Poate ca byron nu e numele cel mai usor de marketat si nu ajuta neaparat formatia sa se diferentieze pe Google intre miile de rezultate impartite intre producatorul de hamburgeri din Scotia (?!) si poetul romantic din Marea Britanie. Pana la urma nici nu trebuie. Ce recomanda trupa sunt piesele pe care le canta, atmosfera pe care o fac, ritmul lui Dan Georgescu la tobe, iscusinta lui Sergiu Mitrofan (6fingers) la clape, degetele lui Laszlo Demeter (Dome) pe coarde si vocea si flautul lui Dan Byron (Daniel Radu). Priceperea mea in legatura cu muzica e doar cu un pic mai multa decat cunostintele legate de fizica nucleara, dar, din locul de ascultator entuziast pierdut printre oamenii din public, se simte un pic de magie, suficient cat sa faca dintr-o iesire oarecare o seara faina.
Povestea trupei a inceput in 2006, odata cu primele piese compuse de Dan Byron pentru ceea ce trebuia sa fie un proiect solo. Melodiile s-au transformat in timp in albume (Forbidden Drama – 2007, Acoustic Drama DVD - 2008, A Kind of Alchemy – 2009, proiectul special Perfect - 2011, Live Underground in Salina Turda DVD – 2012, 30 Seconds of Fame/ 30 de secunde de faima - 2013), solo-ul s-a transformat in trupa si sound-ul byron in rock alternativ cu influente jazzy. Pe parcursul anilor trupa a urcat pe scena unor festivaluri precum Peninsula, ArtMania, Stufstock, Ursus Evolution, Bucovina Rock Castle, cel mai recent dintre ele fiind Saarang din Chennai, India. "Melancolic" este albumul proaspat lansat in 2014, si probabil il stiti de pe coloana sonora a serialului HBO "Ramai cu mine". Asta daca sunteti genul sensibil. Si daca nu, foarte bine, asta o sa va ajute sa intelegeti mai bine stilul trupei, cum isi petrec baietii timpul liber si povestile din culise, asa cum sunt spuse de Dan Byron mai jos:
