de viață a device-urilor; Simplitate; Transparentizare; Flexibilitate; Utilizarea energiei regenerabile, a resurselor locale și minimizarea amprentei de mediu.
Credit foto: Calin Szanto
Cum s-a schimbat perspectiva ta asupra rolului artei
Pentru că sunt relativ nouă în domeniu, pentru mine a fost o schimbare mare. Înainte credeam că arta e așa, să dai cu niște vopsea, să faci o pictură, o poză, nu vedeam ceva dincolo de estetică. Acum simt că e cu totul altceva, văd că de fapt arta și cultura au un rol foarte important în societate, că de multe ori artiștii sunt cei care pun întrebări incomode și ne ajută să evoluăm în gândire. Că tot de multe ori, arta și cultura aduc oamenii împreună, creează comunități, marșează pentru drepturi, scot în evidență tot ce e băgat sub preș și încet, dar sigur, contribuie la schimbarea societății în care trăim.
Cum se schimbă rolul artistului când trebuie să se gândească nu numai la lucrare, ci și la energia, materialele, transportul sau tehnologia care o fac posibilă?
Nu cred că se schimbă într-un fel, artiștii de multe ori își chestionează propria muncă, cred că face parte din meserie. Iar atunci când mediul tău de lucru este tehnologia, este normal să te gândești și la materialele necesare și costul (nu mă refer la bani) al muncii tale. Cred că rolul nu se schimbă, doar evoluează.
Credit foto: Calin Szanto
Influența AI în procesul artistic
Sincer, nu prea urmăresc artiști care lucrează cu AI și nu sunt foarte interesată de această nișă. Cred că în anumite cazuri poate fi util, dacă este folosit ca o unealtă sau într-un mod critic și în doze mici. Știu că există și artiștii care folosesc AI-ul ca pe un mediu dar nu e genul meu. Cred că efectul cel mai mare al AI-ului în artă este că a creat foarte multă dezbinare și teamă, uneori din motive de copyrights, alteori din motive de mediu.
Ecosistemul cultural din Ro
Mă bucură să văd că există tot mai multă deschidere către interdisciplinaritate, noile media și o abordare critică, ancorată în realitate, din partea valului tânăr de artiști. Cred că sectorul cultural independent are foarte multe de oferit și se adaptează destul de repede la temele actuale ale societății. Pe de altă parte suferim încă la capitolul infrastructură și sustenabilitatea, pentru că nu prea există finanțare care să nu fie bazată doar pe proiecte punctuale și efemere. Cred că lipsa unor politici care să susțină sectorul cultural independent pe termen lung și lipsa de spații dedicate ne țin puțin în urmă față de restul lumii. Aleg totuși să nu văd asta doar cu ochi răi, ci mai degrabă cu o urmă de speranță că suntem pe drumul cel bun și că avem încotro să mergem.
