Mai tineti minte reclama Burger in care aparea Toma Caragiu? N-am inteles-o niciodata. Parca era prea departe ca time frame, ca stil, ca abordare, prea rupta din alta lume. Adica, imi arati o secventa dintr-un film vechi cu telefoane cu disc si imi zici ca, prin contrast, cel mai bine ne intelegem fata in fata, la o bere?! E putin falsificata proba asta absoluta care sa demonstreze faptul ca e mai usor sa comunici direct cu cei din jur, sau mi se pare doar mie? Acum cand avem iPhone si Blackberry, tu imi servesti o secventa in alb-negru, cu purici, despre un telefon – repet – cu disc?! Ca sa nu mai zic de abuzul in a te folosi de imaginea lui Toma Caragiu.
Mult mai realist mi se pare demersul asta mai nou, cu “Povestitorul” si “Ascultatorul”. Descrierea celor doua tipologii e gandita pentru a suna suficient de jucaus si colocvial: "povestitorul e ala de le scoate pe banda", iar “ascultatorul e doctor in tacere, da’n linistea lui zice multe”. In plus, reclama gratuleaza abil ego-ul fiecarui consumator care se regaseste in descriere – daca se regaseste! –, acordandu-i, la final, o recunoastere a meritelor: povestitorul este "esential la masa, ca lumina pentru fotosinteza", in timp ce ascultatorul este "de baza la masa, ca stratul de ozon pentru planeta". Cata poezie, nu-i asa?!
Comentarii