Vintila Mihailescu: Majoritatea tinerilor sunt pretentiosi inainte de angajare si supusi dupa

Vintila Mihailescu: Majoritatea tinerilor sunt pretentiosi inainte de angajare si supusi dupa

O discutie cu orice om de HR va ajunge inevitabil si la subiectul pretentiilor exagerate ale generatiei de azi vizavi de salariul de incepator, la ritmul in care apare promovarea in functie si la beneficiile pe care trebuie sa le primeasca. De cate ori nu ati auzit angajatori care se plang ca tinerii nu au nicio pregatire, dar au in schimb cerinte foarte clare in ce priveste rasplata? Ascultand conversatii in autobuz, dezbateri televizate ori discutii intre parinti, profesori si elevi putem sa ne facem rapid o imagine despre adevarul in legatura cu generatia tanara, imagine care poate coincide cu realitatea in destule cazuri, dar care in anumite situatii e mult diferita de ce ne imaginam. Dovada stau cateva dintre stereotipurile demontate de studiul Litteris et Virtuti. Educatia prin ochii tinerilor (2012), un raport de cercetare realizat de Youth Monitor sub umbrela SMARK Research. Am vorbit despre cateva dintre ele cu Prof. Univ. Dr. Vintila Mihailescu, cel care a oferit o perspectiva antropologica asupra rezultatelor in postfata raportului.

IQads: De ce studiul Litteris et Virtuti. Educatia prin ochii tinerilor (2012) a ales sa discute cu tinerii, in conditiile in care problemele tinerilor sunt dezbatute mai degraba de familie sau profesori? In ce masura e relevant cat timp deciziile importante sunt influentate de acestia?
Vintila Mihailescu: Daca vrem sa stim ce gandesc tinerii e normal sa-i intrebam pe ei. Pe de alta parte, rezultatele studiului confirma o ipoteza banala: in multe privinte, ceea ce spun tinerii este diferit de ceea ce spun parintii. Majoritatea sondajelor sunt nationale si ofera o imagine deformata despre atitudinile si perceptiile tinerilor. Datele se topesc in media nationala, rezultand o imagine profund diferita de realitate.

Intr-adevar, din sondajele nationale reiese ca deciziile sunt luate de familie, dar cand ii intrebam pe tineri vedem ca nu este chiar asa. Evident ca influenta parintilor nu a disparut, ar fi fost greu ca aceasta presiune patriarhala sa dispara peste noapte, dar sursele de informare si de influenta sunt mult mai distribuite, pe langa parinti vedem ca mass-media e din ce in ce mai puternica, de internet nu mai vorbesc, la care se adauga si grupurile de colegi. Pentru a vedea in ce privinte e prioritara influenta parintilor trebuie sa-i intrebam pe tineri mai in detaliu. Nu doar daca au fost influentati de parinti, ci cine i-a influentat intr-un anumit domeniu, de exemplu in alegerea facultatii.

IQads: Cum ati descrie un tanar roman (14-26 de ani) din perspectiva aspiratiilor pentru viitor, a nivelului de educatie, a sanselor de angajare pentru piata romaneasca?
Vintila Mihailescu:
Avem de-a face cu o diversitate si cu o dinamica generationala cu care inca nu suntem obisnuiti. In intervalul de 14-26 de ani s-ar putea sa fie vreo 3 generatii din punct de vedere al particularitatilor lor. Pana acum i-am fi pus pe toti in aceeasi generatie, de tineri. Acum, daca te uiti la cum gandesc si ce fac, poti sa ai surpriza sa vezi ca un tanar de 18 ani gandeste total diferit de unul de 26 de ani. Deci putem relua intrebarea pe acest fond de diversitate. Cred ca una dintre caracteristici e un soi de flexibilitate pana la exces. Apropo de ce isi doresc si de piata muncii, majoritatea tinerilor sunt pretentiosi inainte de angajare si supusi dupa. Am auzit cu totii exemple de tineri care la negocieri spun ca sub 1.000 de euro nici nu discuta, dar care dupa ce se angajeaza lucreaza de 3 ori mai mult pe 200 de euro.

Pe de alta parte, sunt mult mai atenti la oportunitati decat la vocatii. Daca, la inceputul facultatii, unii isi declina o vocatie, vor sa se specializeze intr-un domeniu, in momentul in care se orienteaza pe piata muncii brusc isi deschid evantaiul de disponibilitati si se arunca pe orice post. Flexibilitatea are partile ei rele - impiedica de multe ori o reala specializare, o reala performanta -, dar partea buna e ca ei se pot adapta pe piata muncii mult mai usor decat parintii lor. Si aici apare o diferenta. Pentru parinti, cariera in viata inseamna ca inveti o meserie si o practici intr-un anumit loc. Azi insa comportamentul e mult mai mobil, iti iei slujbe de trei luni, un an, doi, poti sa schimbi oricand. Parintii inteleg prin asta ca nu ti-ai gasit un loc pe lume, or pentru tineri e ceva aproape banal.

O alta caracteristica este ca sunt in mare masura "elitisti", dar nu in sensul obisnuit, ci in ideea in care cred ca daca nu ai o facultate inseamna ca esti un ratat. Diploma capata un rol foarte important, desi nu se stie exact la ce foloseste. Daca se poate sa ai o licenta, un master, doua, trei, chiar si un doctorat, e foarte bine. Reversul medaliei este o subevaluare sociala, o imagine chiar peiorativa despre meserie. Elitismul acesta e pagubos pentru ca supraincarca meseriile universitare si lasa o parte de piata total descoperita.

IQads: Dorinta de a bifa o facultate nu apare ca o consecinta a pretentiilor angajatorilor? Sau poate ca o presiune a parintilor care regreta ca nu au urmat o facultate? Plus ca se intra mult mai usor acum in facultate, deci e perceput diferit faptul ca cineva nu are studii universitare.
Vintila Mihailescu: Sunt mai multi factori. In mod categoric exista o presiune a parintilor si a societatii pe ideea veche ca "cine are carte are parte", si a avea carte inseamna a avea diploma universitara. Pe de alta parte, sigur ca este mult mai usor sa fii admis, acum doar daca nu vrei nu te inscrii la o facultate. Un sistem normal este piramidal, in care intra oricine, dar termina cine poate. La noi intra cine vrea si termina cine vrea, asa ca la terminarea facultatii putini sunt cei care chiar sunt performanti in domeniul in care au absolvit. Daca ai o diploma inseamna ca ai un background, o cultura generala, deci poti fi folosit la orice. Asa apare emigrantul roman care e bun muncitor in masura in care se pricepe la toate. Nu intamplator, majoritatea lor sunt in constructii, nu specializati in zidarie, tamplarie, ei le stiu pe toate si, deci, pe nici una. Cam acelasi lucru se intampla si cu multi dintre absolventii de facultate, care sunt suficient de mobili si mobilati ca sa se miste pe orice domeniu. Profesionalizarea se face in doi timpi, unul al sistemului educational, si unul al angajatorului, care te ia si te invata ce are el nevoie.

IQads: Ce sectiuni ale studiului abordeaza cele mai importante rezultate despre tinerii din Romania? Rezultatele surprind sau confirma viziunea pe care o aveati despre tinerii din Romania?
Vintila Mihailescu: In primul rand, studiul confirma marile probleme ale sistemului de invatamant din Romania, de data asta din perspectiva beneficiarilor directi. Stim din expertizele pe functionarea sistemului de invatamant, stim din sondaje realizate pe populatia adulta, dar iata ca si pentru elevi si studenti sunt vizibile si intra in topul nemultumirilor 2 deficiente ale sistemului de invatamant: incoerenta si inconsecventa.

Mai este un lucru interesant pe care il spune studiul si la care eu personal nu ma asteptam, faptul ca daca sistemul in ansamblul sau functioneaza prost, el se salveaza prin exceptii, prin profesori buni. Ma asteptam ca tinerii sa spuna ca nu au intalnit profesori exceptionali sau care sa le fi marcat viata, dar toti au raspuns ca au intalnit macar patru sau cinci astfel de profesori care i-au facut nu doar sa placa o anumita materie, dar care le-au devenit modele. De obicei se spune ca elevilor nu le mai pasa de profesori, ca ii dispretuiesc si ca sunt nepoliticosi, dar uite ca, daca profesorul este foarte bun, atunci il respecta, deci mingea se muta si in terenul profesorului.

Pe de alta parte, cred ca studiul are si meritul de a contrazice o serie intreaga de stereotipuri ale adultilor, deci revenim la intrebarea importanta de la inceput, de ce vorbim cu tinerii si nu doar cu societatea in general. De exemplu, parintii vor spune ca in scoala copiii lor au un program supraincarcat, dar tinerii spun ca nu e adevarat, ca nu au o problema cu asta. Procentul de nemultumire este infim si de obicei sunt cei care oricum ar vrea mai multe duminici decat are anul. Deci iata un prim stereotip care cade la analiza raspunsurilor: tinerii nu se plang de volumul de munca.

Un alt stereotip care cade este ca tinerii nu viseaza decat sa plece in strainatate. Sigur ca exista un procent de tineri care vor asta, dar e mic, mai ales in comparatie cu cel al adultilor care vor asta.

Alt stereotip este ca tinerii din ziua de azi nu mai citesc nimic, dar imaginea din studiu este ca tinerii citesc mult mai mult decat credem noi ca o fac.

O alta surpriza pentru mine, care e si unul dintre capitolele importante din acest studiu, este preferinta dominanta pentru ce numim dispretuitor sau ironic discipline umaniste. Imaginea generala despre tinerii de astazi e ca sunt pragmatici, ca stiu ce vor si ca povestile astea cu geografia sau istoria nu mai intereseaza pe nimeni. Dar primele 4-5 discipline din topul preferintelor lor sunt umaniste.

In sfarsit, studiul ofera si o serie intreaga de informatii utile intr-un domeniu care de obicei nu e investigat: cel al retelelor sociale, nu numai virtuale, ci si de leadership. Vorbim despre cum se constituie, cine face parte, in ce fel, care sunt domeniile care atrag si coaguleaza retelele de leadership, ce diferente de gen exista intre baieti si fete si altele. E un capitol extraordinar de important pentru oricine vrea sa intre in lumea acestei categorii a tinerilor.

IQads: Care credeti ca e scopul scolilor pentru tinerii din ziua de azi?
Vintila Mihailescu: Rolul scolii e cel clasic, etapizarea nu s-a schimbat: tot ce inseamna preuniversitar este pentru cultura generala, iar in facultate rolul perceput este de a-ti oferi o specializare. Pe de alta parte, cred ca pentru majoritatea tinerilor scopul scolii este mai degraba unul de status decat de performanta. Ne intereseaza mai putin sa fim performanti, cat sa fim recunoscuti ca fiind performanti. Sunt populare domeniile in care ai o imagine publica: relatiile internationale, jurnalismul, comunicarea in general.

IQads: In privinta tonului abordat in conversatia brandurilor cu tinerii, considerati ca e nevoie de o schimbare ?
Vintila Mihailescu: Cred ca ar trebui o reducere a infantilizarii tineretului, brandurile ar trebuie sa-si ia tinerii si ca parteneri, sa nu ii vada doar ca pe niste pofticiosi si niste naivi. Ei au descoperit o lume absolut noua, curiozitatea varstei si diversitatea ofertei i-au facut sa mearga mai mult sau mai putin bezmetic, dar au crescut foarte rapid si acum stiu despre ce e vorba, or de multe ori publicitatea merge cu acest gen de iluzii de "go for it". Dar tinerii vor informatii reale, stiu mai multe decat parintii lor pentru multe categorii de produse, sunt mai competenti si ca atare mai exigenti. Si aceasta infantilizare continua e paguboasa si pentru consumatori, si pentru comercianti pentru ca nu se mai stabileste o relatie de parteneriat. Ce spun aici evident ca nu e ceva nou, dar schimbarea asta nu s-a produs decat in cazuri izolate, iar eu cred ca este absolut necesara daca avem in vedere tinerii ca public tinta.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Subiecte

Sectiune

Dictionar



Related