O zi obisnuita de munca in agentie, bricolind .ppt-uri si briefuri, fu brusc intrerupta de o veste de maxim impact: astazi mergem la plantat copaci!
"Ei na, cum asa??", tresariram la gindul aproape nelinistitor de placut de a parasi extensia de zi cu zi a scaunului de birou pentru o fapta care urma sa ne asigure un loc mult mai comod in Rai (gindire pe termen lung, ce sa faci).
"Clientul vrea sa se asocieze cu ceva eco, am gasit un loc unde sa plantam niste pomi linga fabrica lui, si in spirit de solidaritate mergem toata agentia sa dam un exemplu. Trebuie sa ne grabim, ca sa apucam sa dam si comunicatu' de presa!"
Buun. Desi se simtea deja a fi o actiune de PR, cu accent pe PR si nu pe actiune, gindul ca plecam "la padure" - unde padure era ceva ce urma noi sa plantam - era o premisa suficienta pentru a ne mobiliza.
Zis si facut.
Ajungem acolo, un sat gri si uscacios "powered by the client si a lui fabrica". La marginea lui, un tapsan de maxim o suta de metri patrati unde urma sa restabilim echilibrul climatic al zonei, si de ce nu, un prim pas serios pentru omenire in lupta cu incalzirea globala.
Linga tapsan, un cort suspect de mare, aproape cit suprafata pe care o aveam de plantat. Hmm, o fi locul unde se tin puietii de pom pe care ii avem de plantat, imi spusei cu o inocenta pe care astazi as cataloga-o drept ignoranta curata. Ei bine, nu. Puietii erau deja pusi linga gropile deja sapate pentru plantarea lor. Practic, ce trebuia sa facem noi era sa ridicam cu gratie puietul, sa-l plasam cu delicatete in groapa si sa rasturnam "a touch of" pamint peste, si totul era gata.
Comentarii