De cateva luni bune, o buna prietena incearca sa ma convinga sa iau un catel la mine in casa. Inca nu stiu daca vorbeste serios sau nu, dar am tot timpul un argument pregatit: o situatie reala dintr-un spot la niste produse de curatat. In acele 30 de secunde, un catel face dezordine si mizerie prin casa, demonstrandu-mi inca o data de ce nu prea imi surade ideea de a tine un catelus intr-un apartament de bloc. Multumesc Unilever ca imi dati astfel un argument emotional care functioneaza si care ma scuteste de a cauta argumente logice de genul: spatiu prea mic sau prea putin timp disponibil pentru a-l plimba. Toate bune si frumoase pana de curand...
Recent insa, in lupta argumentelor conferite de reclame, prietena mea a descoperit spoturile Germanos, in care personajul principal e un catel jucaus, foarte dragut. Astfel ca, avand in vedere frecventa cu care este difuzat spotul, aud foarte des Hai, mai, ia si tu un catel... Nu vezi ce dragutz e asta?... Uite si ce ochisori are... [...]. Desi as vrea sa nu fie asa, mai ales pentru a castiga lupta pro si contra catel in casa mea, trebuie sa recunosc ca imi place si mie seria de spoturi pentru Germanos, si, in mare parte, datorita personajului principal. Dar imi place catelul, iar spoturile sunt ok strict la nivelul unui consumator neinitiat in tainele publicitatii. In acest context, apreciez mai ales primul spot din serie.
Consumatorul putin mai educat din mine stramba din nas, obosit sa vada ca in publicitatea autohtona inca se mai folosesc clisee precum animale. Totusi ideea pe care o transmite spotul este clara si amuzanta. Nu-mi este insa foarte clar care este targetul lantului de magazine Germanos. Sa fie oare comunitatea de caini care au un stapan? Sau oamenii care vor sa-si cumpere un telefon mobil sau accesorii pentru acesta? Intr-o fractiune de secunda ma decid. Aleg oamenii, imi vin repede in minte inca vreo trei intrebari legate de target si de business, insa inchid ochii si trec mai departe. La urma urmei, spotul e decent, prietenei mele ii place mult, iar vocea lui Buzdugan face toti banii. Din punctul de vedere al executiei seriei, primul spot mi se pare mai reusit.
Cel de-al doilea spot, Plimbare, comunica in aceeasi directie. Povestea catelului are o continuare. De aceasta data imi este mult mai clar targetul, ideea spotului mulandu-se mult mai bine pe niste atribute ale brandului. Din nou amuzanta modalitatea in care este transmis mesajul, din nou felicitari Buzdugan... Insa, de aceasta data e putin ametitor questul dupa zone non-Germanos. Si inca o remarca. Cel de-al doilea spot vine putin cam repede dupa anteriorul. Nici nu am apucat bine sa ma obisnuiesc cu catelul capabil sa faca singur o poza cu zoom, ca acum il si vad in fata fiecarui magazin Germanos.
